HOTARARE Nr.
53 din 16 ianuarie 2008
privind recunoasterea
Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 50 din 22 ianuarie 2008
In temeiul art. 29 alin. (3) şi al art. 108 din
Constituţia României, republicată, precum şi al art. 49 alin. (2) şi (3) din
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al
cultelor,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art.1. - Se recunoaşte Statutul pentru organizarea şi
funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, prevăzut în anexa care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. - Pe data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri se abrogă Decretul Prezidului Marii Adunări Naţionale nr. 233/1949
pentru aprobarea Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii
Ortodoxe Române, nepublicat, cu modificările ulterioare.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul culturii şi cultelor,
Adrian Iorgulescu
ANEXA
STATUTUL
pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române
Dispoziţii generale
Art. 1. -
Biserica Ortodoxă Română este comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici,
monahi şi mireni, constituiţi canonic în parohii şi mănăstiri din eparhiile
Patriarhiei Române aflate în interiorul şi în afara graniţelor României, care
mărturisesc pe Dumnezeu în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, pe
temeiul Sfintei Scripturi şi al Sfintei Tradiţii, şi participă la viaţa
Bisericii prin aceleaşi Sfinte Taine, slujbe liturgice şi rânduieli canonice.
Art. 2. - (1) Biserica Ortodoxă Română, de origine
apostolică, este şi rămâne în comuniune şi unitate dogmatică, liturgică şi
canonică cu Biserica Ortodoxă universală.
(2) Biserica Ortodoxă Română este autocefală şi unitară
în organizarea şi în lucrarea sa pastorală, misionară şi administrativă.
Art. 3. - (1) Biserica Ortodoxă Română are conducere
sinodală ierarhică, potrivit învăţăturii şi canoanelor Bisericii Ortodoxe şi
tradiţiei sale istorice.
(2) Biserica Ortodoxă Română se administrează în mod
autonom prin organisme proprii reprezentative, constituite din clerici şi
mireni, potrivit Sfintelor canoane, dispoziţiilor prezentului statut şi altor
dispoziţii ale autorităţii bisericeşti competente.
Art. 4. - (1) Biserica Ortodoxă Română este autonomă
faţă de stat şi faţă de alte instituţii.
(2) Biserica Ortodoxă Română stabileşte relaţii de
dialog şi cooperare cu statul şi cu diferite instituţii pentru împlinirea
misiunii sale pastorale, spiritual-culturale, educaţionale şi
social-filantropice.
Art. 5. - (1) Biserica Ortodoxă
Română îi cuprinde pe creştinii ortodocşi din ţară şi pe creştinii ortodocşi
români din afara graniţelor ţării, precum şi pe cei primiţi canonic în
comunităţile ei.
(2) Biserica Ortodoxă Română este naţională şi
majoritară, potrivit vechimii apostolice, tradiţiei, numărului de credincioşi
şi contribuţiei sale deosebite la viaţa şi cultura poporului român. Biserica
Ortodoxă Română este Biserica neamului românesc.
PARTEA I
Organizarea
Art. 6 - (1) Biserica Ortodoxă Română este organizată
ca patriarhie, cu titulatura „Patriarhia Română".
(2) Patriarhia Română cuprinde eparhii (arhiepiscopii
şi episcopii), grupate în mitropolii, precum şi alte unităţi, în interiorul sau
în afara graniţelor României, după cum urmează:
A. In interiorul
graniţelor României:
I. Mitropolia Munteniei şi
Dobrogei, cuprinzând:
1. Arhiepiscopia Bucureştilor, cu sediul în
municipiul Bucureşti;
2. Arhiepiscopia Tomisului, cu sediul în municipiul
Constanţa;
3. Arhiepiscopia Târgoviştei, cu sediul în municipiul
Târgovişte;
4. Episcopia Argeşului şi Muscelului, cu sediul în
municipiul Curtea de Argeş;
5. Episcopia Buzăului şi Vrancei, cu sediul în
municipiul Buzău;
6. Episcopia Dunării de Jos, cu sediul în municipiul
Galaţi;
7. Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, cu sediul în municipiul Slobozia;
8. Episcopia Alexandriei şi Teleormanului, cu sediul
în municipiul Alexandria;
9. Episcopia Giurgiului, cu sediul în municipiul
Giurgiu;
10. Episcopia Tulcii, cu sediul în municipiul Tulcea;
II. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cuprinzând:
11. Arhiepiscopia laşilor, cu sediul în municipiul
laşi;
12. Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, cu sediul în
municipiul Suceava;
13. Episcopia Romanului, cu sediul în municipiul Roman;
14. Episcopia Huşilor, cu sediul în municipiul Huşi;
III. Mitropolia Ardealului, cuprinzând:
15. Arhiepiscopia Sibiului, cu sediul în municipiul
Sibiu;
16. Episcopia Covasnei şi Harghitei, cu sediul în
municipiul Miercurea-Ciuc;
IV. Mitropolia Clujului,
Albei, Crişanei şi Maramureşului, cuprinzând:
17. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, cu
sediul în municipiul Cluj-Napoca;
18. Arhiepiscopia Alba Iuliei, cu sediul în municipiul
Alba Iulia;
19. Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, cu sediul în
municipiul Oradea;
20. Episcopia Ortodoxă
Română a Maramureşului şi Sătmarului, cu sediul în municipiul Baia Mare;
21. Episcopia Sălajului, cu sediul în municipiul
Zalău;
V Mitropolia Olteniei, cuprinzând:
22. Arhiepiscopia Craiovei, cu sediul în municipiul
Craiova;
23. Episcopia Râmnicului, cu sediul în municipiul
Râmnicu Vâlcea;
24. Episcopia Severinului şi Strehaiei, cu sediul în
municipiul Drobeta-Turnu Severin;
25. Episcopia Slatinei, cu sediul în municipiul
Slatina;
VI. Mitropolia Banatului, cuprinzând:
26. Arhiepiscopia Timişoarei, cu sediul în
municipiul Timişoara;
27. Episcopia Aradului, Ienopolei, Halmagiului şi Hunedoarei, cu sediul în municipiul Arad;
28. Episcopia Caransebeşului, cu sediul în
municipiul Caransebeş;
29. Episcopia Daciei Felix, cu sediul administrativ în Vârşeţ;
30. Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, cu sediul
în Gyula;
VII. Unităţi dependente
direct de Patriarhia Română:
Vicariatul Ortodox Ucrainean, cu sediul în municipiul
Sighetu Marmaţiei.
B. In afara graniţelor României:
I. Mitropolia Basarabiei,
autonomă şi de stil vechi şi Exarhat al Plaiurilor, cuprinzând:
31. Arhiepiscopia Chişinăului, cu sediul în
municipiul Chişinău;
32. Episcopia de Bălţi (fostă a Hotinului), cu sediul
în oraşul Bălţi;
33. Episcopia Basarabiei de Sud (fostă de Cetatea
Albă-Ismail), cu sediul în oraşul Cantemir;
34. Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată
Transnistria (fostă Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria), cu sediul la
Dubăsari;
II. Mitropolia Ortodoxă
Română a Europei Occidentale şi Meridionale, cuprinzând:
35. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Europei
Occidentale, cu sediul la Paris;
36. Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, cu sediul la
Roma;
37. Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi
Portugaliei, cu sediul la Madrid;
III. Mitropolia Ortodoxă
Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, cuprinzând:
38. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, cu
sediul la Nurnberg;
39. Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, cu
sediul la Stockholm;
IV. (40) Arhiepiscopia
Ortodoxă Română a celor două Americi, cu sediul la Chicago;
V (41) Episcopia Ortodoxă
Română a Australiei şi Noii Zeelande, cu sediul la
Melbourne;
VI. Reprezentanţe ale
Patriarhiei Române: Aşezămintele Româneşti de la
Locurile Sfinte (Ierusalim, Iordan şi Ierihon), Parohia Ortodoxă Română de la
Sofia (Bulgaria), Reprezentanţa Patriarhiei Române pe lângă instituţiile
europene (Bruxelles);
VII. Unităţile ortodoxe
române care păstrează legături spirituale şi culturale cu Patriarhia Română: Aşezămintele Româneşti din Sfântul Munte Athos (Prodromu, Lacu şi
altele).
Art. 7. - (1) Infiinţarea, desfiinţarea, modificarea
teritorială şi schimbarea titulaturii mitropoliilor, arhiepiscopiilor şi
episcopiilor se fac prin hotărâri ale Sfântului Sinod, ţinându-se seama de
cerinţele pastoral-misionare şi luându-se în considerare organizarea
administrativ-teritorială a statului.
(2) Titulatura mitropoliţilor, arhiepiscopilor şi
episcopilor este cea a mitropoliei sau a eparhiei în care păstoresc. Titulatura
episcopilor-vicari patriarhali, a episcopilor-vicari şi a arhiereilor-vicari se
stabileşte de Sfântul Sinod, la propunerea Patriarhului pentru episcopii-vicari
patriarhali şi a chiriarhului locului pentru episcopii-vicari şi
arhiereii-vicari.
(3) Ierarhii eparhioţi din unele scaune chiriarhale cu
trecut istoric recunoscut şi cu importanţă pastoral-misionară, administrativă
şi cultural-natională, care s-au distins printr-o slujire chiriarhală deosebită
şi îndelungată a Bisericii, la propunerea Patriarhului, făcută în consultare cu
Sinodul Permanent, pot primi, cu aprobarea Sfântului Sinod, ranguri cu titlu
personal, de mitropolit onorific cei dintre arhiepiscopi şi de arhiepiscop
onorific cei dintre episcopi, eparhia păstrându-şi în continuare locul stabilit
în dipticele canonic şi administrativ al Bisericii Ortodoxe Române. De
asemenea, episcopiile vechi pot deveni arhiepiscopii, pe baza unei motivaţii
temeinice.
(4) Membrii Sfântului Sinod cărora li se acordă
ranguri onorifice cu titlu personal vor fi înscrişi în lista membrilor
Sfântului Sinod şi pomeniţi la slujbele religioase după mitropoliţii, respectiv
după arhiepiscopii din ordinea administrativă a Bisericii Ortodoxe Române.
(5) Succesorii în scaunul arhiepiscopilor şi
episcopilor care au primit ranguri onorifice cu titlu personal nu preiau dreptul de a folosi aceste ranguri.
(6) Hotărârile luate în temeiul prevederilor alin.
(1), (2) şi (3) din prezentul articol se comunică ministerului de resort.
Art. 8. - (1) Organizarea canonică şi pastorală a
credincioşilor ortodocşi români din afara graniţelor României se asigură de
către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
(2) Episcopiile, arhiepiscopiile, mitropoliile şi alte
unităţi bisericeşti din afara graniţelor ţării sunt organizate şi funcţionează
în conformitate cu statutele proprii, aprobate de Sfântul Sinod, concordante cu
Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române.
CAPITOLUL I
Organizarea centrală
Art. 9. - In Biserica Ortodoxă Română la nivel central
funcţionează:
I. Organisme centrale deliberative:
A. Sfântul Sinod;
B. Sinodul Permanent;
C. Adunarea Naţională Bisericească;
II. Organisme centrale executive:
A. Patriarhul;
B. Consiliul Naţional Bisericesc;
C. Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc;
III. Organisme centrale administrative:
A. Cancelaria Sfântului Sinod;
B. Administraţia Patriarhală.
Dispoziţii comune
Art. 10. - (1) Organismele centrale deliberative şi
executive bisericeşti sunt valabil constituite cu prezenţa a cel puţin două
treimi din numărul membrilor lor şi iau hotărâri, de regulă, cu votul a
jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.
(2) Validarea sau invalidarea mandatelor membrilor
clerici şi mireni aleşi se face de către Adunarea Naţională Bisericească.
(3) Convocarea organismelor centrale deliberative, cu
precizarea ordinii de zi, se face de către preşedinte,
cu cel puţin 14 zile înainte de data fixată pentru şedinţă, iar în cazuri
excepţionale, în cel mai scurt timp posibil.
(4) Deschiderea şi închiderea şedinţelor de lucru ale
organismelor centrale deliberative şi executive se face de către preşedinte.
(5) Procesul-verbal al fiecărei şedinţe de lucru a
organismelor centrale deliberative şi executive se semnează de preşedinte şi de
secretarii desemnaţi.
(6) Hotărârile organismelor centrale deliberative şi
executive sunt obligatorii pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română.
SECŢIUNEA I
Organisme centrale deliberative
A. Sfântul Sinod
Art. 11. - Sfântul Sinod
este cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române, în toate domeniile
ei de activitate.
Art. 12. - (1) Sfântul Sinod se
compune din Patriarh şi toţi mitropoliţii, arhiepiscopii, episcopii eparhioţi,
episcopii-vicari patriarhali, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari în
funcţiune. Ierarhii în funcţie au îndatorirea de a-şi desfăşura activitatea în
cooperare sinodală, supunându-se hotărârilor Sfântului Sinod şi prevederilor
prezentului statut. De asemenea, ierarhii retraşi din funcţie au îndatorirea de
a păstra disciplina canonică sinodală.
(2) Preşedintele Sfântului Sinod este Patriarhul. In
lipsa Patriarhului, preşedinte al Sfântului Sinod este, în ordine, mitropolitul
Moldovei şi Bucovinei, mitropolitul Ardealului, mitropolitul Clujului, Albei,
Crişanei şi Maramureşului, mitropolitul Olteniei, mitropolitul Banatului,
ceilalţi mitropoliţi, arhiepiscopi sau episcopi, în conformitate cu ordinea
canonică a eparhiilor din Patriarhia Română (diptice).
(3) Secretarul Sfântului Sinod este unul dintre
episcopii-vicari patriarhali desemnat de plenul acestuia, la propunerea
Patriarhului.
Art. 13. - Sfântul Sinod se întruneşte
anual în cel puţin două şedinţe de lucru în perioadele de primăvară şi toamnă,
iar în şedinţe extraordinare, ori de câte ori este nevoie. Sfântul Sinod se
poate întruni şi în şedinţe solemne.
Art. 14. -Atribuţiile Sfântului Sinod sunt:
a) păstrează unitatea dogmatică, liturgică şi canonică
în Biserica Ortodoxă Română, precum şi comuniunea cu întreaga Biserică
Ortodoxă;
b) examinează orice problemă de ordin dogmatic,
liturgic, canonic şi pastoral-misionar, pe care o soluţionează în conformitate
cu învăţătura Bisericii Ortodoxe, şi hotărăşte, potrivit Sfintelor canoane,
asupra problemelor bisericeşti de orice natură;
c) hotărăşte cu privire la sfinţirea Sfântului şi
Marelui Mir, potrivit cerinţelor pastoral-misionare din Biserica Ortodoxă
Română;
d) hotărăşte în privinţa canonizării sfinţilor şi
emite tomosul de proclamare a canonizării;
e) exprimă poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe
Române asupra proiectelor de acte normative ale statului referitoare la
activitatea cultelor, la învăţământul teologic şi religios, la asistenţa
socială şi religioasă, la patrimoniul cultural-naţional, în special cel
bisericesc, precum şi în alte domenii de interes bisericesc şi social;
f) aprobă, cu o majoritate de două treimi din numărul
membrilor prezenţi, Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii
Ortodoxe Române şi hotărăşte asupra modificării acestuia;
g) aprobă regulamentele bisericeşti întocmite în
conformitate cu prezentul statut;
h) iniţiază şi aprobă acorduri şi parteneriate cu
statul şi cu alte instituţii în domenii de interes general bisericesc;
i) exprimă poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române
în probleme de interes general ale societăţii;
j) aprobă, cu o majoritate de două treimi din numărul
membrilor prezenţi, înfiinţarea, desfiinţarea, modificarea teritorială şi
schimbarea titulaturii eparhiilor şi mitropoliilor aparţinătoare Patriarhiei
Române;
k) aprobă statutele eparhiilor, mitropoliilor şi ale
altor unităţi bisericeşti din afara graniţelor României;
l) alege, cu voturile a două
treimi din totalul membrilor prezenţi, pe Patriarh şi, cu voturile a jumătate
plus unu din totalul membrilor prezenţi, pe mitropoliţii, arhiepiscopii şi pe
episcopii eparhioţi pentru eparhiile aparţinătoare Patriarhiei Române;
m) alege, cu voturile a jumătate plus unu din totalul
membrilor prezenţi, pe episcopii-vicari patriarhali, pe episcopii-vicari şi pe
arhiereii-vicari;
n) emite gramata pentru întronizarea Patriarhului;
o) hotărăşte cu privire la retragerea ierarhilor şi
stabileşte drepturile acestora;
p) hotărăşte, cu o majoritate de două treimi din
totalul membrilor săi, cu privire la trimiterea în judecată canonică a acelora
dintre membrii săi care sunt învinuiţi de abateri de la învăţătura şi
disciplina Bisericii;
q) aprobă sau respinge, în principiu, recursurile
clericilor în materie de caterisire şi se pronunţă asupra cererilor de iertare
ale acestora, cu avizul prealabil al chiriarhului locului;
r) îndrumă şi supraveghează ca activitatea organismelor
deliberative şi executive de la episcopii, arhiepiscopii, mitropolii şi
Patriarhie să se desfăşoare potrivit prevederilor statutare şi regulamentare
bisericeşti;
s) iniţiază şi cultivă relaţii frăţeşti interortodoxe,
relaţii de dialog şi cooperare intercreştină şi interreligioasă pe plan
naţional şi internaţional;
t) aprobă normele privind organizarea şi funcţionarea
unităţilor de învăţământ teologic preuniversitar şi universitar, precum şi pe
cele privind predarea religiei în şcolile de stat, particulare şi confesionale.
Stabileşte normele privind învăţământul confesional de toate nivelurile, precum
şi programele pentru catehizarea tinerilor şi adulţilor;
u) aprobă normele activităţii misionar-pastorale şi pe
cele pentru promovarea vieţii religioase şi morale a clerului;
v) stabileşte normele activităţii de asistenţă
social-filantropică pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română şi aprobă măsurile
pentru organizarea asistenţei religioase în armată, penitenciare, spitale,
cămine pentru copii şi pentru bătrâni, aşezăminte sociale destinate persoanelor
defavorizate etc;
w) hotărăşte înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea
asociaţiilor şi fundaţiilor bisericeşti cu caracter naţional care sunt
constituite şi conduse de către Biserica Ortodoxă Română; acordă sau retrage
binecuvântarea (aprobarea) pentru înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea
asociaţiilor şi fundaţiilor ortodoxe din Patriarhia Română care au conducere
proprie şi activează în eparhiile acesteia;
x) iniţiază, autorizează şi supraveghează traducerea,
diortosirea, editarea şi difuzarea Sfintei Scripturi, tipărirea şi răspândirea
cărţilor de cult, a calendarului bisericesc, a manualelor de teologie şi a
manualelor de religie; supraveghează din punct de vedere dogmatic, liturgic şi
canonic lucrările de arhitectură, pictură, sculptură şi alte forme de artă
bisericească ortodoxă şi ia măsurile cuvenite în caz de abateri;
y) aprobă anual modul de constituire şi de repartizare
a Fondului central misionar; instituie fonduri speciale şi stabileşte modul de
constituire şi destinaţia acestora;
z) interpretează, în formă definitivă şi obligatorie,
pentru toate organismele bisericeşti, dispoziţiile statutare sau regulamentare.
Art. 15. - (1) Pentru studierea şi formularea
propunerilor asupra problemelor ce urmează a se supune deliberării, Sfântul
Sinod alege, dintre membrii săi, 4 comisii sinodale.
(2) Fiecare comisie este prezidată de un mitropolit şi
are un raportor. Ceilalţi mitropoliţi sunt copreşedinţi ai comisiilor în care
sunt repartizaţi de Sfântul Sinod.
(3) Comisiile Sfântului Sinod sunt:
a) Comisia pastorală, monahală
şi socială;
b) Comisia teologică, liturgică şi didactică;
c) Comisia canonică, juridică şi pentru disciplină;
d) Comisia pentru comunităţi externe, relaţii
interortodoxe, intercreştine şi interreligioase.
(4) Sfântul Sinod decide dacă o problemă trebuie
examinată în comun de două sau mai multe comisii.
(5) Pentru anumite probleme, cu caracter permanent sau
temporar, Sfântul Sinod decide instituirea unor subcomisii speciale afiliate
uneia dintre cele patru comisii. Din subcomisii pot face parte şi ierarhi din alte comisii şi pot fi cooptaţi profesori de
teologie, clerici, monahi, mireni, specialişti în domeniul abordat, după
modelul Subcomisiei pentru canonizarea sfinţilor români.
Art. 16. - Sfântul Sinod poate invita în comisiile sale,
pentru consultare, profesori de teologie, clerici,
monahi, mireni, specialişti în domenii abordate.
B. Sinodul Permanent
Art. 17. - (1) Sinodul Permanent este organismul
central deliberativ care funcţionează în timpul dintre şedinţele Sfântului
Sinod, când importanţa unor probleme impune examinarea lor fără întârziere.
(2) Sinodul Permanent se compune din Patriarh şi toţi
mitropoliţii în funcţie de la eparhiile din ţară şi din afara graniţelor
României. Din Sinodul Permanent fac parte şi alţi 3 ierarhi eparhioţi (un
arhiepiscop şi doi episcopi), desemnaţi anual de Sfântul Sinod.
(3) Preşedintele Sinodului Permanent este Patriarhul.
In lipsa Patriarhului, şedinţele Sinodului Permanent sunt prezidate în ordinea
prevăzută la art. 12 alin. (2) din prezentul statut.
(4) Convocarea Sinodului
Permanent, cu precizarea ordinii de zi, se face de către preşedinte, ori de
câte ori este nevoie.
(5) Secretarul Sfântului Sinod este şi secretarul
Sinodului Permanent.
(6) Sinodul Permanent ia hotărâri valabile prin consens
sau cu votul a jumătate plus unu dintre membrii prezenţi.
(7) Dispoziţiile art. 16 din prezentul statut se
aplică şi cu privire la şedinţele Sinodului Permanent.
Art. 18. - (1) Sinodul Permanent exercită, în timpul
dintre şedinţele Sfântului Sinod, atribuţiile acestuia prevăzute la art.14 lit.
e),'i), r), t) şi x).
(2) Sinodul Permanent, la solicitarea Patriarhului sau
a membrilor săi, examinează şi formulează propuneri privind probleme ce urmează
a fi aduse în dezbaterea Sfântului Sinod.
(3) Sinodul Permanent exercită
orice alte atribuţii ce i se dau de către Sfântul Sinod sau prin statut şi regulamente.
(4) Sinodul Permanent aduce la cunoştinţă Sfântului
Sinod, pentru ratificare, hotărârile luate în timpul dintre şedinţele acestuia.
C. Adunarea Naţională
Bisericească
Art. 19. -Adunarea Naţională Bisericească este
organismul central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române pentru problemele
administrative, sociale, culturale, economice şi patrimoniale.
Art. 20. - (1) Adunarea Naţională Bisericească este
alcătuită din câte 3 reprezentanţi ai fiecărei eparhii, un cleric şi 2 mireni,
delegaţi de adunările eparhiale, pe termen de 4 ani. Ei pot fi delegaţi pentru
cel mult două mandate.
(2) Ierarhii Sfântului Sinod participă la lucrările
Adunării Naţionale Bisericeşti.
(3) Preşedintele Adunării Naţionale Bisericeşti este
Patriarhul. In lipsa Patriarhului, şedinţele sunt prezidate în ordinea
prevăzută în art. 12 alin. (2) din prezentul statut.
