LEGE
Nr. 150 din 24 iulie 1997
privind ratificarea Conventiei europene pentru protectia patrimoniului
arheologic (revizuita), adoptata la La Valetta la 16 ianuarie 1992
ACT EMIS DE: PARLAMENT
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 175 din 29 iulie 1997
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Conventia europeana pentru protectia patrimoniului arheologic
(revizuita), adoptata la La Valetta la 16 ianuarie 1992.
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 17 iunie 1997, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
p. PRESEDINTELE SENATUI
MIRCEA IONESCU-QUINTUS
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 11 iulie
1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
CONVENTIA EUROPEANA
pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita)*)
- La Valetta, 16 ianuarie 1992 -
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei si celelalte state parti la
Conventia culturala europeana, semnatare ale prezentei conventii (revizuita),
considerand ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune
mai stransa intre membrii sai, pentru a salvgarda si a promova idealurile si
principiile care sunt patrimoniul lor comun,
avand in vedere Conventia culturala europeana, semnata la Paris la 19
decembrie 1954, si indeosebi articolele sale 1 si 5,
avand in vedere Conventia pentru salvgardarea patrimoniului arhitectural al
Europei, semnata la Granada la 3 octombrie 1985,
avand in vedere Conventia europeana privind infractiunile asupra bunurilor
culturale, semnata la Delphi la 23 iunie 1985,
avand in vedere recomandarile Adunarii parlamentare referitoare la
arheologie, indeosebi recomandarile nr. 848 (1978), nr. 921 (1981) si nr. 1.072
(1988),
avand in vedere Recomandarea nr. R (89) 5 referitoare la protectia si
valorificarea patrimoniului arheologic in contextul operatiunilor de amenajare
a teritoriului urban si rural,
reamintind ca patrimoniul arheologic este un element esential pentru
cunoasterea trecutului civilizatiilor,
recunoscand ca patrimoniul arheologic european, marturie a unei stravechi
istorii, este supus unor grave amenintari de degradare, atat prin inmultirea
marilor lucrari de amenajare, cat si datorita riscurilor naturale, sapaturilor
clandestine ori lipsite de caracter stiintific sau insuficientei informari a
publicului,
afirmand necesitatea de a introduce, acolo unde nu exista, procedurile de
control administrativ si stiintific care se impun si de a integra preocuparile
de protectie a patrimoniului arheologic in politicile de amenajare urbana si
rurala si de dezvoltare culturala,
subliniind ca raspunderea pentru ocrotirea patrimoniului arheologic revine
nu numai statului direct interesat, ci si tuturor tarilor europene, in vederea
reducerii riscurilor de degradare si pentru a promova conservarea lui prin
incurajarea schimburilor de specialisti si de experienta,
constatand necesitatea de a completa principiile formulate de Conventia
europeana pentru protectia patrimoniului arheologic, semnata la Londra la 6 mai
1969, ca urmare a evolutiei politicilor de amenajare teritoriala in tarile
europene,
au convenit asupra celor ce urmeaza:
Definirea patrimoniului arheologic
Art. 1
1. Scopul prezentei conventii (revizuita) este de a proteja patrimoniul
arheologic ca sursa a memoriei colective europene si ca instrument de studiu
istoric si stiintific.
2. In acest scop, sunt considerate drept elemente ale patrimoniului arheologic
toate vestigiile, bunurile si alte urme, ale existentei omenirii in trecut a
(ale) caror:
(i) salvgardare si studiu permit redarea evolutiei istoriei omenirii si a
relatiei sale cu mediul natural;
(ii) principale mijloace de informare le constituie sapaturile si
descoperirile, precum si alte metode de cercetare asupra umanitatii si mediului
inconjurator;
(iii) amplasare se situeaza in orice spatiu ce tine de jurisdictia
partilor.
3. In patrimoniul arheologic sunt incluse structurile, constructiile,
ansamblurile arhitecturale, siturile amenajate, marturiile mobile, monumente de
alta natura, precum si contextul lor, fie ca se situeaza in sol sau sub apa.
Identificarea patrimoniului si masuri de protectie
Art. 2
Fiecare parte se angajeaza sa puna in aplicare, potrivit modalitatilor
specifice fiecarui stat, un regim juridic de protectie a patrimoniului
arheologic, care sa prevada:
(i) tinerea unei evidente a patrimoniului sau arheologic si clasarea unor
monumente sau zone protejate;
(ii) constituirea unor rezervatii arheologice, chiar fara vestigii vizibile
la suprafata sau sub apa, pentru conservarea unor marturii materiale care sa
poata fi studiate de catre generatiile viitoare;
(iii) obligatia pentru descoperitor de a semnala autoritatilor competente
descoperirea intamplatoare a unor elemente ale patrimoniului arheologic si de a
le pune la dispozitie pentru examinare.