(4) Hotărârile Adunării Naţionale Bisericeşti devin
executorii după ratificarea lor de către Sfântul Sinod.
Art. 21. -Adunarea Naţională Bisericească se întruneşte
o dată pe an în şedinţă de lucru, iar în caz de necesitate, ori de câte ori
este nevoie. Adunarea Naţională Bisericească se întruneşte şi în şedinţe
solemne.
Art. 22. -Atribuţiile Adunării
Naţionale Bisericeşti sunt:
a) susţine drepturile şi activităţile Bisericii
Ortodoxe Române;
b) avizează regulamente de aplicare ale prezentului
statut cu privire la domenii de activitate date în competenţa sa de către
Sfântul Sinod;
c) la propunerea Patriarhului, alege membrii Consiliului
Naţional Bisericesc;
d) adoptă măsuri generale pentru sprijinirea
aşezămintelor culturale, social-filantropice, economice şi fundationale ale
Bisericii;
e) stabileşte mijloacele de ajutorare ale organismelor
şi instituţiilor centrale bisericeşti;
f) examinează şi aprobă raportul general anual al
Consiliului Naţional Bisericesc privind activitatea din Biserica Ortodoxă
Română şi hotărăşte cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru buna
desfăşurare a vieţii bisericeşti;
g) aprobă contul de execuţie bugetară şi bilanţul
financiar-contabil al Administraţiei Patriarhale, al Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi al instituţiilor centrale bisericeşti;
h) aprobă bugetul general al Administraţiei
Patriarhale, al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
şi al instituţiilor centrale bisericeşti;
i) aprobă măsuri unitare privind administrarea
bunurilor mobile şi imobile, aflate în proprietatea sau folosinţa unităţilor de
cult din întreaga Biserică Ortodoxă Română, precum şi a celor fundationale;
j) aprobă proiecte sociale, culturale, educaţionale şi
comunicaţionale;
k) stabileşte mijloacele de ajutorare a românilor din
afara graniţelor României;
l) exercită orice alte
atribuţii care îi sunt date prin statut, prin regulamentele bisericeşti sau de
către Sfântul Sinod.
Art. 23. - (1) Pentru studierea problemelor şi
formularea propunerilor ce urmează a fi supuse deliberării, Adunarea Naţională
Bisericească alege, la începutul fiecărui mandat de 4 ani, dintre membrii ei
clerici şi mireni, 5 comisii de lucru permanente, care au câte un preşedinte,
vicepreşedinte şi raportor desemnaţi de plen, la propunerea preşedintelui.
Comisiile Adunării Naţionale Bisericeşti sunt:
a) Comisia administrativ-juridică şi de validare;
b) Comisia socială şi pentru comunicaţii media;
c) Comisia culturală şi educaţională;
d) Comisia economică, bugetară şi de patrimoniu
imobiliar (bunuri bisericeşti);
e) Comisia pentru românii ortodocşi de peste hotare.
(2) La lucrările Comisiei pentru românii ortodocşi de
peste hotare pot fi invitaţi şi reprezentanţi clerici şi mireni ai eparhiilor
ortodoxe române de peste hotare, când ordinea de zi impune acest lucru.
(3) La convocarea preşedintelui, comisiile Adunării
Naţionale Bisericeşti se pot întruni şi între şedinţele acesteia, potrivit
cerinţelor.
SECŢIUNEA a II-a
Organisme centrale executive
A. Patriarhul
Art. 24. - Patriarhul este Intâistătătorul
între ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi preşedintele organismelor centrale
deliberative şi executive bisericeşti.
Art. 25. - (1) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
este Arhiepiscopul Bucureştilor şi Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei.
(2) Titulatura sa este: „Preafericirea Sa,
Preafericitul Părinte (N), Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei
şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române sau Patriarhul României".
(3) In conformitate cu Sfintele canoane, cu tradiţia
panortodoxă şi cu practica Bisericii Ortodoxe Române, la serviciile religioase
Patriarhul este pomenit de către mitropoliţi, mitropoliţii sunt pomeniţi de
către ierarhii sufragani, iar arhiepiscopii şi episcopii sunt pomeniţi de către
preoţii slujitori.
(4) Patriarhul poartă ca însemne distinctive: o cruce
şi două engolpioane, haine de culoare albă: reverendă şi rasă, culion şi
camilafcă având cruce.
(5) Patriarhul exercită drepturile şi îndeplineşte
îndatoririle prevăzute de Sfintele canoane, de prezentul statut şi de
regulamentele bisericeşti.
Art. 26. - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române are
următoarele atribuţii:
a) convoacă şi prezidează organismele centrale
deliberative şi executive bisericeşti şi veghează pentru ducerea la îndeplinire
a hotărârilor acestora;
b) dispune măsurile necesare,
potrivit hotărârii Sfântului Sinod, pentru pregătirea şi sfinţirea Sfântului şi
Marelui Mir la Patriarhia Română;
c) reprezintă Patriarhia Română în relaţiile cu
autorităţile publice centrale şi locale, în justiţie şi faţă de terţi, personal
sau prin delegaţi împuterniciţi;
d) reprezintă Biserica Ortodoxă Română în relaţiile
cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, personal sau prin delegaţi;
e) reprezintă, personal sau prin delegaţi, Biserica
Ortodoxă Română în relaţiile cu celelalte Biserici creştine, organizaţii
intercreştine, organizaţii religioase şi interreligioase, din ţară şi de peste
hotare;
f) adresează scrisori pastorale pentru întreaga
Biserică Ortodoxă Română, cu încuviinţarea Sfântului Sinod sau a Sinodului
Permanent;
g) vizitează frăţeşte pe ierarhii Bisericii Ortodoxe
Române, în eparhiile lor;
h) se îngrijeşte de îndeplinirea prevederilor statutare
pentru completarea eparhiilor vacante;
i) prezidează Sfântul Sinod pentru alegerea
mitropoliţilor ortodocşi români din ţară şi din afara graniţelor;
j) hirotoneşte împreună cu alţi ierarhi şi întronizează
pe mitropoliţi;
k) emite gramata pentru întronizarea mitropoliţilor din
ţară şi din afara graniţelor;
l) numeşte locţiitori de
mitropoliţi în cazul vacanţei scaunelor mitropolitane;
m) sfătuieşte frăţeşte pe ierarhii eparhiilor ortodoxe
române din ţară şi din afara graniţelor şi conciliază eventuale neînţelegeri
dintre aceştia;
n) examinează, în Sinodul Permanent, plângerile
împotriva ierarhilor, iar rezultatul îl aduce la cunoştinţa Sfântului Sinod;
o) în consultare cu Sinodul Permanent, propune
Sfântului Sinod candidaţi de episcop-vicar patriarhal şi prezidează alegerea
acestora;
p) numeşte, menţine şi revocă într-o şedinţă a
Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc personalul de conducere, precum şi
celelalte categorii de personal clerical şi neclerical de la Cancelaria
Sfântului Sinod, de la Administraţia Patriarhală, de la Institutul Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi de la celelalte instituţii centrale
bisericeşti;
q) confirmă şi dizolvă, prin decizie patriarhală,
adunările eparhiale;
r) exercită dreptul de devoluţiune în mitropolii pentru
restabilirea ordinii canonice şi administrative;
s) conform tradiţiei ortodoxe, are dreptul de a
înfiinţa stavropighii patriarhale şi de a le conduce prin delegaţii săi, în
limitele competenţelor stabilite prin decizie patriarhală, aducând la
cunoştinţa chiriarhului locului acestea;
t) exercită orice alte atribuţii prevăzute de Sfintele
canoane, de prezentul statut, de regulamentele bisericeşti sau încredinţate de
Sfântul Sinod.
Art. 27. - Pentru desfăşurarea activităţii curente, la
dispoziţia Patriarhului se află Cabinetul Patriarhului, coordonat de un
consilier patriarhal, cu personalul corespunzător şi serviciile aferente:
secretariat, registratură, arhivă, bibliotecă etc.
B. Consiliul Naţional
Bisericesc
Art. 28. - Consiliul Naţional Bisericesc este organism
central executiv al Sfântului Sinod şi al Adunării Naţionale Bisericeşti.
Art. 29. - (1) Consiliul Naţional Bisericesc se
întruneşte la convocarea preşedintelui, cel puţin de două ori pe an sau ori de
câte ori este nevoie.
(2) Consiliul Naţional Bisericesc se compune din 12
membri ai Adunării Naţionale Bisericeşti, câte un cleric şi câte un mirean
reprezentând fiecare mitropolie din ţară, desemnaţi pe o perioada de 4 ani si
pentru cel mult două mandate.
(3) Preşedintele Consiliului Naţional Bisericesc
este Patriarhul, iar în lipsă, locţiitorul său, conform prevederilor art. 12
alin. (2) din prezentul statut. Membrii Sfântului Sinod pot participa cu vot
deliberativ la şedinţele Consiliului Naţional Bisericesc.
(4) Episcopii-vicari patriarhali sunt membri de drept
ai Consiliului Naţional Bisericesc, cu vot deliberativ.
(5) Vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali şi inspectorul general bisericesc sunt membri
permanenţi ai Consiliului Naţional Bisericesc, cu vot consultativ.
(6) Consiliul Naţional Bisericesc ia hotărâri valabile
prin consens sau cu votul a jumătate plus unu dintre membrii prezenţi.
(7) Secretar al şedinţelor este consilierul
coordonator de la Cabinetul Patriarhal, iar în lipsa acestuia, unul dintre
consilierii patriarhali, desemnat de Patriarh.
Art. 30. - Consiliul Naţional Bisericesc exercită în
timpul dintre şedinţele Adunării Naţionale Bisericeşti atribuţiile acesteia
prevăzute în art. 22 lit. a), d) şi e), precum şi următoarele atribuţii:
a) întocmeşte raportul anual privind activitatea
generală a Bisericii Ortodoxe Române;
b) întocmeşte contul de execuţie bugetară şi bilanţul
financiar-contabil al Administraţiei Patriarhale, al Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte instituţii centrale
bisericeşti;
c) întocmeşte bugetul general al Administraţiei
Patriarhale, al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
şi al celorlalte instituţii centrale bisericeşti;
d) aprobă planul de activitate al editurii,
tipografiei şi al atelierelor Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române;
e) hotărăşte asupra modului de administrare a
bunurilor mobile şi imobile ale Administraţiei Patriarhale, ale Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ale celorlalte instituţii
centrale bisericeşti şi ale fundaţiilor bisericeşti centrale;
f) hotărăşte asupra transmiterii cu orice titlu a
folosinţei sau proprietăţii asupra bunurilor imobile ale Patriarhiei (vânzare
sau schimb), precum şi asupra grevării cu sarcini sau afectării de servituti a
bunurilor Patriarhiei, cu excepţia bunurilor sacre, care sunt inalienabile, cu
respectarea prevederilor statutare, regulamentare bisericeşti şi legale;
g) exercită orice atribuţii care îi sunt date prin
statut, regulamente sau prin hotărâri ale Sfântului Sinod, ale Sinodului
Permanent şi ale Adunării Naţionale Bisericeşti.
C. Permanenţa Consiliului
Naţional Bisericesc
Art. 31. - (1) Intre şedinţele Consiliului Naţional
Bisericesc funcţionează Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc, ca organism
central executiv.
(2) Ea se compune din Patriarh, ca preşedinte,
episcopii-vicari patriarhali, vicarul administrativ patriarhal, consilierii
patriarhali şi inspectorul general bisericesc, ca membri, şi ia hotărâri valide
prin consensul membrilor prezenţi.
(3) Din încredinţarea Patriarhului, Permanenţa
Consiliului Naţional Bisericesc poate fi prezidată de unul dintre
episcopii-vicari patriarhali. In această situaţie, procesul-verbal al
lucrărilor este supus aprobării Patriarhului. Hotărârile devin executorii numai
după confirmarea lor în scris de către Patriarh.
Art. 32. - Permanenţa
Consiliului Naţional Bisericesc, prezidată de Patriarh, exercită atribuţiile
Consiliului Naţional Bisericesc, cu excepţia celor prevăzute la art. 30 lit. f,
în perioada dintre şedinţele sale, precum şi următoarele competenţe:
a) examinează orice problemă bisericească,
misionar-pastorală, culturală, socială, administrativ-gospodărească,
economic-financiară etc. din cadrul instituţiilor centrale bisericeşti ce
urmează a face obiectul dezbaterilor organismelor centrale deliberative şi
executive şi face propuneri statutare;
b) examinează şi definitivează dările de seamă anuale
asupra activităţii instituţiilor centrale bisericeşti;
c) prezintă spre definitivare contul de execuţie
bugetară şi bilanţul financiar-contabil al instituţiilor centrale bisericeşti;
d) prezintă spre definitivare proiectul bugetului
general anual al instituţiilor centrale bisericeşti;
e) întocmeşte planurile anuale ale activităţii
instituţiilor centrale bisericeşti;
f) analizează şi face propuneri Consiliului Naţional
Bisericesc privind modul de administrare a bunurilor mobile şi imobile ale
instituţiilor centrale bisericeşti şi ale fundaţiilor bisericeşti centrale;
g) administrează Fondul central misionar, în limita
bugetului aprobat de Sfântul Sinod, şi prezintă anual acestuia contul de
execuţie bugetară;
h) administrează fondurile special instituite la
nivelul Administraţiei Patriarhale potrivit destinaţiei lor şi în limita
sumelor colectate, informând anual Sfântul Sinod despre situaţia acestora;
i) aprobă proiectele de investiţii, în limita bugetului
Administraţiei Patriarhale, al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române şi al celorlalte instituţii centrale bisericeşti;
j) face demersuri pe lângă autorităţile publice
centrale şi locale şi pe lângă alte instituţii pentru obţinerea de sprijin destinat
activităţilor interne şi internaţionale organizate de Patriarhia Română prin
instituţiile centrale bisericeşti, precum şi pentru acordarea altor forme de
sprijin de la bugetul de stat sau de la bugetele locale alocate Bisericii, în
general, sau unităţilor de cult din interiorul sau din afara graniţelor
României;
k) hotărăşte asupra acceptării donaţiilor, legatelor,
sponsorizărilor şi cumpărării de bunuri în favoarea Patriarhiei Române, pentru
instituţiile sale centrale.
Art. 33. - (1) Permanenţa Consiliului Naţional
Bisericesc se întruneşte la convocarea preşedintelui, ori de câte ori este
nevoie.
(2) Consilierul coordonator al Cabinetului Patriarhal
sau, în absenţa acestuia, unul dintre ceilalţi consilieri patriarhali, desemnat
de preşedinte, întocmeşte procesul-verbal al şedinţelor Permanenţei Consiliului
Naţional Bisericesc.
Art. 34. - Hotărârile Permanenţei Consiliului Naţional
Bisericesc sunt duse la îndeplinire de Cancelaria Sfântului Sinod şi de
sectoarele celorlalte instituţii centrale bisericeşti.
SECŢIUNEA a III-a
Organisme centrale administrative
Art. 35. - (1) In exercitarea atribuţiilor sale
executive de preşedinte al organismelor centrale bisericeşti deliberative şi
executive şi Intâistătător al Bisericii Ortodoxe
Române, Patriarhul este ajutat de:
A. Cancelaria Sfântului Sinod;
B. Administraţia Patriarhală.
(2) Din încredinţarea Patriarhului, Cancelaria
Sfântului Sinod, sectoarele Administraţiei Patriarhale şi celelalte instituţii
centrale bisericeşti sunt coordonate de episcopii-vicari patriarhali sau de
către un delegat al Patriarhului.
(3) Episcopii-vicari patriarhali se aleg de către
Sfântul Sinod în conformitate cu prevederile art. 131 din prezentul statut şi
sunt asimilaţi în drepturile de pomenire şi cinstire cu episcopii eparhioţi.
(4) Episcopii-vicari patriarhali îndeplinesc
atribuţiunile delegate lor, prin decizie, de către Patriarh.
A. Cancelaria Sfântului Sinod
Art. 36. - (1) Cancelaria Sfântului Sinod este
organism central administrativ al Sfântului Sinod, al
Sinodului Permanent, al Adunării Naţionale Bisericeşti, al Patriarhului, al
Consiliului Naţional Bisericesc şi al Permanenţei Consiliului Naţional
Bisericesc.
(2) Secretarul Sfântului Sinod, prin decizie
patriarhală, coordonează Cancelaria Sfântului Sinod, având colaboratori pe
vicarul administrativ patriarhal şi pe consilierul patriarhal de resort.
(3) Vicarul administrativ patriarhal împreună cu
consilierul patriarhal din Cancelaria Sfântului Sinod, sub conducerea
episcopului-vicar patriarhal, pregătesc lucrările pentru convocarea organismelor centrale
deliberative şi executive bisericeşti şi cele care se supun examinării
acestora.
(4) Cancelaria Sfântului Sinod elaborează, păstrează
şi pregăteşte pentru publicarea în revista „Biserica Ortodoxă Română"
procesele-verbale ale şedinţelor de lucru ale organismelor centrale
bisericeşti, comunică centrelor eparhiale hotărârile acestora şi ţine evidenţa
modului de ducere a lor la îndeplinire, cu excepţia celor care sunt date în
competenţa sectoarelor Administraţiei Patriarhale, prevăzute la art. 37 din
prezentul statut, sau altor instituţii centrale bisericeşti.
(5) Elaborează corespondenţa organismelor centrale
bisericeşti şi a preşedintelui acestora cu autorităţile publice centrale în
probleme care privesc viaţa religioasă din Biserica Ortodoxă Română.
(6) Intocmeşte şi supune aprobării deciziile
patriarhale privind atribuţiile personalului de conducere din cadrul
Cancelariei Sfântului Sinod şi de la celelalte instituţii centrale bisericeşti.
(7) Centralizează datele referitoare la domeniile
vieţii religioase din Patriarhia Română, pentru evidenţă şi publicare în presa
bisericească.
(8) Cancelaria Sfântului Sinod este păstrătoarea
sigiliului Sfântului Sinod.
(9) Pentru îndeplinirea
atribuţiilor sale ca organism central administrativ, Cancelaria Sfântului Sinod
are următoarele servicii: Oficiul canonico-juridic, Secretariat, registratură
şi arhivă, Personal-resurse umane, Biblioteca Sfântului Sinod şi altele, a
căror activitate este organizată de vicarul administrativ patriarhal.
B. Administraţia Patriarhală
Art. 37. - (1) Administraţia Patriarhală, ca
organism central administrativ, are în atribuţiile sale studierea şi întocmirea
referatelor privitoare la problemele bisericeşti de competenţa organismelor
centrale deliberative şi executive, prin următoarele sectoare administrative de
specialitate:
a) Sectorul teologic-educaţional;
b) Sectorul social-filantropic;
c) Sectorul economic-financiar (cu următoarele
servicii: Contabilitate, Tehnic, Comisia de pictură bisericească);
d) Sectorul patrimoniu cultural;
e) Sectorul patrimoniu imobiliar;
f) Sectorul relaţii bisericeşti şi interreligioase;
g) Sectorul comunităţi externe;
h) Sectorul comunicaţii şi relaţii publice;
i) Corpul de inspecţie şi control (audit).
(2) Prin hotărâri ale Permanenţei Consiliului
Naţional Bisericesc pot lua fiinţă şi alte sectoare şi servicii în cadrul
Administraţiei Patriarhale.
(3) Prin decizie patriarhală, episcopii-vicari
patriarhali coordonează sectoarele Administraţiei Patriarhale, având
colaboratori pe consilierii patriarhali de resort sau pe inspectorii de
specialitate.
(4) Prin sectoarele administrative de specialitate şi
prin serviciile aferente, Administraţia Patriarhală studiază problemele
bisericeşti specifice acestora care intră în competenţa organismelor centrale
deliberative şi executive, comunică centrelor eparhiale hotărârile acestora şi
ţine evidenţa modului de ducere a lor la îndeplinire.
Art. 38. - (1) Corpul de inspecţie şi control are în
componenţa sa:
a) un inspector general bisericesc, cu atribuţii
generale de control şi referent la Comisia canonică, juridică şi pentru
disciplină a Sfântului Sinod pentru cererile de iertare în cazurile de
caterisire, aplicate definitiv unor clerici de
consistoriile eparhiale;
b) inspectori pentru instituţiile de învăţământ
universitar şi preuniversitar teologic (facultăţi de teologie, seminarii
teologice liceale şi şcoli de cântăreţi bisericeşti);
c) inspectori pentru controlul financiar şi gestionar
(audit), dintre care unul cu pregătire juridică.
(2) Membrii Corpului de inspecţie şi control (audit)
îşi desfăşoară activitatea din dispoziţia Patriarhului, potrivit atribuţiilor
prevăzute de statut, de regulamentele bisericeşti şi de legislaţia în vigoare.
Art. 39. - (1) Vicarul administrativ patriarhal,
consilierii patriarhali şi inspectorii patriarhali se numesc şi se revocă, în
condiţiile art. 26 lit. p) din prezentul statut, dintre preoţii doctori,
absolvenţi de masterat, licenţiaţi în teologie sau în alte specializări, cu
activităţi şi aptitudini deosebite, fără impedimente juridic-canonice. Clericii
din instituţiile centrale bisericeşti pot fi numiţi slujitori la parohii direct
(fără concurs) de către Patriarh.
(2) Vicarului administrativ patriarhal,
consilierilor patriarhali şi inspectorilor patriarhali li se fixează, prin
decizie a Patriarhului, sfera de activitate şi atribuţiile în cadrul
sectoarelor pe care le coordonează, ca membri ai Permanenţei Consiliului
Naţional Bisericesc sau ca invitaţi.
(3) Vicarul administrativ patriarhal şi consilierii
patriarhali participă la şedinţele organismelor centrale deliberative şi
executive bisericeşti, cu vot consultativ, iar la şedinţele Permanenţei
Consiliului Naţional Bisericesc, cu vot deliberativ.
CAPITOLUL II
Organizarea locală
Art. 40. - (1) Unităţile componente ale Bisericii
Ortodoxe Române, organizată ca Patriarhie, sunt:
a) parohia;
b) mănăstirea;
c) protopopiatul (protoieria);
d) vicariatul;
e) eparhia (arhiepiscopia şi episcopia);
f) mitropolia.
(2) Fiecare din unităţile componente ale Bisericii,
în conformitate cu dispoziţiile prezentului statut, are dreptul de a se conduce
şi de a se administra autonom faţă de altă parte componentă de acelaşi rang şi
de a participa, prin reprezentanţii săi aleşi, clerici şi mireni -în cazul
parohiilor şi eparhiilor, la lucrările unităţilor componente superioare.
(3) Modul de constituire şi funcţionare a unităţilor
componente şi a organismelor locale de acelaşi grad este identic pentru
întreaga Biserică Ortodoxă Română.
Despre personalitatea juridică
Art. 41. - (1) Patriarhia,
mitropolia, arhiepiscopia, episcopia, vicariatul, protopopiatul (protoieria),
mănăstirea şi parohia sunt persoane juridice de drept privat şi utilitate
publică, cu drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul statut.
(2) Aceste persoane juridice au dreptul la două coduri
unice de înregistrare fiscală, atât pentru activitatea non-profit, cât şi
pentru cea economică.
Art. 42. - Infiinţarea şi desfiinţarea unităţilor
componente ale Bisericii Ortodoxe Române se comunică pentru evidenţă
ministerului de resort.