Art. 3
In vederea ocrotirii patrimoniului arheologic si pentru garantarea
semnificatiei stiintifice a operatiunilor de cercetare arheologica, fiecare
parte se angajeaza:
(i) sa instituie proceduri de autorizare si de control al sapaturilor si al
altor activitati arheologice, in scopul:
a) de a preveni orice sapatura sau deplasare ilicita a unor elemente ale
patrimoniului arheologic;
b) de a asigura intreprinderea sapaturilor si a prospectiunilor arheologice
intr-o maniera stiintifica si sub rezerva:
- folosirii unor metode de investigatie nedistructive, ori de cate ori este
posibil;
- ca elementele patrimoniului arheologic sa nu fie exhumate in timpul
sapaturilor sau lasate expuse in timpul sau dupa efectuarea acestora fara
luarea unor masuri corespunzatoare pentru prezervarea, conservarea si gestiunea
lor;
(ii) sa vegheze ca sapaturile si alte tehnici potential distructive sa nu
fie practicate decat de catre persoane calificate si abilitate in acest scop;
(iii) sa supuna unei autorizari prealabile specifice, in cazurile prevazute
de legislatia interna a fiecarui stat, folosirea detectoarelor de metale sau a
altor echipamente de detectie sau procedee de cercetare arheologica.
Art. 4
Fiecare parte se angajeaza sa aplice masuri de protectie fizica a
patrimoniului arheologic, care sa prevada, in functie de imprejurari:
(i) achizitionarea sau protejarea prin alte mijloace corespunzatoare, de
catre autoritatile publice, a spatiilor destinate constituirii unor rezervatii
arheologice;
(ii) conservarea si intretinerea patrimoniului arheologic, de preferinta pe
locul lui de origine;
(iii) amenajarea unor depozite corespunzatoare pentru vestigiile
arheologice deplasate din locul lor de origine.
Conservarea integrata a patrimoniului arheologic
Art. 5
Fiecare parte se angajeaza:
(i) sa incerce concilierea si articularea cerintelor specifice ale
arheologiei si, respectiv, ale amenajarii teritoriului, urmarind ca arheologii
sa participe la:
a) elaborarea politicilor de planificare, in vederea stabilirii unor
strategii echilibrate de protectie, conservare si punere in valoare a siturilor
ce prezinta un interes arheologic;
b) derularea programelor de amenajare in diversele lor faze;
(ii) sa asigure consultari sistematice intre arheologi, urbanisti si
specialisti in amenajarea teritoriului, pentru a permite:
a) modificarea planurilor de amenajare susceptibile de a altera patrimoniul
arheologic;
b) acordarea timpului si a mijloacelor necesare efectuarii unui studiu
stiintific corespunzator asupra sitului, cu publicarea rezultatelor;
(iii) sa vegheze ca studiile de impact asupra mediului si hotararile ce
rezulta din acestea sa tina in intregime seama de siturile arheologice si de
contextul lor;
(iv) sa prevada, in cazurile in care elemente ale patrimoniului arheologic
au fost gasite cu ocazia unor lucrari de amenajare si cand aceasta se dovedeste
posibil, conservarea in situ a acestor elemente;
(v) sa faca astfel incat deschiderea pentru public a siturilor arheologice,
indeosebi amenajarile pentru primirea unui numar mare de vizitatori, sa nu
aduca prejudicii caracterului arheologic si stiintific al acestor situri si al
imprejurimilor lor.
Finantarea cercetarii si a conservarii arheologice
Art. 6
Fiecare parte se angajeaza:
(i) sa prevada un sprijin material din partea autoritatilor publice
nationale, regionale sau locale, pentru cercetarea arheologica, in functie de
competentele lor;
(ii) sa sporeasca mijloacele materiale la dispozitia arheologiei
preventive:
a) dispunand masuri corespunzatoare care sa prevada, in cazul marilor
lucrari de amenajare publice sau private, suportarea integrala, din fonduri
provenind din sectorul public sau, dupa caz, din sectorul privat, a costurilor
oricarei operatiuni arheologice necesare, legate de aceste lucrari;
b) incluzand in bugetele acestor lucrari, alaturi de studiile de impact
impuse de preocuparile privind mediul si amenajarea teritoriului, studiile si
prospectiunile arheologice prealabile, documentele stiintifice de sinteza,
precum si comunicarile si publicatiile complete asupra descoperirilor.