SECŢIUNEA I
A. Parohia
Art. 43. - Parohia este comunitatea creştinilor
ortodocşi, clerici şi mireni, situată pe un anume teritoriu şi subordonată
centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ şi
patrimonial, condusă de un preot paroh numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau
episcopul) eparhiei respective.
Art. 44. - Infiinţarea, organizarea, schimbarea limitei
teritoriale şi desfiinţarea de parohii se aprobă de către Consiliul eparhial, ţinând seamă de cerinţele
misionare şi pastorale din teritoriu.
Art. 45. - Credincioşii parohiei au următoarele
drepturi: de a beneficia de asistenţă religioasă, de a alege şi a fi aleşi în
organismele parohiale, de a beneficia de ajutor filantropic, după posibilităţi;
şi îndatoriri: de a susţine, întări şi mărturisi credinţa Bisericii Ortodoxe;
de a vieţui potrivit învăţăturii de credinţă ortodoxă; de a participa la
sfintele slujbe; de a se împărtăşi cu Sfintele Taine; de a împlini faptele
milei creştine; de a întreţine şi a ajuta Biserica şi pe slujitorii ei.
Art. 46. - (1) Comunitatea credincioşilor care nu poate
susţine cu mijloace proprii o parohie, prin hotărâre a Permanenţei Consiliului
eparhial, se poate alătura la o comunitate vecină, împreună cu care formează
parohia. In acest caz, comunitatea care se alătură poartă denumirea de filie,
iar membrii săi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de parohie ca şi cei
din comunitatea la care se alătură.
(2) Prin hotărâre a Permanenţei Consiliului eparhial,
parohiile cu posibilităţi economice ajută parohiile sărace şi cu număr mic de
credincioşi.
Art. 47. - (1) In eparhiile Bisericii Ortodoxe Române,
ţinând cont de condiţiile misionar-pastorale şi de numărul de credincioşi, de
posibilităţile materiale, ca şi de situarea lor în mediul urban şi rural,
parohiile sunt de 3 categorii, pe baza unor criterii stabilite de consiliile
eparhiale.
(2) Clasificarea pe categorii a parohiilor se aprobă de
Permanenţa Consiliului eparhial, în baza raportului cuprinzând datele
statistice oficiale (număr de credincioşi, condiţii materiale, zonă geografică,
medie de vârstă etc).
Art. 48. - (1) Pe durata activităţii lor în parohie,
preoţii şi diaconii sunt datori a locui în parohie, în case parohiale, acolo
unde acestea există, sau în case închiriate, şi au dreptul de folosinţă
gratuită a unei anumite suprafeţe de teren, proprietatea parohiei, aprobat de
Centrul eparhial.
(2) Pentru asigurarea unei prezenţe stabile a
preotului (preoţilor) în parohie, acolo unde nu se află casă parohială, aceasta
va fi construită, iar dacă nu sunt condiţii pentru construire, Consiliul
parohial va lua măsuri pentru achiziţionarea unei case existente sau pentru
plata chiriei locuinţei preotului, până când se va construi casă o parohială
nouă.
(3) La parohiile şi bisericile noi, consiliile
parohiale, sub îndrumarea Centrului eparhial, vor prevedea în buget, vor iniţia
şi vor susţine construirea de case parohiale destinate ca locuinţă slujitorilor
Sfântului Altar.
B. Parohul
Art. 49. - (1) Preotul paroh, ca delegat al
chiriarhului, este păstorul sufletesc al credincioşilor dintr-o parohie, iar în
activitatea administrativă este conducătorul administraţiei parohiale şi
preşedinte al Adunării parohiale, al Consiliului parohial şi al Comitetului
parohial.
(2) Numirea sau revocarea din oficiul de paroh se face
de către chiriarh într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial, avându-se
în vedere calitatea activităţii desfăşurate.
(3) Din motive administrative, misionare sau disciplinare, oficiul parohial se poate încredinţa de către
chiriarh şi celorlalţi preoţi slujitori, într-o şedinţă a Permanenţei
Consiliului eparhial.
Art. 50. -In cadrul întreitei slujiri preoţeşti,
învăţătorească, sfinţitoare şi pastoral-misionară, parohul exercită următoarele
atribuţii:
a) săvârşeşte Sfânta Liturghie şi Laudele bisericeşti
în duminici, sărbători şi în alte zile ale săptămânii, cu rostirea cuvântului
de învăţătură; săvârşeşte Sfinte Taine şi ierurgii; catehizează copii, tineri
şi adulţi conform îndrumărilor Centrului eparhial şi asigură accesul zilnic în
locaşul de cult, conform programului afişat la intrarea în biserică;
b) duce la îndeplinire toate dispoziţiile prezentului
statut, ale regulamentelor bisericeşti şi ale organismelor bisericeşti centrale
în ceea ce priveşte parohia;
c) duce la îndeplinire hotărârile organismelor
eparhiale şi dispoziţiile autorităţii superioare bisericeşti (protopop, episcop
sau arhiepiscop) referitoare la viaţa parohială;
d) întocmeşte şi duce la îndeplinire prevederile
programului anual al activităţilor pastoral-misionare, social-filantropice şi
administrativ-gospodăreşti ale parohiei, încunoştinţând Centrul eparhial şi pe
credincioşi de rezultatele acţiunilor întreprinse în acest sens;
e) cu aprobarea prealabilă
scrisă a chiriarhului, reprezintă parohia în justiţie, în faţa autorităţilor
locale şi faţă de terţi, personal sau prin delegaţi. In aceeaşi măsură,
clericii din parohii, în virtutea jurământului de ascultare (subordonare) faţă
de chiriarh depus la hirotonie, şi, respectiv, monahii, în virtutea votului
monahal al ascultării, pot să compară în faţa instanţelor judecătoreşti numai
cu aprobarea prealabilă scrisă a chiriarhului, inclusiv în cauze de interes personal;
f) convoacă şi prezidează Adunarea parohială,
Consiliul parohial şi Comitetul parohial;
g) duce la îndeplinire hotărârile Adunării parohiale
şi ale Consiliului parohial;
h) ţine registrul cu evidenţa tuturor parohienilor;
i) ţine la zi evidenţa botezaţilor, cununaţilor şi
decedaţilor din parohie în registrele speciale (mitricale) şi emite certificate
de botez şi de cununie;
j) administrează patrimoniul parohiei în conformitate
cu hotărârile Adunării parohiale şi ale Consiliului parohial şi controlează
modul de administrare a bunurilor instituţiilor culturale, social-filantropice
şi fundaţionale bisericeşti din parohie;
k) întocmeşte şi ţine la zi inventarul bunurilor
parohiei de orice natură, biblioteca, precum şi arhiva parohiei. Deţine
sigiliul parohiei pe durata oficiului de paroh.
Art. 51. - (1) Pe lângă preotul paroh, într-o parohie
pot fi unul sau mai mulţi preoţi şi diaconi slujitori, numiţi de chiriarh
într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial. Numărul slujitorilor la
parohie se stabileşte în funcţie de cerinţele misionar-pastorale
locale constatate de conducerea eparhiei.
(2) Parohul, preoţii şi diaconii slujitori, precum şi
personalul bisericesc neclerical sunt datori să locuiască în parohie.
Art. 52. - (1) La parohiile cu mai mulţi preoţi
slujitori, aceştia sunt egali în drepturile şi îndatoririle sacramentale,
învăţătoreşti şi pastoral-misionare. Dintre aceştia, celor mai harnici şi
conştiincioşi li se poate încredinţa de către chiriarh oficiul de paroh, pentru
intensificarea activităţii parohiale.
(2) Fiecare preot slujitor are
în cuprinsul parohiei un sector bine delimitat şi aprobat de chiriarh, pe baza
raportului întocmit de către delegaţii Centrului eparhial.
(3) Preoţii şi diaconii, personalul didactic din
învăţământul teologic şi cel care predă religia, studenţii în teologie, precum
şi dascălii (cateheţii) care au absolvit Şcoala de cântăreţi bisericeşti au
îndatorirea pastorală şi misionară de a face catehizare în parohiile la care
slujesc sau în care locuiesc, în acord cu preotul paroh, conform normelor
stabilite de Sfântul Sinod şi centrele eparhiale.
(4) Preoţii, diaconii şi cântăreţii bisericeşti au
drepturile şi îndatoririle prevăzute de Sfintele canoane, prezentul statut,
regulamentele bisericeşti şi de hotărârile Centrului eparhial.
Art. 53. - (1) Mai multe
parohii (10-15) din cadrul unui protopopiat se constituie într-un cerc misionar
pentru desfăşurarea de activităţi bisericeşti, misionar-pastorale, culturale şi
sociale.
(2) Chiriarhul deleagă pe unul din preoţi drept
coordonator al cercului misionar.
C. Adunarea parohială
Art. 54. - (1) Parohia are ca organism deliberativ
Adunarea parohială.
(2) Adunarea parohială este compusă din credincioşii
majori ai parohiei, bărbaţi şi femei, care mărturisesc prin credinţa, faptele
şi ţinuta lor morală ataşamentul faţă de Biserica Ortodoxă, de învăţătura ei de
credinţă şi de instituţiile ei.
(3) Preşedintele Adunării parohiale este preotul paroh,
iar în lipsa acestuia, preotul delegat de protopop dintre slujitorii parohiei sau
de la o altă parohie învecinată. In cazul în care la Adunarea parohială ia
parte şi protopopul sau un preot delegat de către Centrul eparhial, acesta
prezidează şedinţa.
(4) Preoţii şi diaconii slujitori activi ai unei
parohii, precum şi preoţii pensionari care au domiciliul stabil pe teritoriul
parohiei respective sunt membri de drept ai Adunării parohiale.
Art. 55. - (1) Adunarea parohială exercită următoarele
atribuţii:
a) alege membrii Consiliului parohial şi pe cei ai
Comitetului parohial;
b) aprobă raportul de activitate al Consiliului parohial;
c) aprobă raportul de activitate al Comitetului
parohial;
d) aprobă bugetul anual al parohiei;
e) ia hotărâri cu privire la zidirea, repararea,
restaurarea şi întreţinerea bisericii, a casei parohiale şi a altor clădiri ale
parohiei;
f) hotărăşte înfiinţarea de fonduri cu scop bisericesc,
cultural sau social-filantropic şi stabileşte normele pentru completarea
resurselor financiare necesare parohiei;
g) la propunerea Consiliului parohial, fixează
cuantumul contribuţiilor benevole de cult, potrivit
nevoilor parohiei;
h) examinează şi completează raportul anual despre
mersul tuturor activităţilor parohiei;
i) aprobă anual contul de execuţie şi bilanţul
financiar-contabil ale parohiei;
j) face propuneri, spre aprobarea Consiliului eparhial,
cu privire la transmiterea cu orice titlu a folosinţei
sau proprietăţii asupra bunurilor imobile parohiale (vânzare, cumpărare,
închiriere, schimb etc), precum şi asupra grevării cu sarcini sau afectării de
servituti a bunurilor parohiale, cu excepţia bunurilor sacre, care nu pot fi
înstrăinate;
k) aprobă măsuri pentru administrarea proprietăţilor
mobile şi imobile ale parohiei, supraveghind buna întreţinere a edificiilor
bisericeşti, culturale, social-filantropice şi fundaţionale.
(2) Hotărârile Adunării parohiale cu privire la
atribuţiile menţionate la alin. (1) lit. d), e), i) şi j) devin valabile numai
după verificarea şi aprobarea lor de către Consiliul eparhial.
Art. 56. - (1) Adunarea parohială se întruneşte în
şedinţă ordinară o dată pe an, şi anume în primul trimestru al anului, iar în
şedinţe extraordinare, ori de câte ori este nevoie.
(2) Adunarea parohială este convocată de preşedinte, cu
cel puţin o săptămână înainte de data fixată pentru întrunire, înştiinţând despre
aceasta pe protopop. In caz de neputinţă sau rea-voinţă a parohului, Adunarea
parohială este convocată şi prezidată de protopop, din încredinţarea
chiriarhului.
(3) Convocarea va cuprinde locul, data şi ora Adunării
parohiale, precum şi problemele ce se vor discuta, va fi citită de preotul
paroh în biserică, îndată după terminarea Sfintei Liturghii şi va fi afişată la
uşa bisericii.
Art. 57. - (1) Adunarea parohială este valabil
constituită în prezenţa preotului paroh sau a preotului delegat de către Centrul
eparhial şi a cel puţin o zecime din totalul membrilor înscrişi în lista
membrilor Adunării parohiale.
(2) Dacă la data fixată pentru Adunarea parohială nu se
întruneşte numărul necesar de membri, Adunarea parohială are loc, fără vreo
altă convocare, în duminica următoare, în acelaşi loc si la aceeaşi oră, când
aceasta este valabil constituită cu numărul de membri prezenţi, dintre care nu pot lipsi două treimi
dintre membrii Consiliului parohial.
Art. 58. - (1) Adunarea parohială ia hotărâri valabile
cu votul a jumătate plus unu dintre membrii prezenţi.
(2) Lucrările şi hotărârile Adunării parohiale se
consemnează într-un registru de procese-verbale ale şedinţelor acesteia.
(3) Impotriva hotărârilor Adunării parohiale se pot
face contestaţii la Permanenţa Consiliului eparhial numai de către membrii
Adunării parohiale înscrişi în listă şi prezenţi la şedinţa Adunării parohiale
care a adoptat hotărârea contestată.
(4) Contestaţiile se depun în termen de 14 zile
lucrătoare de la data şedinţei, la protopopiat, care le va înregistra şi
înainta, odată cu avizul acestuia, Permanenţei Consiliului eparhial.
D. Consiliul parohial
Art. 59. - (1) Consiliul parohial este organismul
executiv al Adunării parohiale. Adunarea parohială este cea care alege din
sânul ei pe membrii Consiliului parohial - în număr de 7, 9 sau 12 membri, în
funcţie de categoria parohiei, precum şi 2-4 membri supleanţi.
(2) Membrii Consiliului parohial şi supleanţii,
persoane majore, se aleg pe termen de 4 ani, activează benevol şi pot fi
realeşi.
(3) Membrii aceleiaşi familii, precum şi rudeniile
spirituale (naşii şi finii) nu pot fi în acelaşi timp membri ai Consiliului
parohial.
(4) Sunt membri de drept în Consiliul parohial, cu vot
deliberativ, preotul paroh, ca preşedinte, ceilalţi preoţi şi diaconi slujitori
activi ai parohiei, precum şi primul cântăreţ (cantor, dascăl) al bisericii
parohiale.
Art. 60. - Pentru activitate potrivnică Bisericii,
membrii Consiliului parohial pot fi revocaţi de Permanenţa Consiliului eparhial,
la cererea motivată a parohului, avizată de protopop, sau în urma constatării
de către autoritatea superioară bisericească. Membrii revocaţi nu pot fi
realeşi timp de 5 ani în Consiliul parohial.
Art. 61. - (1) In afara atribuţiilor prevăzute la art.
55 lit. a), b), c), d), e), i) şi j), Consiliul parohial exercită toate
atribuţiile Adunării parohiale, când aceasta nu este întrunită, precum şi
următoarele atribuţii:
a) desemnează dintre membrii Adunării parohiale un
delegat pentru alegerea membrilor mireni ai Adunării eparhiale din
circumscripţia respectivă;
b) întocmeşte bugetul parohial şi urmăreşte modul de
chivernisire al acestuia;
c) întocmeşte raportul privind contul de execuţie şi
bilanţul financiar-contabil ale parohiei;
d) elaborează raportul anual privind activitatea
Consiliului parohial, pe care îl prezintă spre aprobare Adunării parohiale;
e) desemnează 2 cenzori pentru controlul financiar al
Comitetului parohial;
f) primeşte şi verifică justificarea financiară anuală
a gestiunii Comitetului parohial;
g) aprobă propunerile preotului paroh privind
înzestrarea bisericii cu veşminte, icoane, obiecte şi cărţi de cult, cele
necesare pentru serviciul religios şi a instituţiilor parohiale (culturale,
sociale, fundaţionale), precum şi alocarea fondurilor corespunzătoare;
h) veghează ca aprovizionarea pangarului parohiei cu
lumânări, calendare, obiecte şi cărţi de cult, precum şi tipărituri de zidire
duhovnicească să se facă numai de la Centrul eparhial, pentru susţinerea
activităţilor misionare ale eparhiei respective;
i) unde sunt mai mulţi slujitori ai altarului,
încredinţează, cu proces-verbal, pangarul unui alt slujitor decât parohul, cu
asumarea întregii răspunderi materiale şi gestionare de către acesta.
(2) Hotărârile în legătură cu prevederile alin. (1)
lit. a), e) şi i) ale prezentului articol se comunică protopopului pentru
aprobare.
Art. 62. - (1) Consiliul parohial se întruneşte lunar
sau cel puţin o dată pe trimestru.
(2) Convocarea o face preotul paroh, cu minimum o
săptămână înainte de data întrunirii, cu prezentarea problemelor ce se află pe
ordinea de zi.
(3) Consiliul parohial este legal constituit cu
prezenţa a trei pătrimi dintre membrii săi şi ia hotărâri valabile cu votul a
două treimi dintre membrii prezenţi.
(4) Lucrările şi hotărârile Consiliului parohial se
consemnează într-un registru de procese-verbale ale şedinţelor Consiliului
parohial.
(5) Hotărârile Consiliului parohial sunt valabile
pentru toţi credincioşii parohiei.
(6) Eventualele contestaţii împotriva hotărârilor
Consiliului parohial se pot face în cel mult 14 zile la protopop, care este
dator să le înainteze, cu avizul său, Permanenţei Consiliului eparhial, în
termen de cel mult 5 zile.
Art. 63. - Consiliul parohial deleagă unul sau 2 membri
care, în calitate de epitropi, sprijină parohul în administrarea corectă şi
eficientă a bunurilor parohiale. Numele epitropilor se comunică protopopiatului
pentru aprobare într-o şedinţă de lucru a acestuia.
E. Administrarea bunurilor parohiale
Art. 64. - (1) Parohul este administratorul întregii
averi parohiale mobile şi imobile împreună cu Consiliul parohial, sub controlul
Centrului eparhial, şi răspunde canonic-disciplinar şi administrativ-bisericesc în faţa acestuia, iar pentru
administrarea şi gestionarea defectuoasă a averii bisericeşti răspunde în faţa
instanţelor civile, în baza legislaţiei civile şi penale.
(2) Când unele atribuţii gestionare au fost delegate
altui preot sau unui diacon slujitor de la parohie, potrivit prevederilor art.
61 lit. i) din prezentul statut, acesta răspunde canonic-disciplinar,
administrativ-bisericesc, civil şi penal pentru gestionarea bunurilor încredinţate.
(3) Aprobarea anuală a gestiunii nu îl exonerează de
răspundere pe paroh, pe preotul sau diaconul gestionar pentru neregulile
descoperite ulterior.
Art. 65. - Preotul paroh, ca administrator al bunurilor parohiale, are următoarele îndatoriri:
a) să administreze corect bunurile mobile şi imobile
ale parohiei, instituţiilor culturale, sociale şi fundaţionale, precum şi
fondurile parohiale, pe baza registrelor de evidenţă financiar-contabilă, de
gestiune şi inventar;
b) să ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a
bunurilor şi a documentelor de valoare ale parohiei;
c) să ţină registrul de venituri şi cheltuieli;
d) să prezinte Consiliului parohial, la sfârşitul
anului, un raport asupra veniturilor şi cheltuielilor bisericeşti, culturale,
sociale şi fundaţionale;
e) să se îngrijească, împreună cu ceilalţi preoţi
slujitori şi cu epitropii, de luarea măsurilor pentru întreţinerea, repararea
şi restaurarea edificiilor bisericeşti parohiale, ale instituţiilor culturale,
social-filantropice şi fundaţionale, a casei parohiale, a curţii şi cimitirului
parohial, precum şi a altor bunuri bisericeşti parohiale; să construiască sau
să cumpere o casă parohială, acolo unde nu există;
f) să se îngrijească, împreună cu ceilalţi preoţi
slujitori şi cu epitropii, de înscrierea în evidenţele parohiale şi ale
autorităţilor centrale şi locale competente a bunurilor mobile şi imobile ale
parohiei, de buna administrare a acestora, precum şi de întocmirea şi buna
păstrare a actelor de proprietate, potrivit prevederilor statutare,
regulamentare bisericeşti, hotărârilor organelor bisericeşti centrale şi
eparhiale. Câte o copie legalizată
a actelor de proprietate a bunurilor parohiei se păstrează la protopopiat şi la Centrul eparhial;
g) să încaseze sumele cuvenite parohiei potrivit
hotărârilor Adunării parohiale şi să facă la timp plăţile curente.
F. Comitetul parohial
Art. 66. - (1) Comitetul parohial este organismul
bisericesc parohial care funcţionează sub preşedinţia de drept a preotului
paroh. Membrii Comitetului parohial sunt aleşi de Adunarea parohială. Comitetul
parohial are un număr dublu de membri faţă de cel al Consiliului parohial.
(2) Comitetul parohial este alcătuit din persoane
majore ale comunităţii parohiale, pe principiul
voluntariatului.
(3) Comitetul parohial este prezidat de paroh, ajutat
de un birou de conducere compus din: coordonator de programe, secretar şi
casier.
(4) Comitetul parohial are prevederi şi evidenţă
gestionară proprie în cadrul bugetului parohial pentru activităţile
desfăşurate, utilizând, sub controlul preotului paroh, acelaşi cont bancar, şi
face justificarea financiară anuală faţă de Consiliul parohial. Pentru
controlul financiar al Comitetului parohial sunt desemnaţi 2 cenzori de către
Consiliul parohial.
(5) Revocarea membrilor Comitetului parohial se face
potrivit procedurii prevăzute pentru membrii Consiliului parohial la art. 60
din prezentul statut.