Colectarea si difuzarea informatiei stiintifice
Art. 7
In vederea facilitarii studiului si a difuzarii cunostintelor asupra
descoperirilor arheologice, fiecare parte se angajeaza:
(i) sa realizeze si sa actualizeze anchetele, inventarele si cartografia
siturilor arheologice din spatiile supuse jurisdictiei sale
(ii) sa adopte orice dispozitii practice in vederea obtinerii, in urma
operatiunilor arheologice, a unui document stiintific de sinteza publicabil,
prealabil necesarei difuzari integrale a studiilor specializate.
Art. 8
Fiecare parte se angajeaza:
(i) sa faciliteze schimbul, pe plan national sau international, de elemente
ale patrimoniului arheologic in scopuri stiintifice profesionale, dispunand,
totodata, masurile necesare pentru ca aceasta circulatie sa nu aduca in nici un
fel prejudicii valorii culturale si stiintifice a acestor elemente;
(ii) sa incurajeze schimburile de informatii asupra cercetarilor
arheologice si sapaturilor in curs de executie si sa contribuie la organizarea
unor programe internationale de cercetare.
Sensibilizarea publicului
Art. 9
Fiecare parte se angajeaza:
(i) sa intreprinda actiuni educative de natura a trezi si a dezvolta in
opinia publica constiinta valorii patrimoniului arheologic, pentru cunoasterea
trecutului si a pericolelor ce ameninta acest patrimoniu;
(ii) sa promoveze accesul publicului la elementele importante ale
patrimoniului sau arheologic, indeosebi la situri, si sa incurajeze expunerea
publica a unor bunuri arheologice selectionate.
Prevenirea circulatiei ilicite a elementelor patrimoniului arheologic
Art. 10
Fiecare parte se angajeaza:
(i) sa organizeze schimbul de informatii dintre autoritatile publice
competente si institutiile stiintifice asupra sapaturilor ilicite constatate;
(ii) sa aduca la cunostinta forurilor competente ale statului de origine,
parte la aceasta conventie (revizuita), orice oferta suspecta de a proveni din
sapaturi ilicite sau din deturnare de la sapaturi oficiale, impreuna cu toate
precizarile necesare relative la aceasta;
(iii) in ceea ce priveste muzeele si alte institutii similare, a caror
politica de achizitii este supusa controlului statului, sa ia masurile necesare
pentru ca acestea sa nu achizitioneze elemente de patrimoniu arheologic
suspecte de a proveni din descoperiri necontrolate, din sapaturi ilicite sau
din deturnari din sapaturi oficiale;
(iv) pentru muzeele si alte institutii similare, situate pe teritoriul unei
parti, dar a caror politica de achizitii nu este supusa controlului statului:
a) sa le transmita textul prezentei conventii (revizuita);
b) sa nu precupeteasca nici un efort pentru a asigura respectarea de catre
aceste muzee si institutii a principiilor formulate in paragraful (iii) de mai
sus;
(v) sa restranga pe cat este cu putinta, prin actiuni educative, de
informare, de vigilenta si de cooperare, circulatia elementelor patrimoniului
arheologic provenind din descoperiri necontrolate, din sapaturi ilicite sau din
deturnari din sapaturi oficiale.
Art. 11
Nici o prevedere a prezentei conventii (revizuita) nu aduce atingere
tratatelor bilaterale sau multilaterale care exista sau vor putea exista intre
parti, cu privire la circulatia ilicita a elementelor de patrimoniu arheologic
sau la restituirea lor proprietarului legitim.
Asistenta tehnica si stiintifica mutuala
Art. 12
Partile se angajeaza:
(i) sa isi acorde reciproc asistenta tehnica si stiintifica constand in
schimb de experienta si de experti in problemele relative la patrimoniul
arheologic;
(ii) sa favorizeze, in cadrul legislatiilor nationale de profil sau al
acordurilor internationale prin care sunt legate schimburile de specialisti in
conservarea patrimoniului arheologic, inclusiv in domeniul educatiei
permanente.
Controlul aplicarii conventiei (revizuita)
Art. 13
In scopul aplicarii prezentei conventii (revizuita), un comitet de experti,
instituit de catre Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei in temeiul art.