Art. 67. - (1) Comitetul parohial are 5 servicii,
fiecare fiind condus de un coordonator numit de către
biroul de conducere. (2) Serviciile Comitetului parohial au următoarele
atribuţii:
a. Serviciul social:
1. cooperează permanent cu asistenţii sociali ai
parohiei, protopopiatului şi Centrului eparhial;
2. cooptează în Comitetul parohial, pentru colaborare,
pe asistentul social ori lucrătorul social de la primăria locală sau, după caz,
îl invită la şedinţele Comitetului parohial;
3. colaborează cu unităţile medicale şi sprijină
diferite programe de sănătate;
4. se ocupă cu ajutorarea săracilor, orfanilor,
văduvelor şi a vârstnicilor;
5. sprijină integrarea socială a deţinuţilor
eliberaţi din penitenciare;
6. sprijină reinserţia socială a tinerilor
instituţionalizaţi care, după împlinirea vârstei de 18 ani, au părăsit centrele de plasament;
7. cooperează cu organizaţii neguvernamentale, în
condiţiile legislaţiei bisericeşti în vigoare;
8. sprijină programul de asistenţă maternală şi
adopţiile naţionale;
9. promovează şi susţine programe social-filantropice
ale parohiei; sprijină şi întreţine cantina socială a parohiei;
10. cooperează în permanenţă cu preoţii misionari din
sistemul de sănătate, penitenciare şi armată, azile, orfelinate etc;
11. cu acordul autorităţii bisericeşti superioare,
colectează ajutoare în situaţii de urgenţă şi sprijină constituirea unui fond financiar
pentru astfel de situaţii;
12. sprijină programele de prevenire şi eradicare a
violenţei în familie, de combatere a traficului de fiinţe umane, a drogurilor
şi altele, precum şi acordarea asistenţei spirituale şi materiale familiilor
din care părinţii au plecat la muncă sau studii în străinătate ori au emigrat
definitiv.
b. Serviciul misionar:
1. cooperează cu alte parohii, cu mănăstiri şi cu
duhovnici din zonă;
2. promovează difuzarea şi citirea Sfintei Scripturi şi
a cărţilor duhovniceşti, cu recomandarea preotului paroh;
3. îl sprijină pe preotul paroh în organizarea unor
activităţi misionare, pentru o mai bună cunoaştere, păstrare şi consolidare a
credinţei ortodoxe;
4. ajută la organizarea hramului bisericii, a
întrunirilor duhovniceşti şi a altor manifestări religioase şi sprijină
achiziţionarea de material audiovizual cu caracter religios;
5. organizează vizite misionare în spitale, în
penitenciare, în centre pentru ocrotirea copiilor şi a vârstnicilor şi în
familii aflate în dificultate;
6. menţine în permanenţă legătura cu asociaţiile
bisericeşti ortodoxe de pe teritoriul parohiei şi al eparhiei;
7. identifică şi sprijină persoanele indecise şi
oscilante din punct de vedere religios, pentru întărirea lor în credinţă şi
participarea la viaţa Bisericii;
8. ajută Consiliul parohial la colectarea Fondului
central misionar, a Fondului Filantropia şi a unor fonduri speciale în situaţii
de urgenţă.
c. Serviciul cultural:
1. iniţiază şi sprijină achiziţionarea şi distribuirea
cărţilor de cult, icoanelor, cruciuliţelor şi a cărţilor de zidire sufletească
pentru credincioşi şi pentru biblioteca parohială;
2. încurajează în comunitate citirea cărţilor şi a
revistelor din biblioteca parohială, audierea programelor radiofonice ortodoxe
şi vizionarea programelor ortodoxe de televiziune;
3. împreună cu profesorii de religie, încurajează
participarea elevilor la Sfinta Liturghie şi la alte slujbe bisericeşti, precum
şi la activităţi cultural-educative care promovează credinţa creştină ortodoxă;
4. sprijină înfiinţarea de capele sau paraclise în
şcolile din cuprinsul parohiei;
5. organizează festivităţi legate de marile sărbători
bisericeşti şi naţionale menţionate în calendarul bisericesc anual;
6. susţine cântarea omofonă şi
a corului bisericii;
7. organizează acţiuni privind păstrarea şi
promovarea tradiţiilor, a folclorului şi a specificului cultural local şi
naţional;
8. înfiinţează şi acordă burse de studiu şi ajutoare
pentru elevii merituoşi şi pentru cei din familii cu posibilităţi materiale modeste;
9. organizează, cu sprijinul profesorilor şi
donatorilor, meditaţii gratuite pentru elevii săraci din parohie;
10. antrenează intelectualii din parohie în
activităţi de promovare a credinţei ortodoxe şi a culturii româneşti.
d. Serviciul pentru tineret:
1. promovează cartea religioasă în rândul tinerilor
şi încurajează publicarea unei foi parohiale;
2. invită personalităţi culturale pentru conferinţe
adresate tinerilor;
3. organizează întâlniri cu tineri, la care sunt
invitaţi ierarhi, preoţi, profesori de teologie;
4. acordă premii în cărţi elevilor merituoşi din
comunitate proveniţi din instituţii de ocrotire socială sau din familii şi
medii sociale defavorizate;
5. sprijină preotul paroh în ducerea la îndeplinire a
deciziilor Sfântului Sinod sau ale chiriarhului locului în probleme de educaţie
a tineretului şcolar de toate vârstele;
6. organizează pelerinaje, excursii şi tabere de
tineret cu caracter creştin.
e. Serviciul administrativ-gospodăresc:
1. se îngrijeşte de înzestrarea şi înfrumuseţarea
bisericii, precum şi de cimitirul parohial;
2. se îngrijeşte de întreţinerea monumentelor eroilor
şi a troiţelor de pe teritoriul parohiei;
3. are grijă de întreţinerea curţii bisericii, a
spaţiilor verzi şi a incintei (casa parohială, casa de prăznuire, clopotniţa,
capela, muzeul etc).
Art. 68. - Parohiile pot colabora cu filiale ale
asociaţiilor şi fundaţiilor bisericeşti constituite cu aprobarea Sfântului
Sinod sau cu binecuvântarea chiriarhului.
SECŢIUNEA a II-a
A. Protopopiatul (protoieria)
Art. 69. - (1) Protopopiatul (protoieria) este o
unitate bisericească administrativă care cuprinde mai multe parohii arondate de
pe teritoriul aceleiaşi eparhii.
(2) Infiinţarea, desfiinţarea, delimitarea şi
schimbarea întinderii teritoriale a protopopiatelor se aprobă de Adunarea
eparhială, la propunerea Consiliului eparhial, ţinând seama de cerinţele
misionar-pastorale locale, precum şi de situarea parohiilor şi filiilor dintr-o
zonă geografică.
(3) Fiecare protopopiat are o
cancelarie administrativă proprie, în cadrul căreia funcţionează personal
clerical şi neclerical aferent competenţelor date prin statut şi regulamentele
bisericeşti.
(4) Personalul administrativ clerical şi neclerical
din cancelaria protopopiatului se numeşte de către chiriarh, într-o şedinţă a
Permanenţei Consiliului eparhial, pe baza unei liste de mai mulţi candidaţi,
intervievaţi în prealabil la Centrul eparhial.
B. Protopopul (protoiereul)
Art. 70. - (1) Protopopul (protoiereul)
este preotul conducător al protopopiatului şi al cancelariei administrative a
protopopiatului, în numele chiriarhului.
(2) Protopopul se numeşte sau se reconfirmă de către
chiriarh pe o perioadă de 4 ani, într-o şedinţă de lucru a Permanenţei
Consiliului eparhial, ţinându-se seama de următoarele criterii: media generală
de licenţă în teologie - minimum 8,50; cel puţin 5 ani vechime în preoţie; fără
impedimente juridic-canonice şi având o activitate deosebită liturgică,
administrativ-pastorală, misionară, culturală şi socială.
(3) Protopopul poate fi revocat de chiriarh, într-o
şedinţă de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial, pentru activitate
necorespunzătoare sau abateri disciplinare.
Art. 71. - Protopopul are următoarele atribuţii
exercitate prin mandat, în numele chiriarhului:
a) îndrumă, coordonează şi supraveghează activitatea
bisericească a parohiilor şi filiilor din protopopiat;
b) inspectează, cel puţin o dată pe an, parohiile,
filiile şi aşezămintele sociale din protopopiat, constatând calitatea vieţii
religioase, morale şi sociale a parohienilor; verifică registrele contabile,
arhiva şi biblioteca, starea bisericii, a clădirilor bisericeşti, a
cimitirelor, precum şi a altor bunuri bisericeşti;
c) înscrie în registrul de inspecţie al parohiei
procesul-verbal amănunţit privind constatările făcute. O copie a acestuia se
înaintează Centrului eparhial, cu raport şi propuneri, iar al treilea exemplar
rămâne la protopopiat;
d) supraveghează şi îndrumă activitatea catehetică,
misionar-pastorală, culturală şi social-filantropică a preoţimii, astfel încât
aceasta să se desfăşoare în conformitate cu prevederile statutare şi
regulamentare bisericeşti, cu hotărârile Sfântului Sinod şi ale organismelor
eparhiale;
e) întocmeşte şi prezintă anual Permanenţei
Consiliului eparhial situaţia privind bunurile mobile şi imobile proprietăţi
ale parohiilor şi filiilor din cuprinsul protopopiatului;
f) urmăreşte ca ordinele şi dispoziţiile autorităţilor
superioare bisericeşti să fie transmise la timp unităţilor şi personalului
bisericesc din protopopiat şi să fie aduse la îndeplinire;
g) face propuneri chiriarhului cu privire la suplinirea
posturilor vacante de preoţi, diaconi şi cântăreţi bisericeşti;
h) aprobă preoţilor şi diaconilor din protopopiat până
la 8 zile pe an din concediul legal de odihnă, asigurând suplinirea parohiei cu un alt preot şi informând
despre aceasta Centrul eparhial;
i) aprobă concediul de odihnă personalului neclerical
de la parohii şi protopopiat, iar pentru personalul clerical înaintează
Centrului eparhial spre aprobare planificarea concediului anual de odihnă;
j) întocmeşte un raport anual general despre întreaga
viaţă bisericească din protopopiat, pe care îl înaintează chiriarhului şi îl
face cunoscut preoţilor din protopopiat la prima conferinţă administrativă din
fiecare an;
k) avizează asupra tuturor lucrărilor organismelor
parohiale care urmează a fi supuse aprobării organismelor eparhiale;
l) susţine acuzarea în cauzele
aflate pe rolul Consistorului disciplinar protopopesc;
m) coordonează, supraveghează
şi răspunde de activitatea Cancelariei administrative a protopopiatului, în
conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare, cu dispoziţiile date de
conducerea eparhială şi cu normele legislaţiei civile în vigoare;
n) întocmeşte trimestrial un
raport pastoral-misionar şi financiar privind activitatea protopopiatului, pe
care îl înaintează pentru aprobare către Permanenţa Consiliului eparhial;
o) întocmeşte bugetul anual al protopopiatului şi îl
prezintă spre aprobare Permanenţei Consiliului eparhial;
p) propune chiriarhului acordarea de ranguri şi
distincţii de vrednicie clericilor şi credincioşilor merituoşi;
q) îndeplineşte orice alte atribuţii date de
organismele eparhiale sau de chiriarh pentru bunul mers al vieţii bisericeşti.
Art. 72. - Protopopul este pe teritoriul
protopopiatului său reprezentantul oficial al Centrului eparhial faţă de
autorităţile publice locale şi faţă de terţi şi îndeplineşte sarcinile ce îi
sunt atribuite prin prezentul statut, prin regulamentele bisericeşti şi prin
alte dispoziţii în vigoare. In această calitate lucrează cu încuviinţarea
chiriarhului, pe care îl informează, în prealabil, asupra problemelor
respective.
SECŢIUNEA a III-a
Vicariatul (Ortodox Ucrainean)
Art. 73. - (1) Vicariatul este
o unitate bisericească administrativă cu regim special misionar-pastoral,
subordonată direct Patriarhiei Române, care cuprinde mai multe protopopiate,
parohii şi mănăstiri.
(2) Organizarea şi funcţionarea vicariatului se fac pe
baza unui regulament propriu aprobat de Sfântul Sinod, la propunerea
Patriarhului, şi se comunică ministerului de resort.
(3) Conducătorul vicariatului şi protopopii din
cuprinsul acestuia sunt numiţi de Patriarh dintre preoţii din vicariat, în
aceleaşi condiţii cu cele prevăzute pentru personalul
clerical de conducere de la eparhii.
(4) Numirea, transferarea şi sancţionarea
personalului clerical şi neclerical de la unităţile bisericeşti din cuprinsul
vicariatului se fac de către Patriarh, la propunerea conducătorului
vicariatului, după consultarea acestuia cu chiriarhul locului.
(5) Pentru buna desfăşurare a activităţii
sacramentale, învăţătoreşti, de conducere, pastoral-misionare şi
social-filantropice în cuprinsul vicariatului, Patriarhul poate apela frăţeşte
la chiriarhii eparhiilor pe raza cărora funcţionează unităţile bisericeşti din
vicariat.
(6) Personalul clerical de conducere, personalul
clerical şi neclerical din cadrul vicariatului se bucură de aceleaşi drepturi
şi are aceleaşi îndatoriri ca şi categoriile de personal similar de la eparhii,
în condiţiile prezentului statut.
(7) Unităţile bisericeşti din cuprinsul vicariatului
primesc Antimisul, Sfântul şi Marele Mir şi pastoralele chiriarhale de la
Patriarhia Română.
SECŢIUNEA a IV-a
A. Mănăstirea
Art. 74. - (1) Mănăstirea este o comunitate de
călugări sau călugăriţe care s-au hotărât în mod liber să-şi ducă viaţa în
înfrânare, sărăcie de bunăvoie şi ascultare.
(2) Schitul şi metocul funcţionează în subordinea
mănăstirii rânduită de chiriarh sau, direct, a Centrului
eparhial.
(3) Catedrala eparhială are statut canonic de
mănăstire.
(4) Mănăstirea depinde direct de chiriarhul locului,
care este conducătorul ei canonic, în condiţiile art. 79 alin. (1) din
prezentul statut.
Art. 75. - (1) Infiinţarea, desfiinţarea şi
transformarea mănăstirilor de călugări în mănăstiri de călugăriţe sau a
mănăstirilor de călugăriţe în mănăstiri de călugări, precum şi ridicarea
schiturilor la rang de mănăstiri se aprobă de către Sinodul mitropolitan, la
propunerea motivată a chiriarhilor eparhiilor sufragane, după o atentă şi
riguroasă evaluare a motivelor, a existenţei bazei materiale şi a personalului
monahal necesar, precum şi a condiţiilor misionare locale.
(2) Infiinţarea, desfiinţarea şi transformarea
schiturilor şi a metocurilorde călugări în schituri şi metocuri de călugăriţe
sau a schiturilor şi a metocurilor de călugăriţe în schituri şi metocuri de
călugări se aprobă de către chiriarh, aducându-se la cunoştinţa Consiliului
eparhial.
(3) In mănăstirea, schitul sau metocul date în
folosinţă prin sfinţire, niciunul dintre ctitori, donatori şi binefăcători nu
are vreun drept de proprietate, folosinţă sau amestec în conducerea,
administrarea şi viaţa spirituală a acestora.
Art. 76. - Potrivit menirii sale, fiecare mănăstire sau
schit, prin organismele sale de conducere, are datoria:
a) să-şi rânduiască programul în aşa fel încât să
devină un loc de aleasă viaţă duhovnicească, de practicare a virtuţilor
creştineşti, de evlavioasă participare la slujbele religioase, de zidire
sufletească, atât pentru vieţuitori, cât şi pentru închinători;
b) să practice îndeletniciri potrivite cu sfinţenia
locului, atât pentru folosul vieţuitorilor, cât şi al credincioşilor, dovedind
prin fapte bune dragoste faţă de comunitatea monahală, de Biserică şi de popor;
c) să vegheze ca toţi călugării şi călugăriţele cu
aptitudini pentru studiu să fie îndatoraţi, cu binecuvântarea chiriarhului, să
urmeze studii la instituţiile de învăţământ teologic din eparhie sau din
eparhiile învecinate;
d) potrivit mijloacelor
materiale pe care le are, mănăstirea sau schitul să vină în ajutor eparhiei şi
tuturor instituţiilor acesteia, după solicitările Centrului eparhial, precum şi
să susţină aşezăminte social-filantropice;
e) să se aprovizioneze cu lumânări şi colportaj de la Centrul eparhial;
f) să asigure călugărilor sau călugăriţelor condiţii
adecvate vieţii chinoviale (de obşte).
Art. 77. - Cu aprobarea chiriarhului, în mănăstiri se
pot organiza:
a) şcoli teologice preuniversitare: seminarii teologice
liceale pentru pregătirea teologică a personalului monahal în domeniul
asistenţei sociale, al educaţiei religioase şi al restaurării patrimoniului
bisericesc, precum şi şcoli de cântăreţi bisericeşti;
b) cursuri religioase aprobate de chiriarh, pentru
îndrumarea monahală duhovnicească a personalului monahal;
c) cursuri de arte şi meserii, precum şi ateliere în
domeniile picturii şi iconografiei, vitraliilor şi mozaicului religios,
sculpturii, broderiei artistice, tesătoriei de stofe bisericeşti şi
îmbrăcăminte, argintăriei bisericeşti, metalelor şi emailării, croitoriei,
tesătoriei de covoare şi alte activităţi compatibile cu viaţa monahală aprobate
de chiriarh, personalul monahal fiind dator ca, pe lângă ascultările din obşte,
să lucreze în cadrul acestora, acolo unde sunt organizate.
Art. 78. - (1) Primirea în mănăstire a celor ce doresc
să intre în monahism se face la cererea scrisă a candidatului, cu recomandare
de la duhovnic şi stareţ(ă) şi cu aprobarea chiriarhului.
(2) Vârsta minimă pentru primirea în mănăstire, ca
novice, este de 18 ani. Sub această vârstă, dar nu mai puţin de 16 ani, este
necesar acordul scris al părinţilor sau tutorilor legali. De asemenea, este
interzisă închinovierea şi promovarea în cinul monahal a celor cu obligaţii şi
responsabilităţi familiale sau urmăriţi penal.
(3) Tunderea în monahism se face, cu aprobarea
chiriarhului, după cel puţin 3 ani de cercetare canonică şi vieţuire în
mănăstire. Derogarea de la această regulă o poate decide numai chiriarhul, din
motive misionare urgente.
(4) Hirotonirea monahilor în
treapta de ierodiacon şi ieromonah se face cu aprobarea chiriarhului, numai
după ce aceştia au absolvit o şcoală teologică (seminar sau facultate) şi au
promovat examenul de capacitate.
(5) Toţi monahii (monahiile) dintr-o mănăstire (schit),
inclusiv pensionarii, indiferent de rangurile şi funcţiile deţinute anterior,
se vor supune rânduielilor mănăstireşti, comune pentru întreaga obşte.
B. Conducerea mănăstirii
Art. 79. -(1) Chiriarhul este conducătorul canonic
al mănăstirilor, schiturilor şi metocurilor din eparhia sa. Prin delegaţie din
partea chiriarhului, conducerea mănăstirii este asigurată de stareţ(ă), a
schitului de egumen(ă), iar a metocului de călugărul(călugăriţa) anume
desemnat(ă) ca administrator.
(2) Stareţul(a) şi egumenul(a) se numesc direct de
chiriarh dintre călugării cei mai vrednici, cu o frumoasă vieţuire în
mănăstire, cu intensă activitate duhovnicească, cu studii teologice sau, în
mănăstirile cu obşte mai mare, dintre primii 3 candidaţi desemnaţi de sobor, în
baza calităţilor enumerate mai înainte, în cazul când chiriarhul a dispus să se
facă alegere.
(3) Stareţul(a) este ajutat(ă) în îndeplinirea
atribuţiilor sale de conducere de: Soborul mănăstiresc, Consiliul duhovnicesc
şi de învăţătură, Consiliul economic şi de Consiliul de disciplină (judecată).
(4) Cu aprobarea scrisă a chiriarhului, stareţul(a)
reprezintă mănăstirea în justiţie, în faţa autorităţilor locale şi faţă de
terţi, personal sau prin delegaţi împuterniciţi, în condiţiile art. 50 lit. e)
din prezentul statut.
Art. 80. - Dacă în vreo mănăstire s-ar afla vreun
arhiereu retras, el poate fi desemnat stareţ, cu aprobarea chiriarhului. In
cazul când nu este desemnat stareţ, obştea mănăstirii este datoare să îi creeze
înlesnirile necesare traiului şi să îi dea cinstea cuvenită demnităţii arhiereşti.
Art. 81. - (1) Treptele monahale sunt: fratele
(novicele), rasoforul şi monahul, în cazul bărbaţilor, şi, respectiv, sora,
rasofora şi monahia, în cazul femeilor.
(2) Rangurile monahale sunt: arhidiacon, singhel, protosinghel şi arhimandrit, în cazul călugărilor, şi stareţă cu
cruce (stavroforă), în cazul călugăriţelor.
(3) Rangul de arhimandrit se conferă de chiriarh, cu
aprobarea Sfântului Sinod.
Art. 82. - (1) Chiriarhii vor lua măsurile necesare
pentru organizarea, cel puţin o dată pe an, a sinaxelor (consfătuirilor)
stareţilor(elor) şi egumenilor(elor) din eparhiile pe care le păstoresc, pentru
analizarea problemelor specifice, promovarea schimbului de experienţă
duhovnicească şi administrativă şi adoptarea de măsuri adecvate în scopul îmbunătăţirii
vieţii şi disciplinei monahale. La aceste sinaxe monahale eparhiale pot fi
chemaţi şi duhovnicii de mănăstiri, când se consideră necesar.
(2) Cel puţin o dată la 3 ani se vor organiza sinaxe
monahale mitropolitane cu stareţii(ele) şi egumenii(ele) din eparhiile
mitropoliei respective, la care vor participa şi ierarhii Sinodului mitropolitan, pentru examinarea unor
aspecte specifice vieţii monahale din zonele respective, la care pot fi chemaţi
şi duhovnicii de mănăstiri, când problematica impune acest lucru. Art. 83. -
Dispoziţiile cuprinse în prezentul statut sunt comune şi obligatorii pentru
mănăstirile, schiturile şi metocurile de călugări şi călugăriţe din cuprinsul
eparhiilor aparţinătoare Patriarhiei Române.
SECŢIUNEA a V-a
A. Eparhia (arhiepiscopia şi
episcopia)
Art. 84. - (1) Eparhiile sunt unităţi bisericeşti
constituite dintr-un număr de parohii, grupate în protopopiate, precum şi din
mănăstirile aflate pe un anumit teritoriu. In cuprinsul eparhiilor pot
funcţiona instituţii de învăţământ teologic şi confesional, social-filantropice
etc.
(2) Eparhiile sunt arhiepiscopii sau episcopii,
conduse de către arhiepiscop sau episcop.
(3) Nicio eparhie nu poate avea, înfiinţa sau
administra unităţi de cult pe teritoriul altei eparhii.
Art. 85. - Organismele de conducere ale eparhiei sunt:
chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul eparhiot), Adunarea eparhială, ca
organism deliberativ, Consiliul eparhial şi Permanenţa Consiliului eparhial, ca
organisme executive.
B. Chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul eparhiot)
Art. 86. - (1) In eparhia sa, chiriarhul îşi
exercită întreaga slujire în comuniune cu Sfântul Sinod.
(2) Chiriarhul îşi exercită dreptul de a conduce
eparhia din momentul întronizării şi al primirii gramatei din partea
mitropolitului său canonic, respectiv din partea Patriarhului pentru
mitropolit.
Art. 87. - (1) Pe durata vacanţei, locţiitorul de
arhiepiscop sau de episcop îndeplineşte toate prerogativele titularului de
scaun, cu excepţia modificării structurilor eparhiale şi înstrăinării sau
schimbării destinaţiei bunurilor bisericeşti.
(2) Arhiepiscopul, episcopul, episcopul-vicarşi
arhiereul-vicar poartă uniforma monahală (reverenda, rasa şi camilafca) de
culoare neagră, cruce, engolpion şi toiag pastoral.
Art. 88. - Chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul)
exercită următoarele atribuţii:
a) exercită slujirea de învăţător, slujitor al
Sfintelor Taine şi păstor al eparhiei sale;
b) conduce eparhia în conformitate cu prevederile
Sfintelor canoane, ale statutului şi regulamentelor
bisericeşti, precum şi cu hotărârile Sfântului Sinod;
c) se îngrijeşte de ducerea la îndeplinire în cuprinsul
eparhiei a hotărârilor organismelor deliberative şi executive centrale şi
eparhiale;
d) veghează la bunul mers al vieţii bisericeşti din
eparhie, al organismelor şi instituţiilor ei;
e) convoacă şi prezidează organismele deliberative şi
executive ale eparhiei, precum şi conferinţe şi întruniri ale preoţilor şi
sinaxe ale personalului monahal;
f) reprezintă eparhia în relaţiile cu autorităţile
publice centrale şi locale, în justiţie şi faţă de terţi, personal sau prin
delegaţi;
g) reprezintă eparhia în relaţiile cu celelalte culte
religioase recunoscute de pe teritoriul eparhiei, în conformitate cu hotărârile
Sfântului Sinod;
h) efectuează cât mai des vizite canonice şi pastorale
în eparhie;
i) prezintă Sfântului Sinod darea de seamă anuală cu
privire la activitatea pastoral-misionară şi social-filantropică din eparhie;
j) dăruieşte tuturor locaşurilor de cult din eparhie
Sfântul Antimis, precum şi Sfântul şi Marele Mir primit de la Patriarhia
Română;
k) în consultare cu Sinodul mitropolitan, propune
Sfântului Sinod candidaţi de episcop-vicar la arhiepiscopii şi de
arhiereu-vicar la episcopii;
l) adresează scrisori pastorale
clerului şi credincioşilor din eparhie;
m) hirotoneşte clerici şi se îngrijeşte de ocuparea la
timp a parohiilor vacante, cu respectarea prevederilor canonice, statutare şi
regulamentare bisericeşti;
n) numeşte, transferă şi revocă personalul bisericesc
clerical şi neclerical în şedinţe ale Permanenţei Consiliului eparhial, cu
respectarea normelor bisericeşti în vigoare;
o) conferă distincţii şi ranguri bisericeşti preoţilor
şi diaconilor din eparhie, precum şi personalului monahal, cu respectarea
prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti;
p) acordă sau retrage binecuvântarea pentru numirea
personalului didactic de predare a religiei din unităţile de învăţământ public
şi particular, pentru încadrarea personalului didactic şi a personalului de
conducere din şcolile confesionale şi de la instituţiile de învăţământ
preuniversitar şi universitar teologic din eparhia sa;
q) eliberează Cartea canonică, la solicitarea scrisă a
ierarhului ortodox român care acceptă primirea unui preot în eparhia sa, iar în
cazul trecerii în jurisdicţia canonică a unei alte biserici ortodoxe trebuie să
obţină aprobarea Patriarhului;
r) acordă dispense bisericeşti de căsătorie şi
recăsătorire pentru credincioşii mireni, în limita prevederilor canonice;
s) acordă concediul de odihnă personalului clerical şi
neclerical din administraţia eparhială, protopopilor, personalului clerical de
la parohii, precum şi personalului monahal, pentru îngrijirea sănătăţii;
t) numeşte preşedintele Consistoriului eparhial din
rândul celor 3 membri aleşi de Adunarea eparhială şi aprobă apărătorii la
Consistoriul eparhial;
u) aprobă sau respinge motivat sentinţele pronunţate de
Consistoriul eparhial;
v) asigură disciplina clerului şi a celorlalte
categorii de personal în eparhia sa, direct sau prin organismele eparhiale competente;
w) primeşte plângerile aduse împotriva personalului
clerical şi neclerical din administraţia eparhială, de la protopopiate şi
parohii, precum şi împotriva personalului monahal şi dispune măsuri
corespunzătoare, potrivit prevederilor canonice, statutare şi regulamentare
bisericeşti;
x) în cazuri de vinovăţie gravă poate opri de la
săvârşirea celor sfinte personalul clerical din eparhia sa şi dispune, fără
întârziere, cercetarea cazului;
y) poate aplica preotului pedeapsa transferului disciplinar, prin decizie chiriarhală, când se constată că
acesta influenţează în rău viaţa parohială;
z) îndeplineşte orice alte atribuţii date lui prin
Sfintele canoane, Statut şi regulamentele bisericeşti sau prin hotărâri ale
Sfântului Sinod.
Art. 89. - Chiriarhul exercită
drepturile şi îndeplineşte îndatoririle prevăzute de Sfintele canoane, de
prezentul statut şi de regulamentele bisericeşti.
C. Adunarea eparhială
Art. 90. - Adunarea eparhială este organism deliberativ
pentru toate problemele administrative, culturale, social-filantropice,
economice şi patrimoniale ale eparhiei.
Art. 91. - (1) Adunarea eparhială se compune din
reprezentanţii aleşi ai clerului şi ai credincioşilor, în proporţie de o treime
clerici şi două treimi mireni, cu o viaţă morală şi religioasă demnă de un
creştin, care au candidat cu binecuvântarea ierarhului locului. Pentru
activitate potrivnică Bisericii, mandatele acestora se revocă de Adunarea
eparhială, la propunerea chiriarhului.
(2) Membrii mireni în Adunarea eparhială se aleg de către delegaţii consiliilor parohiale, constituiţi
în colegii electorale mireneşti, pe circumscripţii.
(3) Membrii clerici în Adunarea eparhială se aleg de
către toţi preoţii şi diaconii în funcţie, constituiţi în colegii electorale
preoţeşti, pe circumscripţii.
(4) Membrii Adunării eparhiale, clerici şi mireni, se
aleg pe termen de 4 ani. Ei pot fi aleşi pentru cel mult două mandate.
(5) Numărul membrilor aleşi ai Adunării eparhiale este
de 30.
(6) Preşedintele Adunării eparhiale este arhiepiscopul
sau episcopul, iar în caz de vacanţă, locţiitorul desemnat canonic şi statutar.
(7) Episcopul-vicar sau arhiereul-vicar este membru de
drept al Adunării eparhiale, cu vot deliberativ.
Art. 92. -Atribuţiile Adunării
eparhiale sunt:
a) susţine interesele şi drepturile Bisericii şi ale
eparhiei, conform cu prevederile canonice, statutare şi regulamentare
bisericeşti;
b) veghează la respectarea, în cuprinsul eparhiei, a
măsurilor cu caracter unitar prevăzute de Statut, regulamentele bisericeşti şi
de hotărârile organismelor bisericeşti centrale privitoare la administrarea
bunurilor mobile şi imobile ale unităţilor de cult din întreaga eparhie, precum
şi a altor bunuri patrimoniale, culturale şi epitropeşti ale acestora;
c) susţine instituţiile şi aşezămintele culturale,
social-filantropice şi economice ale eparhiei;
d) aprobă înfiinţarea, desfiinţarea şi delimitarea
teritorială a protopopiatelor, la propunerea Consiliului eparhial;
e) deleagă un cleric şi 2 mireni, dintre membrii
Adunării eparhiale, ca reprezentanţi eparhiali, în Adunarea Naţională
Bisericească;
f) alege membrii Consiliului eparhial, la propunerea
chiriarhului;
g) alege cei 3 membri ai Consistoriului eparhial şi pe
cei 2 supleanţi, la propunerea chiriarhului;
h) desemnează, la propunerea chiriarhului, 1, 2 sau 3
clerici, ca membri în Consistoriul mitropolitan;
i) aprobă raportul general anual întocmit de Consiliul
eparhial şi hotărăşte măsuri pentru o bună desfăşurare a activităţilor eparhiei;
j) aprobă contul de execuţie bugetară şi bilanţul
financiar-contabil al eparhiei, al instituţiilor şi fundaţiilor sale, precum şi
măsuri pentru asigurarea bunurilor bisericeşti;
k) aprobă bugetul general al eparhiei, al instituţiilor
şi fundaţiilor eparhiale;
l) hotărăşte cu privire la
modul de administrare a bunurilor eparhiei, precum şi ale instituţiilor şi
fundaţiilor eparhiale, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;
m) exercită orice alte atribuţii date prin prezentul
statut şi regulamentele bisericeşti.
Art. 93. - (1) Adunarea eparhială se întruneşte în
şedinţă anuală de lucru, în primul trimestru al anului, iar în şedinţe
extraordinare, ori de câte ori este nevoie.
(2) Convocarea Adunării eparhiale, cu precizarea
ordinii de zi, se face de către preşedinte, cu cel puţin 14 zile înainte de
data fixată pentru şedinţă, iar în cazuri excepţionale, în cel mai scurt timp
posibil.
(3) Adunarea eparhială este statutar constituită cu
prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi hotărăşte valabil cu votul
a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.
(4) Procesul-verbal al lucrărilor Adunării eparhiale
este semnat de preşedinte şi de secretarii Adunării eparhiale şi se păstrează
la Secretariatul eparhiei.
Art. 94. - Pentru studierea şi
formularea propunerilor asupra problemelor ce urmează a fi supuse deliberării,
Adunarea eparhială alege, la începutul fiecărui mandat de 4 ani, dintre membrii
clerici şi mireni, 5 comisii de lucru permanente, care vor avea câte un preşedinte şi un raportor
din mijlocul lor, desemnaţi de plen, la propunerea preşedintelui. Comisiile
Adunării eparhiale sunt:
a) Comisia administrativ-bisericească;
b) Comisia culturală şi educaţională;
c) Comisia economică, bugetară şi patrimonială;
d) Comisia social-filantropică;
e) Comisia organizatorică, juridică şi de validare.
D. Consiliul eparhial
Art. 95. - Consiliul eparhial este organism executiv al
Adunării eparhiale şi are în competenţă problemele bisericeşti administrative,
culturale, social-filantropice, economice, patrimoniale şi fundaţionale pentru
întreaga eparhie.
Art. 96. - (1) Consiliul eparhial se compune din 9
membri, 3 clerici şi 6 mireni, aleşi pe termen de 4 ani de Adunarea eparhială
dintre membrii ei. Ei pot fi aleşi pentru cel mult două mandate. Pentru
activitate potrivnică Bisericii, mandatele acestora se revocă de Adunarea
eparhială, la propunerea chiriarhului.
(2) Preşedintele Consiliului eparhial este chiriarhul,
iar în caz de vacanţă locţiitorul desemnat canonic şi statutar.
(3) Episcopul-vicar sau arhiereul-vicar este membru de
drept al Consiliului eparhial, cu vot deliberativ.
(4) Din încredinţarea chiriarhului, şedinţele
Consiliului eparhial pot fi prezidate şi de către episcopul-vicar, respectiv de
arhiereul-vicar. In această situaţie, procesul-verbal al lucrărilor este supus
aprobării chiriarhului.
(5) Vicarul administrativ eparhial, consilierii
eparhiali, inspectorul eparhial, secretarul eparhial, exarhul, consilierul
juridic şi contabilul-şef sunt membri permanenţi ai Consiliului eparhial, cu
vot consultativ. Conducătorii instituţiilor de învăţământ teologic din eparhie
participă la lucrări în calitate de invitaţi.
(6) Secretarul eparhial este şi secretar al Consiliului
eparhial şi întocmeşte procesul-verbal al lucrărilor.
Art. 97. - (1) Consiliul
eparhial se întruneşte la convocarea preşedintelui de două ori pe an sau ori de
câte ori este nevoie.
(2) Consiliul eparhial este legal constituit cu
prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri cu
votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.
Art. 98. - Consiliul eparhial exercită în intervalul
dintre şedinţele Adunării eparhiale atribuţiile acesteia prevăzute la art. 92
lit. a), b), c) şi I), precum şi următoarele atribuţii:
a) întocmeşte darea de seamă anuală asupra activităţii
sectoarelor Administraţiei eparhiale, a instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale;
b) întocmeşte şi prezintă Adunării eparhiale contul de
execuţie bugetară şi bilanţul financiar-contabil al eparhiei, al instituţiilor
şi fundaţiilor sale şi propune măsuri de asigurare a bunurilor bisericeşti;
c) întocmeşte bugetul general anual al eparhiei, al
instituţiilor şi fundaţiilor sale;
d) propune Adunării eparhiale înfiinţarea,
desfiinţarea şi delimitarea teritorială a protopopiatelor;
e) aprobă înfiinţarea,
desfiinţarea şi delimitarea teritorială a parohiilor, precum şi transformarea
filiilor în parohii;
f) sprijină catehizarea copiilor, tinerilor şi
adulţilor şi ia măsuri pentru procurarea mijloacelor materiale necesare
susţinerii programelor culturale şi educativ-religioase în eparhie;
g) îngrijeşte de bunul mers al instituţiilor de
învăţământ teologic şi al şcolilor confesionale din eparhie, în conformitate cu
prevederile statutare şi regulamentare bisericeşti;
h) înfiinţează, organizează şi supraveghează
activitatea editurii şi tipografiei eparhiale, a atelierelor de lumânări şi
pentru producerea veşmintelor şi a obiectelor de cult, precum şi a magazinelor
pentru desfacerea acestora şi a produselor achiziţionate de la tipografia
şi atelierele Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;
i) aprobă înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea de
asociaţii şi fundaţii bisericeşti locale care activează în cuprinsul eparhiei,
precum şi funcţionarea pe teritoriul eparhiei a filialelor asociaţiilor şi
fundaţiilor bisericeşti înfiinţate cu binecuvântarea Sfântului Sinod;
j) hotărăşte înfiinţarea de fonduri eparhiale destinate
ajutorării parohiilor sărace, acordării de burse tinerilor care se pregătesc în
instituţiile de învăţământ, precum şi sprijinirii programelor locale de
asistenţă social-filantropică şi cultural-misionară;
k) hotărăşte cu privire la transmiterea cu orice titlu
a folosinţei sau proprietăţii asupra bunurilor imobile ale unităţilor bisericeşti
din eparhie (vânzare, cumpărare, închiriere, schimb etc), precum şi asupra
grevării cu sarcini sau afectării de servituti a bunurilor acestor unităţi, cu
excepţia bunurilor sacre care sunt inalienabile;
l) în cazul înstrăinării
(vânzare, donaţie etc.) bunurilor imobile ale Centrului eparhial (clădiri sau
terenuri), Consiliul eparhial propune spre aprobare Adunării eparhiale soluţii
statutare. Hotărârile privind înstrăinarea devin valide numai după aprobarea
lor de către Sinodul mitropolitan;
m) administrează bunurile mobile şi imobile ale
eparhiei, ale instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale, în conformitate cu
hotărârile Adunării eparhiale;
n) verifică şi aprobă raportul anual privind situaţia
bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea sau în folosinţa unităţilor
de cult din eparhie (inventar, stare fizică etc);
o) verifică respectarea prevederilor statutare şi
regulamentare bisericeşti cu privire la alegerile de membri mireni şi clerici
în organismele bisericeşti deliberative şi executive;
p) confirmă, suspendă sau dizolvă consiliile parohiale,
la sesizarea preotului şi la propunerea motivată a protopopului, dispunând
instituirea de comisii interimare până la alegerea unor noi organisme
parohiale;
q) verifică, aprobă, respinge sau modifică hotărârile
organismelor parohiale, în conformitate cu prevederile
art. 55 alin. (2) din prezentul statut;
r) exercită orice atribuţii care îi sunt date prin
statut, regulamente sau prin hotărâri ale organismelor centrale bisericeşti şi
ale Adunării eparhiale.
Art. 99. - Hotărârile Adunării eparhiale, ale
Consiliului eparhial şi ale Permanenţei Consiliului eparhial devin executorii
după confirmarea lor în scris de către chiriarhul locului. In caz de
neconfirmare, chiriarhul dispune rediscutarea problemei.
E. Permanenţa Consiliului
eparhial
Art. 100. -Intre şedinţele Consiliului eparhial
funcţionează Permanenţa Consiliului eparhial.
Art. 101. - (1) Permanenţa Consiliului eparhial se
compune din chiriarh, ca preşedinte, episcopul-vicar sau arhiereul-vicar,
vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial,
secretarul eparhial, exarhul, consilierul juridic şi contabilul-şef, ca membri.
In caz de vacanţă, prezidează locţiitorul desemnat canonic şi statutar.
(2) Permanenţa Consiliului eparhial se întruneşte la
convocarea chiriarhului, ori de câte ori este nevoie.
(3) Din încredinţarea chiriarhului, Permanenţa
Consiliului eparhial poate fi prezidată de episcopul-vicar, arhiereul-vicar,
vicarul administrativ eparhial sau de unul dintre consilierii eparhiali. In
acest caz, procesul-verbal al lucrărilor este supus aprobării chiriarhului.
(4) Secretarul eparhial este şi secretar al
şedinţelor Permanenţei Consiliului eparhial şi întocmeşte procesul-verbal al
lucrărilor.
(5) Hotărârile Permanenţei Consiliului eparhial se iau
cu votul majorităţii membrilor prezenţi şi sunt duse la îndeplinire de
sectoarele Administraţiei eparhiale, potrivit competenţelor date prin statut şi
prin regulamentele bisericeşti.
Art. 102. - Permanenţa Consiliului eparhial exercită
atribuţiile Consiliului eparhial în intervalul dintre şedinţele acestuia, cu
excepţia celor prevăzute la art. 98 lit. a), b), c), k), n) şi q), precum şi
următoarele atribuţii:
a) examinează şi definitivează dările de seamă anuale
privind activităţile sectoarelor Administraţiei eparhiale, ale instituţiilor şi
fundaţiilor eparhiale;
b) analizează şi definitivează contul de execuţie
bugetară şi bilanţul financiar-contabil ale eparhiei, ale instituţiilor şi
fundaţiilor sale;
c) prezintă Consiliului eparhial, spre verificare şi
avizare, proiectul bugetului general al eparhiei, al instituţiilor şi
fundaţiilor sale;
d) face propuneri privind planurile de activitate ale
editurii şi tipografiei eparhiale, precum şi ale atelierelor eparhiale şi
mănăstireşti;
e) aprobă clasificarea pe
categorii a parohiilor, în conformitate cu prevederile art. 47 din prezentul
statut;
f) face propuneri Consiliului eparhial privind modul
de administrare a bunurilor mobile şi imobile ale eparhiei, ale instituţiilor
şi fundaţiilor eparhiale;
g) aprobă înfiinţarea şi
organizarea de instituţii cu caracter economic, cu sau fără personalitate
juridică, distincte de eparhie sau de unităţile din jurisdicţia ei, pentru
susţinerea activităţilor misionar-pastorale şi social-filantropice, în
condiţiile prezentului Statut, ale regulamentelor bisericeşti şi legislaţiei în
vigoare;
h) administrează fondurile eparhiale, ale instituţiilor
şi fundaţiilor eparhiale destinate ajutorării parohiilor sărace, acordării de
burse tinerilor care se pregătesc în instituţiile de învăţământ, precum şi
sprijinirii programelor locale de asistenţă social-filantropică şi
cultural-misionară;
i) aprobă proiectele de investiţii în limita bugetului
anual al eparhiei;
j) face demersuri către autorităţile publice centrale
şi locale pentru obţinerea de sprijin destinat susţinerii activităţilor
pastoral-misionare, culturale şi social-filantropice ale eparhiei şi unităţilor
sale, restaurării monumentelor bisericeşti, precum şi construirii de noi
biserici în cuprinsul eparhiei;
k) aprobă proiectele de buget şi conturile de execuţie
bugetară ale protopopiatelor, ale parohiilor şi ale mănăstirilor;
l) întocmeşte raportul către
Consiliul eparhial privind inventarul protopopiatelor, parohiilor şi
mănăstirilor;
m) examinează şi aprobă donaţiile, sponsorizările şi
legatele ce se fac în folosul eparhiei, în conformitate cu legislaţia în
vigoare;
n) decide cu privire la contestaţiile făcute împotriva
hotărârilor organismelor parohiale;
o) exercită orice atribuţii care îi sunt date prin
statut, regulamente sau prin hotărâri ale Adunării eparhiale şi ale Consiliului
eparhial.
F. Administraţia eparhială
şi Cancelaria eparhială
Art. 103. - In exercitarea atribuţiilor sale, chiriarhul
este ajutat de episcopul-vicar sau arhiereul-vicar, Administraţia eparhială şi
Cancelaria eparhială.
Art. 104. - Episcopii-vicari şi arhiereii-vicari sunt
membri de drept ai organismelor deliberative şi executive eparhiale, iar în
cadrul Administraţiei eparhiale au atribuţiile ce le sunt delegate prin decizie
de chiriarhi, cu aprobarea Sfântului Sinod. Ei poartă, cu aprobarea Sfântului
Sinod, titluri legate de eparhiile respective ori, după caz, titluri speciale,
hotărâte de Sfântul Sinod.
Art. 105. - (1) Vicarul administrativ eparhial,
consilierii eparhiali, inspectorul eparhial şi
secretarul eparhial se numesc pe o perioadă de 4 ani, se reconfirmă şi se
revocă de chiriarh într-o şedinţă de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial,
ţinându-se seama de următoarele criterii: media generală de licenţă în teologie
minimum 8,50; cel puţin gradul II; fără impedimente canonice sau juridice şi
având o activitate deosebită liturgică, administrativ-pastorală, misionară şi
culturală.
(2) Vicarul administrativ eparhial, consilierii
eparhiali, inspectorul eparhial şi secretarul eparhial au atribuţii stabilite
prin decizie de chiriarh. Ei participă fără drept de vot la şedinţele Adunării
eparhiale, iar la şedinţele Permanenţei Consiliului eparhial, cu vot
deliberativ. Clericii din Administraţia eparhială pot fi numiţi slujitori la
parohii direct (fără concurs) de către chiriarh.
Art. 106. - (1) Administraţia eparhială duce la
îndeplinire hotărârile organismelor deliberative şi executive centrale şi
eparhiale, prin următoarele sectoare de activitate:
a) Sectorul administrativ-bisericesc;
b) Sectorul învăţământ şi
activităţi cu tineretul;
c) Sectorul cultural şi comunicaţii media;
d) Sectorul social-filantropic şi misionar;
e) Sectorul economic-financiar;
f) Sectorul patrimoniu şi construcţii bisericeşti;
g) Sectorul Exarhatul mănăstirilor.
(2) In funcţie de cerinţele
pastorale şi administrative locale, Permanenţa Consiliului eparhial poate
înfiinţa şi alte sectoare de activitate.
(3) In cadrul sectoarelor Administraţiei eparhiale
pot funcţiona următoarele servicii şi compartimente: bibliotecă; muzeu;
personal - resurse umane; contabilitate; tehnic; editură; tipografie; ateliere,
precum şi altele, potrivit cerinţelor locale specifice.
(4) Administraţia eparhială este condusă de chiriarh,
ajutat de episcopul-vicar sau arhiereul-vicar, împreună cu vicarul
administrativ eparhial şi consilierii eparhiali.
Art. 107. - (1) Cancelaria eparhială pregăteşte
împreună cu sectoarele Administraţiei eparhiale lucrările organismelor deliberative
şi executive eparhiale şi duce la îndeplinire hotărârile acestora.
(2) Cancelaria eparhială are
următoarele servicii şi compartimente: cabinetul chiriarhului; secretariat;
registratură; arhivă; oficiul canonic-juridic; corpul de inspecţie şi control;
biroul comunicaţii şi relaţii cu publicul.
Art. 108. - (1) In Administraţia şi Cancelaria
eparhială este încadrat, pe funcţii de execuţie, personal de specialitate,
clerical şi neclerical. Acesta este numit, transferat şi revocat de chiriarh în
şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial.
(2) Consilierii eparhiali împreună cu personalul de
specialitate studiază şi întocmesc referate asupra problemelor ce urmează a fi
dezbătute de organismele deliberative eparhiale sau a fi rezolvate de chiriarh.
Art. 109. - (1) Corpul de inspecţie şi control al
chiriarhului este încadrat cu următorul personal, numit de chiriarh într-o
şedinţă de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial:
a) un inspector eparhial bisericesc, numit în
condiţiile art.105 alin. (1) din prezentul statut, cu atribuţii generale de
control şi de acuzator la Consistoriul eparhial;
b) exarhul mănăstirilor, numit dintre arhimandriţi
sau protosingheli, cu atribuţii generale de îndrumare, de inspecţie, de control
la mănăstiri şi de referent pentru problemele mănăstireşti. Acesta poate
conduce şi Sectorul Exarhatul mănăstirilor;
c) inspectori pentru controlul financiar şi gestionar
(audit), dintre care unul cu pregătire juridică.