17 al Statutului Consiliului Europei, este imputernicit sa urmareasca aplicarea
conventiei (revizuita) si, intre altele:
(i) sa supuna periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un
raport privind situatia politicilor de protectie a patrimoniului arheologic in
statele contractante ale conventiei (revizuita) si aplicarea principiilor pe
care aceasta le enunta;
(ii) sa propuna Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice masuri
vizand aplicarea prevederilor conventiei (revizuita), inclusiv in domeniul
activitatilor multilaterale in materie de revizuire sau de amendare a
conventiei (revizuita), precum si in materie de informare a publicului asupra
obiectivelor conventiei (revizuita);
(iii) sa faca recomandari Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu
privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la
prezenta conventie (revizuita).
Clauze finale
Art. 14
1. Prezenta conventie (revizuita) este deschisa spre semnare de catre
statele membre ale Consiliului Europei si alte state parti la Conventia
culturala europeana.
Ea va fi supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Instrumentele de
ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al
Consiliului Europei.
2. Un stat parte la Conventia europeana pentru protectia patrimoniului
arheologic, semnata la Londra la 6 mai 1969, nu poate depune instrumentul sau
de ratificare, de acceptare sau de aprobare, daca nu a denuntat sus-mentionata
conventie sau daca nu o denunta simultan.
3. Prezenta conventie (revizuita) va intra in vigoare la 6 luni de la data
la care patru state, dintre care cel putin trei state membre ale Consiliului
Europei, isi vor fi exprimat consimtamantul de a fi legate prin aceasta
conventie (revizuita), conform prevederilor paragrafelor precedente.
4. In cazul in care, in aplicarea celor doua paragrafe precedente, efectele
denuntarii conventiei din 6 mai 1969 si intrarea in vigoare a prezentei conventii
(revizuita) nu ar fi simultane, un stat contractant poate declara, la depunerea
instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, ca va continua
sa aplice conventia din 6 mai 1969 pana la intrarea in vigoare a prezentei
conventii (revizuita).
5. Prezenta conventie (revizuita) va intra in vigoare in oricare stat
semnatar care isi va fi exprimat ulterior consimtamantul de a se considera
legat de prevederile ei, la 6 luni de la data depunerii instrumentului de
ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Art. 15
1. Dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii (revizuita), Comitetul
Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice alt stat nemembru al
Consiliului Europei, precum si Comunitatea Economica Europeana sa adere la
prezenta conventie (revizuita) printr-o hotarare luata cu majoritatea de voturi
prevazuta la art. 20 d) din Statutul Consiliului Europei si cu unanimitatea
reprezentantilor statelor contractante care au drept de reprezentare in
comitet.
2. Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economica Europeana, in
cazul aderarii, conventia (revizuita) va intra in vigoare la 6 luni de la data
depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului
Europei.
Art. 16
1. Orice stat poate mentiona, cu ocazia semnarii sau a depunerii
instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare,
teritoriul (teritoriile) la care se va aplica prezenta conventie (revizuita).
2. Orice stat poate extinde, in orice moment ulterior, printr-o declaratie
adresata secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei
conventii (revizuita) la orice alt teritoriu mentionat in declaratie. Conventia
(revizuita) va intra in vigoare, in privinta acestui teritoriu, la 6 luni de la
data primirii declaratiei de catre secretarul general.
3. Orice declaratie facuta in temeiul celor doua paragrafe precedente va
putea fi retrasa, in privinta oricarui teritoriu mentionat in aceasta
declaratie, printr-o notificare adresata secretarului general. Retragerea
devine efectiva la 6 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul
general.
Art. 17
1. Orice parte poate denunta, in orice moment, prezenta conventie
(revizuita), adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denuntarea devine efectiva la 6 luni de la data primirii notificarii de
catre secretarul general.
Art. 18
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale
Consiliului Europei, celorlalte state parti la Conventia culturala europeana,
precum si oricarui stat sau Comunitatii Economice Europene, care a aderat sau
care a fost invitat sa adere la prezenta conventie (revizuita):
(i) orice semnare;
(ii) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare
sau de aderare;
(iii) orice data de intrare in vigoare a acestei conventii (revizuita), in
conformitate cu prevederile art. 14, 15 si 16;
(iv) orice alt act, notificare sau comunicare avand legatura cu prezenta
conventie (revizuita).
Drept pentru care, subsemnatii, legal autorizati in acest scop, au semnat
prezenta conventie (revizuita).
Intocmita la La Valetta, la 16 ianuarie 1992, in limbile franceza si
engleza, ambele texte avand aceeasi valabilitate, intr un singur exemplar care
va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului
Europei va transmite copii autentificate fiecarui stat membru al Consiliului
Europei, celorlalte state parti la Conventia culturala europeana, precum si oricarui
stat nemembru sau Comunitatii Economice Europene, invitat(a) sa adere la
prezenta conventie (revizuita).