(2) Membrii Corpului de inspecţie şi control al
chiriarhului îşi desfăşoară activitatea din dispoziţia acestuia, potrivit
atribuţiilor stabilite în statut, în regulamentele bisericeşti şi în legislaţia
în vigoare.
SECŢIUNEA a Vl-a A.
Mitropolia
Art. 110. - (1) Sub raport canonic şi administrativ,
episcopiile şi arhiepiscopiile sunt grupate în mitropolii.
(2) Mitropoliile din interiorul şi din afara graniţelor
ţării sunt conduse de către un mitropolit.
B. Sinodul mitropolitan Organizare şi atribuţii
Art.111. - (1)
Mitropolitul, împreună cu arhiepiscopii, episcopii, precum şi episcopii-vicari
şi arhiereii-vicari de la eparhiile sufragane alcătuiesc Sinodul mitropolitan.
(2) Sinodul mitropolitan coordonează activităţile
comune ale eparhiilor din mitropolie, în limitele înscrise în Sfintele canoane,
precum şi în normele statutare şi regulamentare în vigoare.
(3) Sinodul mitropolitan veghează ca pe cuprinsul
Mitropoliei să fie apărate şi promovate credinţa ortodoxă, unitatea liturgică
şi disciplina canonică a clerului şi monahilor, precum şi întrajutorarea
frăţească între eparhii.
(4) Sinoadele mitropolitane se pot întruni în şedinţe
comune pentru a elabora şi a aplica planuri de cooperare permanentă la nivel
pastoral-misionar, social-filantropic şi cultural de interes regional, despre
care vor informa Sfântul Sinod în scris.
Art. 112. - (1) Sinodul mitropolitan este prezidat de
mitropolit, care îl convoacă ori de câte ori este nevoie. In caz de vacanţă,
prezidează Patriarhul sau ierarhul desemnat canonic şi statutar.
(2) Sinodul mitropolitan ia hotărâri cu votul a
jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.
(3) Lucrările Sinodului mitropolitan se pregătesc de
către personalul clerical de conducere, respectiv consilier eparhial şi
secretar eparhial desemnaţi de mitropolit, iar hotărârile acestuia se păstrează
distinct în arhiva eparhiei de scaun a mitropolitului, împreună cu
procesele-verbale ale şedinţelor.
Art. 113. - Pe lângă atribuţiile enumerate mai sus,
Sinodul mitropolitan are şi următoarele atribuţii:
a) propune Sfântului Sinod înfiinţarea de noi eparhii
sau modificarea teritorială a celor existente;
b) analizează şi avizează solicitările venite de la
eparhiile sufragane privind canonizarea de sfinţi, proiectele de texte
liturgice şi icoane pentru cinstirea acestora şi înaintează Sfântului Sinod
propunerile sale;
c) aprobă tematicile cursurilor pentru obţinerea de
către personalul clerical a gradelor profesionale: definitiv şi gradul II, organizate de instituţiile de
învăţământ superior din mitropolie, aprobate de Sfântul Sinod;
d) avizează propunerile chiriarhilor eparhiilor
sufragane pentru alegerea episcopilor-vicari şi arhiereilor-vicari de către
Sfântul Sinod;
e) aprobă înfiinţarea, desfiinţarea şi transformarea
mănăstirilor de călugări în mănăstiri de călugăriţe sau a mănăstirilor de
călugăriţe în mănăstiri de călugări, precum şi ridicarea schiturilor la rang de
mănăstiri, în condiţiile art. 75 alin. (1) din
prezentul statut;
f) primeşte şi examinează recursurile clericilor
depuşi din treapta preoţiei de către un consistoriu eparhial din cuprinsul
mitropoliei;
g) admite sau respinge, în principiu, cererile de
recurs, pe baza referatului şi propunerilor motivate
canonic şi juridic ale consilierului administrativ-bisericesc de la centrul
mitropolitan;
h) în caz de admitere, în principiu, a recursului,
trimite cauza pentru judecare în fond Consistoriului mitropolitan;
i) validează sau invalidează hotărâri ale adunărilor
eparhiale din cuprinsul mitropoliei privind înstrăinarea bunurilor imobile
(clădiri sau terenuri) eparhiale;
j) exercită orice alte atribuţii date lui prin Sfintele
canoane, prin prezentul statut şi regulamentele bisericeşti sau prin hotărâri
ale Sfântului Sinod.
C. Mitropolitul
Art. 114. - (1) Mitropolitul este conducătorul canonic
al unei mitropolii, exercită drepturile şi îndeplineşte îndatoririle prevăzute
de Sfintele canoane, de tradiţia bisericească şi de prezentul statut.
(2) Titulatura mitropolitului este cea a arhiepiscopiei
pe care o păstoreşte şi a mitropoliei pe care o conduce.
(3) El poartă ca semn distinctiv cruce pe culion, cu
camilafcă neagră.
(4) Mitropolitul are următoarele atribuţii:
a) convoacă şi prezidează Sinodul mitropolitan;
b) prezidează şedinţa Sfântului Sinod pentru alegerea
de arhiepiscopi şi episcopi sufragani;
c) îi hirotoneşte, împreună cu alţi ierarhi, pe
arhiepiscopii şi episcopii sufragani, precum şi pe episcopii-vicari şi
arhiereii-vicari de la eparhiile din mitropolie, împreună cu chiriarhii
acestora;
d) emite gramata pentru întronizarea arhiepiscopilor
şi episcopilor sufragani şi îi întronizează;
e) numeşte locţiitori de arhiepiscopi şi episcopi, în
caz de vacanţă, la eparhiile sufragane;
f) îi vizitează frăţeşte pe arhiepiscopii şi episcopii
din mitropolie;
g) convoacă sinaxele (consfătuirile) stareţilor şi
duhovnicilor de la mănăstirile din eparhiile sufragane cel puţin o dată la 3
ani;
h) prezidează comisiile zonale de pictură bisericească;
i) primeşte sesizările privind arhiepiscopii,
episcopii, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari de la eparhiile din mitropolie,
dispune, în consultare cu Patriarhul, cercetarea lor în Sinodul Permanent şi
aduce la cunoştinţă Sfântului Sinod rezultatul cercetării;
j) emite decizia mitropolitană de constituire a
Consistoriului mitropolitan, compus din membrii (3-5 titulari şi 2 supleanţi)
delegaţi de adunările eparhiale sufragane în condiţiile art. 92 lit. h) şi
numeşte un preşedinte din rândul acestora;
k) exercită orice alte atribuţii prevăzute de Sfintele
canoane, de prezentul statut şi regulamentele bisericeşti sau de hotărâri ale
Sfântului Sinod.
PARTEA a II-a
Despre cler
CAPITOLUL I
Invăţământul teologic pentru pregătirea clerului.
Predarea religiei.
Şcolile confesionale
Art. 115. - (1) Pregătirea personalului bisericesc din
toate categoriile se face în următoarele unităţi de învăţământ teologic
integrate în învăţământul de stat preuniversitar şi universitar:
a) şcoli de cântăreţi bisericeşti (şcoli de arte şi
meserii);
b) seminarii teologice liceale;
c) facultăţi de teologie.
(2) In funcţie de cerinţele specifice, Biserica
Ortodoxă Română poate organiza şi unităţi proprii de învăţământ teologic, de
cercetare ştiinţifică-teologică şi pentru formare profesională, în condiţiile
prevăzute de lege.
(3) Instituţiile de învăţământ teologic sunt destinate
pregătirii personalului de cult, a profesorilor de religie, a altor specialişti necesari activităţii religioase şi
sociale a Bisericii, precum şi a acelora care doresc formare teologică, în
condiţiile prevăzute de lege, de prezentul statut şi de regulamentele
bisericeşti.
Art. 116. - (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar
teologic integrate în învăţământul de stat, respectiv şcolile de cântăreţi
bisericeşti şi seminariile teologice liceale, se înfiinţează de către eparhiile
pe teritoriul cărora vor funcţiona, cu avizul sinoadelor mitropolitane şi cu
aprobarea Sfântului Sinod, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Planurile şi programele pentru învăţământul preuniversitar teologic se stabilesc de Sfântul Sinod, cu
respectarea prevederilor legale.
Art. 117. - (1) Unităţile de învăţământ universitar
teologic, respectiv facultăţile de teologie, se înfiinţează de către eparhiile
pe teritoriul cărora vor funcţiona, cu aprobarea Sfântului Sinod, în condiţiile
prevăzute de lege.
(2) Planurile şi programele pentru învăţământul
universitar teologic se elaborează de instituţiile de învăţământ, se avizează
de sinoadele mitropolitane şi se aprobă de către Sfântul Sinod, cu respectarea prevederilor legale.
Art. 118. - (1) Modul de organizare şi funcţionare,
profilurile şi specializările, echivalarea şi recunoaşterea diplomelor de
studii obţinute în străinătate, admiterea şi durata cursurilor în unităţile de
învăţământ preuniversitar şi universitar teologic se stabilesc prin
regulamente-cadru şi hotărâri ale Sfântului Sinod, în condiţiile prevăzute de
lege.
(2) Personalul didactic şi de conducere din unităţile
de învăţământ teologic integrate în învăţământul de stat se recunoaşte de către
ministerul de resort, în condiţiile prevăzute de lege şi de protocoalele
încheiate între Biserica Ortodoxă Română şi ministerul de resort, cu acordul
prealabil al chiriarhului eparhiei pe raza căreia acestea funcţionează.
Personalul didactic clerical poate funcţiona şi la parohie, cu aprobarea
chiriarhului.
(3) Unităţile de învăţământ preuniversitar şi
universitar teologic se află în jurisdicţia canonică a Sfântului Sinod şi a
chiriarhului locului şi în subordinea administrativă a autorităţilor şi
instituţiilor competente prevăzute de lege.
(4) Inspecţia unităţilor de învăţământ teologic şi
controlul gestiunii bunurilor unităţilor de învăţământ teologic care aparţin
Bisericii se exercită prin organismele abilitate ale eparhiilor pe raza cărora
acestea funcţionează, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare
bisericeşti.
(5) Admiterea candidaţilor în învăţământul teologic de
toate gradele se face numai cu binecuvântarea chiriarhului locului.
Art. 119. - (1) Eparhiile au responsabilitatea predării religiei în învăţământul de stat, particular
şi confesional, în centrele de plasament proprii, precum şi în cele organizate
de instituţii publice sau particulare.
(2) Planurile şi programele pentru predarea religiei se
aprobă de către Sfântul Sinod.
(3) Personalul didactic care predă religia în
unităţile de învăţământ de stat şi particular se numeşte cu acordul
chiriarhului fiecărei eparhii.
(4) Preotul paroh împreună cu profesorul de religie au
responsabilitatea asigurării asistenţei religioase în instituţiile de
învăţământ din cuprinsul parohiei.
(5) In cazul în care un cadru didactic, cleric sau
laic, dintre cei care predau disciplina Religie, săvârşeşte abateri de la
doctrina şi morala Bisericii, în urma cercetării, chiriarhul îi poate retrage
acordul de a preda religia, fapt care duce la desfacerea contractului
individual de muncă. Această dispoziţie este comună şi pentru personalul
didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar, universitar teologic şi
confesional.
Art. 120. - Cu binecuvântarea
(acordul) chiriarhului locului, eparhiile şi unităţile de cult dependente de
acestea au dreptul de a înfiinţa şi administra forme de învăţământ confesional
de toate nivelurile, profilurile şi specializările, în conformitate cu
prevederile prezentului statut, cu regulamentele bisericeşti şi în condiţiile
legii.
Art. 121. - (1) Sfântul Sinod aprobă solicitările
facultăţilor de teologie, însoţite de acordul senatelor universitare, pentru
organizarea doctoratului în teologie, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Sfântul Sinod aprobă şi comunică ministerului de
resort, pentru acord, facultăţile de teologie atestate pentru organizarea
cursurilor şi examenelor în vederea perfecţionării şi obţinerii gradelor
profesionale şi didactice: Definitiv, II şi I de către
personalul clerical şi de către cadrele didactice care predau Religia sau
discipline teologice în învăţământul preuniversitar teologic.
CAPITOLUL II
Recrutarea personalului bisericesc
SECŢIUNEA I
Numirea personalului bisericesc din parohii
Art. 122. - Cântăreţii bisericeşti (cantorii) şi
dascălii (catehetii) se recrutează, de regulă, dintre absolvenţii şcolilor de
cântăreţi bisericeşti. Ei se numesc, la propunerea preotului paroh şi a
consiliului parohial, de către chiriarh, într-o şedinţă a Permanenţei
Consiliului eparhial. Pentru motive de indisciplină, aceştia pot fi sancţionaţi
sau revocaţi.
Art. 123. - (1) Preoţii şi diaconii slujitori se
recrutează dintre doctorii, absolvenţii de masterat şi licenţiaţii facultăţilor
de teologie, specializarea Teologie pastorală, care au susţinut examenul de
capacitate preoţească.
(2) Preoţii şi diaconii sunt numiţi la parohie de
chiriarh, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial, cu respectarea
prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti.
(3) Numirea şi transferarea preoţilor şi a diaconilor
la parohii se fac prin concurs, cu excepţiile prevăzute la art. 39 alin. (1),
art. 105 alin. (2), art. 124 alin. (4) şi art. 125 alin. (3).
(4) Pentru a putea fi numiţi, candidaţii la posturile
de preot şi diacon trebuie să corespundă condiţiilor canonice, statutare şi
regulamentare bisericeşti.
(5) Hirotesia întru citeţ şi ipodiacon şi hirotonia
întru diacon şi preot se fac numai pe seama unui altar din cuprinsul eparhiei.
(6) într-o parohie, prezenţa
frecventă a unor clerici de mir sau de mănăstire din afara parohiei, pentru
activităţi pastorale şi misionare, este îngăduită numai cu aprobarea
chiriarhului locului.
(7) Raportul dintre personalul clerical şi Centrul
eparhial este unul de slujire şi misiune liber asumată, conform mărturisirii
(declaraţiei) solemne publice rostite şi semnate de către fiecare candidat
înaintea hirotoniei întru preot. La începerea activităţii pastorale în unitatea
pentru care a fost numit, personalul bisericesc primeşte din partea
chiriarhului o decizie prin care se reglementează drepturile şi îndatoririle
ce-i vor reveni.
(8) Fără binecuvântarea chiriarhului locului,
preoţilor, diaconilor şi călugărilor nu le este îngăduit să înfiinţeze, să fie
membri sau să participe în asociaţii, fundaţii şi organizaţii de orice tip.
(9) In Biserica Ortodoxă Română, statutul de preot, diacon
şi călugăr este incompatibil cu exercitarea oricăror activităţi personale
(private) cu caracter economic, financiar şi comercial, care contravin moralei
creştine şi intereselor Bisericii.
Art. 124. - (1) La parohiile din mediul urban
(municipii şi oraşe), preoţii se numesc prin concurs, dintre doctorii,
absolvenţii de masterat şi licenţiaţii în teologie. Aceştia sunt datori să aibă
minimum 5 ani vechime în cler şi să promoveze examenul de selecţionare pentru
parohiile din mediul urban.
(2) La parohiile din mediul rural (comune şi sate),
preoţii şi diaconii se numesc prin concurs dintre absolvenţii de masterat şi
licenţiaţii în teologie care au promovat examenul de capacitate preoţească. In
cazul preoţilor care solicită transferul, aceştia sunt datori să aibă cel puţin
5 ani de la ultimul transfer.
(3) In cazul în care la unele parohii din mediul rural
nu se prezintă candidaţi care întrunesc condiţiile prevăzute la alineatul
precedent, pot fi numiţi şi absolvenţi de seminar care au susţinut examenul de
capacitate.
(4) In situaţii misionare urgente din mediul urban sau
rural, chiriarhul poate numi sau transfera, fără concurs, un preot într-un post
vacant.
Art. 125. - (1) Promovarea examenelor pentru obţinerea
gradelor profesionale: definitiv, II şi I dă dreptul
preoţilor şi diaconilor de a concura sau a solicita transferul pentru ocuparea
de posturi în parohii de categorii superioare.
(2) Doctorii în teologie,
absolvenţii de masterat, licenţiaţii în teologie, absolvenţii de seminar
teologic liceal, citeţii şi ipodiaconii teologi nu pot fi hirotesiţi sau
hirotoniţi într-o altă eparhie fără documentele de ieşire canonică din eparhia
de care aparţin.
(3) Personalul clerical şi
neclerical din mănăstiri, de la catedralele episcopale, arhiepiscopale,
mitropolitane şi patriarhale se numeşte direct (fără concurs) de către
chiriarhi.
SECŢIUNEA a ll-a
Alegerea ierarhilor în Biserica Ortodoxă Română
Art. 126. - (1) Alegerea de
Patriarh, mitropolit, arhiepiscop şi episcop eparhiot se face, prin vot secret,
de către Sfântul Sinod, după consultarea clerului şi mirenilor din organismele
bisericeşti, în termen de cel mult 60 de zile de la vacantarea scaunului respectiv.
(2) Sfântul Sinod, în cazul alegerilor de ierarhi, este
constituit statutar cu prezenţa a trei pătrimi dintre membrii săi şi alege cu
votul a două treimi din totalul membrilor prezenţi.
(3) Şedinţa Sfântului Sinod pentru alegerea de
Patriarh, mitropolit, arhiepiscop şi episcop eparhiot are loc după ce s-a
îndeplinit procedura de consultare prevăzută, după caz, de art. 127 alin.
(2)-(4), art. 129 alin. (2)-(5) şi art. 130 alin. (2)-(5) din prezentul statut.
A. Alegerea Patriarhului
Art. 127. - (1) Pentru
slujirea, vrednicia şi răspunderea de Patriarh este eligibil oricare dintre
mitropoliţii, arhiepiscopii şi episcopii eparhioţi în funcţiune, cetăţeni
români, care sunt doctori sau licenţiaţi în teologie şi s-au impus în
conştiinţa Bisericii şi a societăţii prin viaţă curată, cultură teologică,
demnitate eclesiala, zel misionar şi simţ gospodăresc.
(2) Pentru alegerea Patriarhului, Sfântul Sinod,
prezidat de mitropolitul cu cea mai mare vechime în slujirea arhierească,
stabileşte, prin consultare deschisă urmată de vot secret consultativ, o listă
de 3 candidaţi dintre chiriarhii eligibili, cu motivarea fiecărei propuneri.
(3) In numele Sfântului Sinod, Sinodul Permanent se
consultă, într-o şedinţă specială, cu membrii clerici şi mireni din Adunarea
Naţională Bisericească, la care se adaugă membrii Adunării Eparhiale a
Arhiepiscopiei Bucureştilor. La şedinţă participă, de asemenea, câte un decan
al unei facultăţi de teologie şi câte un director de seminar teologic din
fiecare mitropolie, desemnaţi de mitropolit, cu consultarea ierarhilor
sufragani, dintre care nu vor lipsi decanul şi directorul reprezentând Arhiepiscopia
Bucureştilor. Consultarea are loc la sediul Patriarhiei Române, la data
stabilită de locţiitorul de Patriarh împreună cu Sinodul Permanent.
(4) In cadrul consultării, lista de candidaţi pentru
alegerea Patriarhului, prezentată de Sinodul Permanent, poate fi completată,
prin consultare deschisă, urmată de vot secret consultativ, cu două nume dintre ceilalţi chiriarhi eligibili. După
votul consultativ, lista prezentată de Sinodul Permanent, întregită cu primii 2
chiriarhi eligibili care au obţinut cele mai multe voturi, va fi înaintată
Sfântului Sinod.
Art. 128. - (1) Lucrările Sfântului Sinod pentru
alegerea Patriarhului sunt deschise şi închise de către locţiitorul de Patriarh
şi sunt prezidate de către ierarhul eparhiot cu cea mai mare vechime în treapta
arhieriei, în ordinea dipticelor, dintre mitropoliţii, arhiepiscopii şi
episcopii eparhioţi, aşa cum rezultă din Condica Sfântă a hirotoniei arhiereilor.
(2) Pentru desfăşurarea votării, pe durata şedinţei,
preşedintele de şedinţă este asistat, ca bărbaţi de încredere, de primii 2
episcopi-vicari sau arhierei-vicari cu cea mai veche hirotonie în treapta
arhierească. Secretar de şedinţă este episcopul-vicar sau arhiereul-vicar cu
cea mai nouă hirotonie. Aceştia 4 alcătuiesc Biroul.
(3) Cei 2 asistenţi ai preşedintelui le arată celor
prezenţi că cele două urne sunt goale. Buletinele de vot poartă pe unul dintre
colţuri ştampila Sfântului Sinod. Pe fiecare buletin de vot sunt înscrise, în
ordine, numele candidaţilor nominalizaţi în urma consultărilor din Sfântul
Sinod şi din Adunarea Naţională Bisericească completată conform prevederilor
art. 127 alin. (3).
(4) La apelul secretarului de şedinţă, fiecare votant
primeşte un buletin de vot, sărută Sfânta Evanghelie şi, mergând în cabina de
votare, bifează pe buletin, în frică de Dumnezeu, numele celui pe care îl
consideră vrednic să fie ales. Inainte de a părăsi cabina, fiecare votant
împătureşte buletinul de vot în 4, în aşa fel încât ştampila să fie afară.
(5) Apoi, fiecare votant depune buletinul în prima
urnă.
(6) Votarea este obligatorie. Buletinele de vot
nebifate, bifate incorect sau cu adăugări sunt considerate voturi nule.
(7) Preşedintele face numărătoarea buletinelor de
vot, trecându-le din prima urnă în cea de a doua. Numărul buletinelor trebuie
să fie egal cu acela al votanţilor prezenţi.
(8) Preşedintele desface fiecare buletin din cea de a
doua urnă, îl arată celor 2 asistenţi, citeşte cu voce tare numele bifat şi îl
depune în prima urnă. In acest timp, secretarul înscrie într-o listă voturile
sub numele respective, rostite de preşedinte.
(9) Secretarul, după ce a verificat dacă suma
voturilor este egală cu numărul buletinelor, semnează lista şi o predă
preşedintelui. Acesta o citeşte cu voce tare, după care o semnează împreună cu
cei 2 asistenţi.
(10) Patriarh al României devine candidatul care a
obţinut voturile a două treimi din totalul membrilor prezenţi. Dacă niciunul
dintre candidaţi nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează o nouă
votare, la care participă primii 2 candidaţi care au întrunit cel mai mare
număr de voturi. Devine ales cel care a obţinut voturile a două treimi din
totalul membrilor prezenţi. Votarea se repetă până la obţinerea de către unul
dintre candidaţi a majorităţii de două treimi din totalul membrilor prezenţi.
(11) Rezultatul alegerii se consemnează într-un
proces-verbal la care se anexează buletinele voturilor exprimate. Preşedintele
anunţă solemn numele celui ales, după care conducerea şedinţei îi este predată
locţiitorului de Patriarh, spre a o închide.
B. Alegerea mitropolitului
Art. 129. - (1) Eligibil pentru slujirea, vrednicia
şi răspunderea de mitropolit este oricare ierarh membru al Sfântului Sinod,
începând de la eparhia vacantă, care este doctor sau licenţiat în teologie şi
s-a distins prin viaţă curată, cultură teologică, demnitate eclesiala, zel
misionar şi simţ gospodăresc. Lista ierarhilor eligibili se întocmeşte în
ordinea dipticelor, descrescător, începând de la eparhia vacantă.
(2) Pentru alegerea de mitropolit, Sinodul
mitropolitan, prezidat de Patriarhul României sau de locţiitorul desemnat
canonic şi statutar, stabileşte, prin consultare deschisă urmată de vot secret
consultativ, o listă de 2 candidaţi dintre ierarhii eligibili, cu motivarea
fiecărei propuneri.
(3) După consultarea prevăzută la alineatul
precedent, Sinodul mitropolitan se consultă, într-o şedinţă specială, cu
membrii Adunării Eparhiale ai eparhiei vacante la care se adaugă membrii
clerici şi mireni din celelalte eparhii ale mitropoliei respective, delegaţi în
Adunarea Naţională Bisericească. La şedinţă participă, de asemenea, un decan al
unei facultăţi de teologie şi un director de seminar teologic din mitropolie,
desemnaţi de Patriarhul României sau de locţiitorul de mitropolit, cu
consultarea ierarhilor sufragani. Consultarea are loc la sediul mitropoliei
vacante, la data stabilită de Patriarhul României, în acord cu membrii
Sinodului mitropolitan.
(4) Lista de candidaţi pentru
alegerea mitropolitului, întocmită de Sinodul mitropolitan, poate fi
completată, prin consultare deschisă urmată de vot secret consultativ, cu două
nume dintre ierarhii eligibili care au obţinut cele mai multe voturi. Lista
întocmită de Sinodul mitropolitan, completată în urma consultării cu membrii
clerici şi mireni menţionaţi la alineatul precedent, va fi înaintată Sfântului
Sinod cu proces-verbal.
(5) Sfântul Sinod primind lista poate dispune
completarea acesteia cu 2 candidaţi, ierarhi eligibili, desemnaţi prin vot
secret consultativ de către plenul său, care au obţinut cele mai multe voturi.
(6) Lucrările Sfântului Sinod pentru alegerea
mitropolitului sunt prezidate de către Patriarhul României.
(7) In vederea alegerii mitropolitului, pe buletinul de vot se vor înscrie, în ordine, numele
ierarhilor eligibili propuşi prin vot secret consultativ de Sinodul
mitropolitan, de clericii şi mirenii participanţi la consultare, precum şi de
Sfântul Sinod.
(8) Alegerea mitropolitului de către Sfântul Sinod se desfăşoară în conformitate cu modalitatea de
votare prevăzută la art. 128 alin. (2)-(9), cu adaptările adecvate.
(9) Mitropolit devine candidatul care a obţinut
voturile a jumătate plus unu din totalul membrilor prezenţi. Dacă niciunul
dintre candidaţi nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează o nouă
votare, la care participă primii 2 candidaţi care au întrunit cel mai mare
număr de voturi. Devine ales cel care a întrunit voturile a jumătate plus unu
din totalul membrilor prezenţi. In caz de paritate, decid sorţii.
(10) Rezultatul alegerii se consemnează într-un
proces-verbal la care se anexează buletinele voturilor exprimate. Preşedintele
anunţă solemn numele celui ales, după care închide şedinţa de lucru.
C. Alegerea arhiepiscopului
şi episcopului eparhiot
Art. 130. - (1) Eligibil pentru slujirea, vrednicia
şi răspunderea de arhiepiscop şi episcop eparhiot este oricare ierarh membru al
Sfântului Sinod, începând de la eparhia vacantă, precum şi oricare arhimandrit
ori preot văduv prin deces, care îndeplineşte condiţiile canonice, este doctor
sau licenţiat în teologie şi s-a distins prin viaţă curată, cultură teologică,
demnitate eclesială, zel misionar şi simţ gospodăresc. Lista ierarhilor
eligibili se întocmeşte în ordinea dipticelor, descrescător, începând de la
eparhia vacantă.
(2) Pentru alegerea arhiepiscopului şi episcopului
eparhiot, Sinodul mitropolitan, prezidat de mitropolitul locului, stabileşte,
prin consultare deschisă urmată de vot secret consultativ, o listă de 2
candidaţi, ierarhi eligibili sau alte persoane care întrunesc condiţiile
prevăzute la aliniatul precedent, cu motivarea fiecărei propuneri.
(3) Sinodul mitropolitan se consultă, într-o şedinţă
specială, cu membrii clerici şi mireni ai Adunării eparhiale a eparhiei
vacante, la care participă un decan şi un director de la instituţiile de
învăţământ teologic din cuprinsul eparhiei, desemnaţi de mitropolit.
Consultarea are loc la sediul mitropoliei, la data stabilită de mitropolit în acord cu ierarhii din
mitropolia respectivă, informând despre aceasta pe Patriarhul României.
(4) Lista de candidaţi pentru alegerea arhiepiscopului
şi episcopului eparhiot, întocmită de Sinodul mitropolitan, poate fi
completată, prin consultare deschisă urmată de vot secret consultativ, cu două
nume dintre ierarhii eligibili sau alte persoane care întrunesc condiţiile
prevăzute la alin. (1) şi au obţinut cele mai multe voturi. Lista întocmită de
Sinodul mitropolitan, completată în urma consultării cu clerul şi mirenii
menţionaţi la alineatul precedent, va fi înaintată Sfântului Sinod cu
proces-verbal.
(5) Sfântul Sinod, primind lista candidaţilor pentru
alegerea arhiepiscopului şi episcopului eparhiot, poate dispune completarea
acesteia cu alţi 2 candidaţi, ierarhi eligibili sau clerici care nu sunt
arhierei, desemnaţi de către plenul său, prin consultare deschisă urmată de vot
secret consultativ, dintre cei care au obţinut cele mai multe voturi.
(6) In cazul candidaţilor înscrişi pe listă, care nu
sunt arhierei, Sfântul Sinod dispune cercetarea lor canonică.
(7) Lucrările Sfântului Sinod pentru alegerea
arhiepiscopului şi episcopului eparhiot sunt deschise şi închise de către
Patriarhul României şi sunt prezidate de către mitropolitul locului.
(8) In vederea alegerii
arhiepiscopului şi episcopului eparhiot de către Sfântul Sinod, pe buletinul de
vot se vor înscrie, în ordinea dipticelor şi a rangurilor bisericeşti, numele
candidaţilor propuşi prin vot secret consultativ de Sinodul mitropolitan, de
clericii şi mirenii participanţi la consultare, precum şi de către Sfântul Sinod.
(9) Alegerea arhiepiscopului şi a episcopului eparhiot
de către Sfântul Sinod se desfăşoară în conformitate cu modalitatea de votare
prevăzută la art. 128 alin. (2)-(9), cu adaptările adecvate.
(10) Arhiepiscop şi episcop eparhiot devine candidatul
care a obţinut voturile a jumătate plus unu din totalul membrilor prezenţi.
Dacă niciunul dintre candidaţi nu a întrunit numărul necesar de voturi, se
organizează o nouă votare, la care participă primii 2 candidaţi care au
întrunit cel mai mare număr de voturi. Devine ales cel care a întrunit voturile
a jumătate plus unu din totalul membrilor prezenţi. In caz de paritate, decid
sorţii.
(11) Rezultatul alegerii se consemnează într-un
proces-verbal la care se anexează buletinele voturilor exprimate. Preşedintele
anunţă solemn numele celui ales, după care predă conducerea şedinţei
Patriarhului României.
D. Alegerea
episcopilor-vicari patriarhali, episcopilor-vicari şi arhiereilor-vicari
Art.131. - (1) Alegerea
episcopilor-vicari patriarhali, episcopilor-vicari şi arhiereilor-vicari se
face de către Sfântul Sinod, cu voturile a jumătate plus unu din totalul
membrilor prezenţi. In acest scop, Patriarhul, mitropoliţii, arhiepiscopii şi
episcopii pot propune unul sau mai mulţi candidaţi.
(2) Episcopii-vicari patriarhali se aleg, prin vot
secret, de către Sfântul Sinod, la propunerea Patriarhului făcută în consultare
cu Sinodul Permanent.
(3) Episcopii-vicari şi arhiereii-vicari de la eparhii
se aleg, prin vot secret, de către Sfântul Sinod, la propunerea chiriarhului
făcută în consultare cu Sinodul mitropolitan.
(4) Candidaţii pentru funcţiile de episcop-vicar
patriarhal, episcop-vicar şi arhiereu-vicar trebuie să îndeplinească condiţiile
prevăzute la art. 130 alin. (1) din prezentul statut, iar cei care nu sunt
arhierei sunt supuşi examinării canonice prevăzute la art. 130 alin. (6).
(5) Şedinţa Sfântului Sinod pentru alegerea de
episcop-vicar patriarhal, episcop-vicar şi arhiereu-vicar este prezidată de
Patriarh. Alegerea se desfăşoară în condiţiile art. 128 alin. (2)-(9), cu
adaptările adecvate.
(6) Dacă respectivul candidat propus nu obţine voturile
a jumătate plus unu din totalul membrilor prezenţi, ierarhul eparhiot poate
propune un nou candidat, într-o altă şedinţă, la alegerea căruia se va aplica
aceeaşi procedură prevăzută în prezentul articol.
E. Alegerea ierarhilor de la eparhiile ortodoxe
române de peste hotare
Art. 132. - (1) Alegerea mitropoliţilor,
arhiepiscopilor şi episcopilor de la eparhiile ortodoxe române de peste hotare
se face de către Sfântul Sinod din cei unu sau doi candidaţi propuşi de
Adunarea eparhială a eparhiei vacante, conform statutelor de organizare şi
funcţionare ale acestora, aprobate de Sfântul Sinod. In cazul în care Adunarea
eparhială propune un singur candidat, iar acesta nu este ales de Sfântul Sinod,
Adunarea eparhială va propune Sfântului Sinod un al doilea candidat.
(2) In cazul înfiinţării de noi eparhii, mitropolitul
locului sau delegatul Sfântului Sinod va proceda la organizarea eparhiilor
nou-înfiinţate, inclusiv întocmirea statutelor eparhiilor respective, informând
periodic Patriarhia Română despre stadiul misiunii sale.
(3) Episcopii-vicari şi Arhiereii-vicari de la
eparhiile ortodoxe române de peste hotare se aleg, prin vot secret, de către
Sfântul Sinod, la propunerea chiriarhului, făcută în consultare cu organismele
eparhiale prevăzute în propriile statute de organizare şi funcţionare aprobate
de Sfântul Sinod şi în acord cu prevederile prezentului statut.
F. Hirotonia şi
întronizarea
Art. 133. - (1) Intronizarea se face potrivit
rânduielilor canonice şi după datinile Bisericii Ortodoxe Române. Numele celor
aleşi se comunică Preşedintelui României, primului-ministru şi ministerului de
resort. Intronizarea ierarhilor eparhioţi din afara graniţelor României va fi
adusă la cunoştinţa principalelor autorităţi civile şi bisericeşti din ţările
respective.
(2) Gramata de întronizare este emisă de către Sfântul
Sinod pentru Patriarhul României, de către Patriarhul României pentru
mitropoliţi şi de către mitropolit pentru arhiepiscopii şi episcopii sufragani.
Pentru episcopii-vicari patriarhali, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari se va
emite un act de confirmare semnat de preşedintele Sfântului Sinod.
(3) In cazul când cel ales nu
este arhiereu, el va fi hirotonit de către mitropolitul locului, împreună cu
cel puţin alţi 2 arhierei, şi numai după aceea poate primi gramata de
întronizare sau actul de confirmare, după caz.
SECŢIUNEA a lll-a
Despre vacanţe
Art. 134. - (1) In caz de
vacanţă a scaunului de Patriarh al României, locotenenta patriarhală îi revine
de drept primului ierarh din ordinea prevăzută în art. 12 alin. (2) din
prezentul statut; în caz de indisponibilitate sau refuz, următorului, şi aşa
mai departe.
(2) In caz de vacanţe ale scaunelor
de mitropolit, arhiepiscop şi episcop eparhiot, Patriarhul României, pentru
mitropoliţi, şi mitropoliţii, pentru eparhiile sufragane, vor numi locţiitori
până la întronizarea noilor titulari.
(3) Pe durata vacanţei, locţiitorul de Patriarh, de
mitropolit, de arhiepiscop şi de episcop eparhiot rezolvă doar problemele
curente ale eparhiei vacante, respectiv ale Administraţiei Patriarhale, în
cazul locţiitorului de Patriarh, fără dreptul de a face modificări în
legiuirile şi structurile bisericeşti sau de a schimba destinaţia bunurilor
bisericeşti.
(4) In caz de vacanţe la protopopiate, parohii şi
mănăstiri, chiriarhii vor lua măsuri pentru asigurarea suplinirii până la
numirea noilor titulari.
CAPITOLUL III
SECŢIUNEA I
Asistenţa religioasă în Biserica Ortodoxă Română
Art. 135. - (1) Biserica Ortodoxă Română, prin
eparhiile sale, are responsabilitatea asigurării asistenţei religioase şi a
personalului bisericesc aferent desfăşurării acesteia în parohii, în armată, în
sistemul penitenciar, în unităţi medicale, în aşezăminte de asistenţă socială
şi în unităţi de învăţământ, în condiţiile prevăzute de lege, de protocoalele
sau acordurile încheiate cu autorităţile publice ori cu alte persoane juridice.
(2) Normele generale de asistenţă religioasă în aceste
unităţi, cu caracter unitar în întreaga Biserică Ortodoxă Română, se aprobă de
către Sfântul Sinod, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(3) Personalul clerical din aceste domenii se
recrutează, cu acordul chiriarhului locului, dintre doctorii, absolvenţii de
masterat şi licenţiaţii în teologie, cu respectarea prevederilor statutare şi
regulamentare bisericeşti, în condiţiile legii.
(4) Indrumarea pastoral-misionară şi jurisdicţia
canonic-disciplinară a personalului clerical din aceste unităţi aparţin în
exclusivitate eparhiilor pe raza cărora activează preoţii respectivi.
Art. 136. - (1) Numirea, transferarea şi revocarea
personalului clerical care asigură asistenţa religioasă în unităţile prevăzute
la art. 135 alin. (1) se fac cu acordul comun al eparhiei şi al unităţii
angajatoare, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare
bisericeşti, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Preoţii, diaconii şi cântăreţii bisericeşti de la
parohii au îndatorirea de a acorda asistenţă religioasă tuturor categoriilor de
credincioşi din unităţile militare, penitenciare, medicale, asistenţă socială
şi din unităţile de învăţământ de pe raza parohiilor lor, ori de câte ori vor
fi solicitaţi.
SECŢIUNEA a ll-a
Asistenţa socială în Biserica Ortodoxă Română
Art. 137. - (1) Sistemul de asistenţă socială al
Bisericii Ortodoxe Române este integrat şi funcţionează în cadrul structurilor
sale administrativ-organizatorice sau în organizaţii social-filantropice
patronate de ea.
(2) Biserica Ortodoxă Română,
prin unităţile sale componente locale şi centrale (parohia, mănăstirea,
protopopiatul, vicariatul, eparhia, mitropolia şi patriarhia), precum şi prin
organizaţiile neguvernamentale care funcţionează cu aprobarea autorităţilor
bisericeşti competente, asigură servicii sociale, acreditate conform
legislaţiei în vigoare.
(3) Personalul care îşi desfăşoară activitatea în
aşezămintele de asistenţă socială ale Bisericii se recrutează, în primul rând,
dintre absolvenţii facultăţilor de teologie, specializarea teologie socială.
(4) Beneficiarii serviciilor sociale oferite în cadrul
Bisericii Ortodoxe Române sunt persoane, grupuri şi comunităţi aflate în
situaţii de dificultate, fără discriminare.
(5) Furnizorii de servicii sociale din cadrul Bisericii
Ortodoxe Române, prevăzuţi la alin. (2), îşi
desfăşoară activitatea socială în nume propriu sau prin parteneriate cu
instituţiile specializate ale statului, ale administraţiei locale sau ale
organizaţiilor neguvernamentale.
Art. 138. - (1) Strategia şi planurile de acţiune în
domeniul asistenţei sociale bisericeşti se aprobă de către Sfântul Sinod, iar
la nivelul eparhiilor, de către consiliile eparhiale.
(2) Elaborarea strategiei şi a planurilor de acţiune în
domeniul asistenţei sociale bisericeşti se realizează de către Sectorul
social-filantropic care funcţionează atât la nivelul Administraţiei
Patriarhale, cât şi la cel al eparhiilor.
Art. 139. - (1) Locaşurile de cult din instituţiile
amintite la art. 135 alin. (1) din prezentul statut funcţionează, de regulă, ca
subunităţi de cult (paraclise), cu sau fără personalitate juridică, arondate
protopopiatelor pe teritoriul cărora se află.
(2) Eparhiile vor reglementa statutul
administrativ-juridic al acestor subunităţi de cult prin acorduri încheiate cu
instituţiile în cadrul cărora funcţionează şi care le administrează, cu
respectarea prevederilor art. 183 alin. (2) din prezentul statut.
(3) Finanţarea activităţii în domeniul social se
asigură din resursele proprii ale furnizorilor de servicii sociale, din
subvenţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, din donaţii şi
sponsorizări obţinute în condiţiile prevăzute de lege, din subscripţii publice,
din fonduri nerambursabile şi din venituri provenite din orice alte surse care
nu contravin legislaţiei în vigoare sau prevederilor
prezentului statut.
SECŢIUNEA a lll-a
Despre conferinţele clerului
Art. 140. - (1) Preoţii şi diaconii, inclusiv cei din
mănăstiri, sunt obligaţi să participe la conferinţele pastoral-misionare
semestriale, de primăvară şi de toamnă, precum şi la conferinţele
administrative lunare, ca formă continuă de perfecţionare a pregătirii
profesionale, după absolvirea unei şcoli teologice.
(2) Conferinţele pastoral-misionare semestriale şi
conferinţele administrative lunare au caracter teoretic şi practic pentru
realizarea următoarelor scopuri:
a) apărarea învăţăturii de credinţă şi a moralei
ortodoxe;
b) perfecţionarea continuă în domeniul liturgic şi
administrativ-bisericesc;
c) aprofundarea şi împrospătarea cunoştinţelor
teologice de bază;
d) perfecţionarea ca predicatori şi duhovnici;
e) întărirea cooperării şi solidarităţii dintre
parohii;
f) însuşirea de noi metode în activitatea
misionar-pastorală;
g) cunoaşterea problemelor actuale ale vieţii creştine
şi căutarea de soluţii adecvate.
(3) Pentru una dintre conferinţele pastoral-misionare
semestriale, care are caracter unitar în întreaga Biserică Ortodoxă Română,
tema dezbaterii se stabileşte anual de Sfântul Sinod, iar pentru a doua, tema
se stabileşte de fiecare eparhie, potrivit cerinţelor misionar-pastorale
locale.
(4) Referatele susţinute în cadrul conferinţelor
pastoral-misionare semestriale, apreciate în mod pozitiv de Centrul eparhial,
se pot publica în revistele eparhiale.
Art. 141. - (1) Perioadele de desfăşurare şi modalităţile
de organizare a conferinţelor pastoral-misionare semestriale se stabilesc de
fiecare Centru eparhial.
(2) Conferinţele administrative se organizează lunar,
pe protopopiate, de către fiecare eparhie, şi au ca tematică subiecte de
interes local misionar-pastoral, liturgic-duhovnicesc şi administrativ,
economic-financiar şi altele.
Art. 142. - In scopul perfecţionării profesionale şi al
cunoaşterii problemelor actuale ale vieţii şi activităţii bisericeşti generale
şi locale, Centrele eparhiale organizează anual, pe protopopiate, conferinţe
ale cântăreţilor (cantorilor) şi dascălilor (cateheţilor) bisericeşti.
Art. 143. - Conferinţele pastoral-misionare
semestriale, conferinţele administrative lunare şi conferinţele cântăreţilor
(cantorilor) şi dascălilor (cateheţilor) bisericeşti vor fi prezidate de
chiriarh sau de delegatul acestuia.
SECŢIUNEA a IV-a
Distincţiile bisericeşti
Art. 144. - Pentru activitate deosebită în domeniul
lucrării bisericeşti, sub raport liturgic, didactic, misionar-pastoral, cultural-publicistic, social,
gospodăresc-edilitar sau
administrativ-economic, preoţii de mir pot primi următoarele ranguri onorifice
bisericeşti:
a) sachelar;
b) iconom;
c) iconom stavrofor.
Art. 145. - (1) Rangul de sachelar se acordă de către
chiriarh preoţilor care au o activitate bisericească bogată. Sachelarul poartă
ca semn distinctiv brâu albastru.
(2) Rangul de iconom se acordă de chiriarh, într-o
şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial, preoţilor sachelari care au o
activitate bisericească remarcabilă. Iconomul poartă ca semn distinctiv brâu
roşu, iar la serviciile religioase, bederniţă.
(3) Rangul de iconom stavrofor se acordă de chiriarh,
într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului eparhial, preoţilor iconomi care au o
activitate bisericească excepţională. Iconomul stavrofor poartă ca semn
distinctiv cruce pectorală, brâu roşu, iar la serviciile religioase, bederniţă.
(4) Pentru activitate îndelungată şi deosebită,
diaconilor din rândul clerului de mir li se poate acorda de către chiriarh
rangul de arhidiacon, cu dreptul de a purta cruce pectorală.
(5) In caz de abateri grave, aceste distincţii pot fi
retrase de către chiriarh direct sau în baza unei hotărâri consistoriale.
Art. 146. - (1) Protopopii, în timpul funcţionării lor
în această calitate, poartă ca semn distinctiv cruce pectorală, brâu şi culion
roşu, iar la serviciile religioase, bederniţă.
(2) Vicarul administrativ eparhial, consilierii
eparhiali şi inspectorii eparhiali cu funcţii de conducere de la eparhii,
precum şi inspectorii cu funcţii de conducere de la Patriarhia Română, pe
durata funcţionării lor în aceste calităţi, poartă ca semn distinctiv cruce
pectorală, brâu şi culion ciclamen.
(3) Vicarul administrativ patriarhal, consilierii
patriarhali şi inspectorul general bisericesc de la Patriarhia Română, pe
durata funcţionării lor în aceste calităţi, poartă ca semn distinctiv cruce
pectorală, brâu şi culion violet.
(4) Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar
şi universitar teologic pot fi recompensate pentru activitatea lor cu ranguri acordate de chiriarh.
Art. 147. - (1) Pentru activitate meritorie îndelungată
pe tărâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc, didactic-educativ şi
social-filantropic, la propunerea chiriarhilor, Patriarhul acordă distincţia
„Crucea Patriarhală" pentru clerici şi mireni, cu g ramată.
(2) In acelaşi scop, la nivelul eparhiilor, se pot
institui, prin hotărâre a Permanenţei Consiliului eparhial, distincţii
arhiepiscopale şi episcopale, după rangul eparhiei care le instituie, iar la
mitropolii, distincţii mitropolitane.
CAPITOLUL IV
Disciplina clerului
Art. 148. - (1) Instanţele disciplinare şi de judecată
bisericească pentru clericii de mir, preoţi şi diaconi în funcţiune şi
pensionari, precum şi pentru cântăreţi, în probleme doctrinare, morale,
canonice şi disciplinare sunt:
A. De judecare în fond:
a) Consistoriul disciplinar protopopesc;
b) Consistoriul eparhial.
B. De judecare în recurs:
Consistoriul mitropolitan, pentru cererile de recurs
admise, în principiu, de Sinodul mitropolitan şi de
Sfântul Sinod.
(2) Organismele care se pronunţă asupra admisibilităţii
cererilor de recurs sunt:
a) Sinodul mitropolitan, care poate admite sau
respinge, în principiu, recursurile pentru cazurile de depunerea din treaptă,
pronunţate de un consistoriu eparhial;
b) Sfântul Sinod, care admite sau respinge, în
principiu, recursurile pentru cazurile de caterisire, pronunţate de un
consistoriu eparhial.
Art. 149. - (1) Pe lângă fiecare protopopiat
funcţionează Consistoriul disciplinar protopopesc.
(2) Consistoriul disciplinar
protopopesc are un preşedinte cleric şi 3 membri, dintre care 2 membri clerici,
numiţi pe termen de 4 ani, de către chiriarh, dintre preoţii din protopopiat,
doctori, absolvenţi de masteratsau licenţiaţi în teologie, care au cel puţin
gradul II şi cunoştinţe
canonice, precum şi un membru din rândurile cântăreţilor bisericeşti.
(3) Când se judecă numai cazuri ale preoţilor,
reprezentantul cântăreţ nu participă.
Art. 150. - (1) Consistoriul disciplinar protopopesc funcţionează
ca instanţă disciplinară şi de judecată pentru cântăreţii bisericeşti şi ca
organism de împăcare pentru neînţelegerile ivite în rândul personalului
bisericesc, precum şi între parohieni şi preot.
(2) Dacă părţile nu s-au declarat împăcate prin hotărârea
dată de Consistoriul disciplinar protopopesc, cazul se transferă, în ultimă
instanţă, la Consistoriul eparhial.
(3) Hotărârile Consistoriului disciplinar protopopesc
privind cântăreţii bisericeşti sunt definitive, după aprobarea lor de către chiriarh
şi nu pot fi atacate în recurs la Consistoriul eparhial, cu excepţia celor care
prevăd pedeapsa destituirii acestora.
Art. 151. - (1) Consistoriul eparhial funcţionează la
fiecare episcopie şi arhiepiscopie şi este format din 3 membri titulari şi 2 membri
supleanţi. Membrii Consistoriului eparhial sunt preoţi cu cel puţin gradul II,
doctori, absolvenţi de masterat sau licenţiaţi în teologie, cu cunoştinţe
canonice şi juridice.
(2) Membrii Consistoriului eparhial se aleg, la
propunerea chiriarhului, de către Adunarea eparhială, pe termen de 4 ani.
(3) Preşedintele Consistoriului eparhial se numeşte de
către Chiriarh dintre membrii titulari ai acestuia.
(4) Consistoriul are un grefier numit de chiriarh, la
propunerea preşedintelui.
(5) La fiecare eparhie funcţionează Consistoriul
monahal eparhial, compus din 3-5 membri numiţi de chiriarh, pentru judecarea
cauzelor personalului monahal, primite de la chiriarh sau de la consiliile de
judecată ale mănăstirilor, cu aprobarea chiriarhului.
Art. 152. - Hotărârile Consistoriului eparhial aprobate
de către chiriarh devin definitive şi executorii.
Art. 153. - (1) Pe lângă fiecare mitropolie
funcţionează Consistoriul mitropolitan ca instanţă de judecare a recursurilor
admise, în principiu, de Sinodul mitropolitan sau de Sfântul Sinod.
(2) Consistoriul mitropolitan se compune din 3-5
membri titulari şi 2 supleanţi, preoţi numiţi de mitropolit dintre preoţii
desemnaţi de adunările eparhiale ale eparhiilor sufragane, alţii decât cei
desemnaţi în consistoriile eparhiale, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la
art. 151 alin. (1) din prezentul statut.
(3) Preşedintele Consistoriului mitropolitan este
numit de mitropolit dintre membrii acestuia, grefierul fiind desemnat tot de
mitropolit dintre clericii din administraţia eparhiei de scaun a acestuia.
(4) Consistoriul mitropolitan dă hotărâri definitive
şi executorii, prin aprobarea lor de către mitropolitul locului.
Art. 154. - (1) Sinodul mitropolitan, ca organism care
se pronunţă asupra admisibilităţii cererilor de recurs, deliberează sub
preşedinţia mitropolitului locului.
(2) Sinodul mitropolitan primeşte şi examinează
recursurile clericilor depuşi din treapta preoţiei de către un consistoriu
eparhial din cadrul mitropoliei. Recursurile admise, în principiu, de Sinodul
mitropolitan sunt trimise Consistoriului mitropolitan spre judecare asupra
fondului, iar sentinţa se aprobă de către mitropolit.
Art. 155. - Sfântul Sinod, ca organism care se pronunţă
asupra admisibilităţii cererilor de recurs, primeşte şi examinează recursurile
clericilor caterisiţi de către un consistoriu eparhial. Recursurile admise, în
principiu, de Sfântul Sinod sunt trimise Consistoriului mitropolitan spre
judecare asupra fondului, iar sentinţa se aprobă de Patriarh.
Art. 156. - (1) Hotărârile instanţelor disciplinare şi
de judecată eparhiale devin executorii numai după învestirea lor cu formulă
executorie de către chiriarh.
(2) Hotărârile instanţelor de recurs devin executorii
după aprobarea lor de către mitropolit sau Patriarh, după caz.
(3) Sfântul Sinod, cu avizul
chiriarhului locului, aprobă sau respinge cererile de iertare ale preoţilor
sancţionaţi cu pedeapsa caterisirii care, după recurs, a rămas definitivă.
(4) Sinodul mitropolitan, cu avizul chiriarhului
locului, aprobă sau respinge cererile de iertare ale preoţilor sancţionaţi cu
pedeapsa depunerii din treapta preoţiei care, după recurs, a rămas definitivă.
(5) Hotărârile instanţelor disciplinare şi de judecată
se pun în aplicare de către autorităţile bisericeşti învestite în acest scop.
(6) In virtutea autonomiei
cultelor, prevăzută de lege, şi a competenţelor specifice lor, instanţele de
judecată bisericească soluţionează probleme de disciplină internă, iar
hotărârile instanţelor bisericeşti la toate nivelurile nu sunt atacabile în
faţa instanţelor civile.
Art. 157. - Sfântul Sinod este unica instanţă de
judecată canonică a membrilor săi pentru orice fel de abateri de la învăţătura
şi disciplina Bisericii.
Art. 158. -In caz de urgenţă pastorală, potrivit
prevederilor Sfintelor canoane, chiriarhul poate hotărî singur sancţiuni
disciplinare pentru personalul bisericesc din eparhie.
Art. 159. - Personalul bisericesc trimis în faţa
instanţelor disciplinare şi de judecată bisericească în calitate de acuzat
poate fi asistat în faţa tuturor instanţelor bisericeşti de un apărător
bisericesc acreditat, ales de acuzat.
Art. 160. - Cererile de revizuire a sentinţelor de
caterisire, bine motivate, însoţite de actele necesare, vor fi adresate
Patriarhului, ca preşedinte al Sfântului Sinod, care le va trimite spre rejudecare Consistoriului mitropolitan competent.
PARTEA a III-a
Instituţii bisericeşti cu scop misionar
Art. 161. -In Biserica Ortodoxă Română funcţionează ca
instituţii cu scop misionar:
A. Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române cu patrimoniu distinct, având sectoarele: editură, tipografie
şi ateliere, la nivelul central al Patriarhiei;
B. Instituţii media: posturi de radio şi televiziune,
centre şi birouri de presă, agenţii de ştiri, cotidiane şi periodice etc, la
nivelul Patriarhiei Române şi al eparhiilor;
C. Casa de ajutor reciproc a clerului şi salariaţilor
bisericeşti, la fiecare eparhie.
A. Institutul Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
Art. 162. - (1) Institutul Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române este condus de Patriarh, iar activitatea sa este
coordonată de unul dintre episcopii-vicari patriarhali, fiind administrat de
Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.
(2) Produsele Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române se distribuie eparhiilor, parohiilor, mănăstirilor şi
credincioşilor prin magazinele bisericeşti eparhiale.
(3) Editura şi tipografia Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române au exclusivitate în privinţa editării,
tipăririi şi difuzării Sfintei Scripturi, a cărţilor de cult şi a manualelor de teologie, care se vor
tipări numai cu aprobarea Sfântului Sinod.
Art. 163. - Eparhiile pot organiza singure edituri şi
tipografii, precum şi ateliere de pictură şi de confecţionat icoane, de
ţesătorie şi croitorie de veşminte preoţeşti, de broderie, de ţesut covoare, de
lumânări etc, pentru a împlini în exclusivitate cerinţele unităţilor de cult
din eparhie.
Art. 164. - Sfântul Sinod aprobă anual calendarul
bisericesc pe baza textului elaborat de Cancelaria Sfântului Sinod, care se
tipăreşte la tipografia Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române şi tipografiile eparhiale, cu respectarea dreptului de copy-right, iar
difuzarea se face în condiţiile stabilite anual de Sfântul Sinod, numai în
cuprinsul fiecărei eparhii.
Art. 165. - Institutul Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, precum şi eparhiile care au tipografii şi ateliere
proprii, sunt obligate să ia măsurile necesare pentru respectarea prevederilor
legale în vigoare privind dreptul exclusiv al Bisericii de a produce şi a
valorifica obiectele şi bunurile necesare activităţii de cult.
Art. 166. - Pentru susţinerea activităţilor
pastoral-misionare, cultural-educative şi social-filantropice, Biserica
Ortodoxă Română, prin unităţile sale de cult, poate desfăşura activităţi
economico-gospodăreşti.
B. Instituţii media
Art. 167. - La nivelul Patriarhiei Române şi al
eparhiilor pot funcţiona, sub directa îndrumare a Chiriarhului, instituţii
media (posturi de radio şi de televiziune, centre şi birouri de presă, agenţii
de ştiri, cotidiane şi periodice etc), a căror activitate se aprobă de
organismele bisericeşti abilitate, în condiţiile legii.
C. Casa de ajutor reciproc a
clerului şi salariaţilor bisericeşti
Art. 168. - Casele de ajutor
reciproc ale clerului şi salariaţilor bisericeşti din eparhii au ca scop
acordarea de împrumuturi şi ajutoare membrilor lor, la cererea acestora, iar
activitatea acestora se va desfăşura potrivit propriului regulament.
PARTEA a IV-a
Dispoziţii diverse
A.
Dispoziţii privind patrimoniul bisericesc
Art. 169. - Totalitatea bunurilor aparţinând
parohiilor, schiturilor, mănăstirilor, protopopiatelor, vicariatelor,
episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor şi Patriarhiei, asociaţiilor şi
fundaţiilor constituite de Biserică, fondurile destinate unui scop bisericesc,
precum şi averile bisericilor fundaţionale alcătuiesc patrimoniul bisericesc
care aparţine Bisericii Ortodoxe Române, iar regimul lui este reglementat de
prezentul statut. Bunurile aflate în folosinţă fac, de asemenea, parte din
patrimoniul bisericesc şi se administrează conform actelor de dobândire şi
dispoziţiilor prezentului statut.
Art. 170. - (1) Din punctul de vedere al destinaţiei
lui, patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre şi bunuri comune.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfinţire
sau binecuvântare sunt destinate exclusiv şi direct cultului, sunt
inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Proprietatea asupra bunurilor
sacre este exclusiv bisericească, iar cedarea folosinţei poate fi acordată pe
un termen de până la 3 ani, cu posibilitatea de reînnoire.
(3) Sunt bunuri sacre cele care prin sfinţire sau
binecuvântare sunt destinate cultului divin, precum: lăcaşurile de cult
(catedrale, biserici, paraclise, capele etc), odoarele şi veşmintele
bisericeşti, cărţile de ritual, cimitirele etc.
(4) Sunt asimilate cu bunurile sacre şi beneficiază de
acelaşi regim juridic şi: casa parohială, vatra parohială
şi mănăstirească, incinta
Centrului eparhial, a Centrului patriarhal, reşedinţele chiriarhale, chiliile
mănăstirilor şi schiturilor, bunurile preţioase, cu valoare artistică, istorică
sau datorită materialului din care sunt confecţionate, precum: picturile,
sculpturile, ţesăturile artistice, miniaturile, cărţile rare, documentele,
lucrările din materiale scumpe etc.
(5) Bunurile comune sunt cele destinate întreţinerii
bisericilor, a slujitorilor ei, operelor culturale, de caritate şi asistenţă
socială, precum şi pentru îndeplinirea celorlalte scopuri ale Bisericii.
(6) Bunurile comune afectate întreţinerii bisericilor
şi slujitorilor bisericeşti, operelor culturale, de asistenţă socială şi
filantropică, precum şi pentru îndeplinirea celorlalte scopuri ale Bisericii
sunt: edificiile şcolilor bisericeşti, edificiile administraţiilor bisericeşti,
muzeele religioase, aşezămintele şi instituţiile culturale, filantropice şi
economice, terenurile agricole, pădurile, păşunile, viile, livezile, grădinile,
drepturile patrimoniale, creanţele, părţile sociale, acţiunile, fondurile,
hârtiile de valoare, averea în numerar etc.
(7) Terenurile agricole (arabil, păşune, izlaz, livadă
etc.) şi pădurile unităţilor de cult ale Bisericii Ortodoxe Române vor fi
folosite conform dispoziţiilor stabilite de organismele bisericeşti competente.
(8) Normele generale şi obligatorii privitoare la
asigurarea bunurilor unităţilor bisericeşti din cuprinsul Patriarhiei Române se
aprobă de Sfântul Sinod.
(9) Apartenenţa unui bun la categoria bunurilor sacre,
în caz de îndoială, se stabileşte de către Sinodul mitropolitan.
(10) Transmiterea cu orice titlu a folosinţei sau
proprietăţii asupra bunurilor imobile care aparţin parohiilor, mănăstirilor,
protopopiatelor şi altor instituţii bisericeşti cu personalitate juridică din
cuprinsul eparhiei (vânzare, cumpărare, închiriere, schimbare etc), precum şi
grevarea cu sarcini sau afectarea de servituti a acestor bunuri prevăzute la
alin. (6) şi (7), se aprobă de Consiliul eparhial, iar înstrăinarea bunurilor
imobile (clădiri şi terenuri) ale Centrului eparhial, de către Sinodul
mitropolitan.
(11) Pentru îndeplinirea unor obiective
misionar-pastorale şi social-filantropice la nivel de eparhii, prin aprobarea
adunărilor eparhiale, unele proprietăţi ale parohiilor şi mănăstirilor pot fi
administrate în mod unitar şi solidar de organismul eparhial abilitat în acest
scop.
Art. 171. - (1) Fondurile arhivistice şi bibliotecile
mănăstirilor, parohiilor, protopopiatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor,
mitropoliilor şi ale Patriarhiei sunt proprietatea exclusivă a acestora, nu pot
fi înstrăinate, grevate sau urmărite şi au regimul juridic al arhivelor şi
bibliotecilor private.
(2) Organizarea şi funcţionarea fondurilor arhivistice
şi a bibliotecilor unităţilor administrative bisericeşti se fac potrivit
prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti şi normelor legale în
vigoare.
Art. 172. -In cazul desfiinţării unei unităţi de cult
sau a unei biserici fundaţionale, proprietatea asupra întregului ei patrimoniu
se transmite unităţii de cult superioare ierarhic, care va dispune de acesta cu
titlu de proprietar al respectivului patrimoniu bisericesc. Patrimoniul
bisericesc fără stăpân revine eparhiei în a cărei jurisdicţie teritorială se află.
Art. 173. - Patrimoniul fundaţiilor şi asociaţiilor
bisericeşti cu personalitate juridică constituite de Biserică este proprietatea
acestora şi se administrează de Biserică în limita şi în condiţiile actelor
constitutive şi conform dispoziţiilor prezentului statut.
Art. 174. - Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuţii, donaţii, succesiuni, legate -, precum şi
orice alte bunuri intrate în patrimoniul unităţilor componente ale Bisericii
Ortodoxe Române, din ţară şi din afara graniţelor ţării, nu pot face obiectul
revendicării lor ulterioare.
Art. 175. - (1) Biserica
Ortodoxă Română şi părţile ei componente pot deţine în proprietate bunuri în
străinătate a căror situaţie se reglementează potrivit prevederilor statutare
şi regulamentare proprii şi legislaţiei statelor pe teritoriul cărora se află
respectivele proprietăţi.
(2) Situaţia bunurilor bisericeşti sau similare din
străinătate, proprietate a statului român, date în administrare eparhiilor
ortodoxe române din afara graniţelor ţării şi unităţilor lor, se va reglementa,
la cerere, prin acorduri bilaterale între Patriarhia Română, unitatea
interesată şi statul român.
Art. 176. - (1) Dobândirea, înstrăinarea, grevarea şi
administrarea patrimoniului bisericesc, controlul şi verificarea gestionară se
desfăşoară în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare în
vigoare. Forma definitivă a acestor acte este cea aprobată de Consiliul
eparhial, respectiv de Sinodul mitropolitan.
(2) In cazul aprobării înstrăinării unor bunuri bisericeşti,
unităţile bisericeşti ortodoxe au drept de preemţiune.
(3) Actele juridice având ca
obiect bunurile din patrimoniul bisericesc, încheiate cu încălcarea
prevederilor prezentului statut, sunt lovite de nulitate absolută.
B. Dispoziţii cu privire la
edificiile bisericeşti şi cimitirele parohiale
I. Edificiile bisericeşti
Art. 177. - Bisericile sunt:
a) parohiale şi filii;
b) de cimitir;
c) fundaţionale;
d) izolate;
e) paraclise;
f) catedrale;
g) de mănăstiri;
h) din străinătate;
i) din armată, sistemul penitenciar, unităţi medicale,
aşezăminte de asistenţă socială, unităţi de învăţământ etc.
Art. 178. - (1) Bisericile parohiale sunt proprietatea
parohiei, sunt integrate patrimoniului acesteia şi stau sub jurisdicţia şi
controlul autorităţii arhiepiscopiei sau episcopiei. Dacă într-o parohie sunt
mai multe biserici, chiriarhul o desemnează pe cea de căpetenie ca biserică
parohială.
(2) In municipiile-reşedinţă eparhială, precum şi în
municipiile-reşedinţă de judeţ, chiriarhul va desemna catedrala. Acolo unde
există episcop-vicar sau arhiereu-vicar, chiriarhul îi va desemna acestuia o
biserică de slujire.
(3) Se consideră anexe ale lăcaşului de cult şi
urmează regimului juridic al acestuia următoarele construcţii: clopotniţa,
cancelaria parohială, agheasmatarul, capela mortuară, casa parohială cu
dependinţele sale, muzeul eparhial, mănăstiresc sau parohial, incinta pentru
aprins lumânări, pangarul, troiţa, magazia pentru depozitat diverse obiecte de
cult, aşezământul cu caracter social-filantropic, arhondaricul, chilia,
trapeza, orice incintă pentru desfăşurarea activităţilor cu caracter
administrativ-bisericesc, reşedinţa chiriarhului, precum şi altele asemenea.
Prin aşezământ cu caracter social-filantropic se înţelege căminul de
copii, azilul de bătrâni, cantina socială sau orice altă incintă destinată unei
activităţi asemănătoare.
Art. 179. - Bisericile din cimitire se află în
administrarea parohiilor, a mănăstirilor, a protopopiatelor sau în directă
dependenţă de Centrul eparhial.
Art. 180. - (1) Bisericile fundaţionale, întemeiate pe
baza actelor de fundaţii, se conduc potrivit acelor acte de către chiriarh sau
delegatul său. Ele stau sub jurisdicţia şi controlul autorităţii arhiepiscopiei
şi episcopiei din punctele de vedere religios, administrativ-patrimonial şi
gestionar ca şi bisericile parohiale, supunându-se aceloraşi drepturi şi
obligaţii faţă de eparhie.
(2) Actele de fundaţie ale acestor biserici vor fi puse
întotdeauna în acord cu dispoziţiile prezentului statut de către autorităţile
bisericeşti. In caz contrar, biserica, cu toate bunurile ei mobile şi imobile, trece în administrarea eparhiei.
(3) Dacă o asociaţie sau fundaţie social-filantropică
ori cultural-bisericeasca s-ar desfiinţa, întregul ei patrimoniu ar trece în
proprietatea eparhiei pe teritoriul căreia se află.
Art. 181. - O biserică, imediat după sfinţirea ei,
trece în proprietatea şi în folosinţa unităţilor de cult din cadrul eparhiei,
cu tot terenul şi clădirile afectate ei şi stă sub dispoziţiile prezentului
statut, ţinându-se seama şi de actele de fundaţie. Eventualele condiţii
testamentare contrare prezentului statut se vor
considera nule.
Art. 182. - (1) Bisericile izolate care nu se află pe
un teritoriu locuit de vreo aşezare omenească aparţin eparhiei pe teritoriul căreia
se află şi sunt în grija şi administrarea acelei eparhii.
(2) Bisericile şi edificiile
monumente istorice cu caracter religios aparţin, de asemenea, eparhiei pe
teritoriul căreia se află şi se administrează de către aceasta.
Art. 183. - (1) Paraclisele de la reşedinţele eparhiale
stau sub autoritatea directă a chiriarhului, iar cele de la mănăstiri sub
autoritatea mănăstirii de care aparţin.
(2) Paraclisele, capelele şi bisericile din cadrul
unităţilor militare, din sistemul penitenciar, din unităţile medicale, din
aşezămintele de asistenţă socială, din unităţile de învăţământ şi din alte
instituţii, depind direct de chiriarh, sunt arondate protopopiatelor pe raza
cărora funcţionează şi nu li se poate schimba destinaţia de lăcaş de cult al
Bisericii Ortodoxe Române.
Art. 184. - Bisericile de orice categorie se pot edifica
pe teren proprietate a Bisericii sau concesionat
acestui scop, pe bază de cereri şi documente depuse la Centrul eparhial, numai
cu aprobarea şi binecuvântarea chiriarhului, fie că sunt noi, se reclădesc sau
se transformă dintr-un alt edificiu.
Art. 185. - (1) Unităţile de
cult pot solicita şi primi de la autorităţile administraţiei publice centrale
şi locale fonduri în vederea construirii, reparării, conservării şi
întreţinerii lăcaşurilor de cult şi edificiilor bisericeşti, în condiţiile
prevăzute de lege.
(2) In privinţa lăcaşurilor de
cult şi a edificiilor bisericeşti care fac parte din patrimoniul
cultural-national, autorităţile de stat pot efectua lucrări de restaurare şi
întreţinere a acestora, cu consultarea prealabilă a eparhiilor pe raza cărora
acestea funcţionează.
II. Cimitirele parohiale şi
mănăstireşti
Art. 186. - (1) Fiecare parohie şi mănăstire are
dreptul să deţină sau să înfiinţeze cel puţin un cimitir pentru îngroparea
credincioşilor decedaţi, care este proprietatea parohiei sau a mănăstirii.
(2) Cimitirele parohiale şi
mănăstireşti, ca bunuri sacre destinate exclusiv şi direct cultului, sunt
insesizabile şi imprescriptibile şi nu pot fi înstrăinate, schimbate, grevate
sau sechestrate.
Art. 187. - (1) Cimitirul se administrează de către
Consiliul parohial, Consiliul mănăstiresc sau protopopiat, sub controlul
periodic al Centrului eparhial.
(2) La parohie, cimitirul stă sub supravegherea
preotului paroh, a epitropului şi a Consiliul parohial, iar la mănăstire, a
stareţului (stareţei), care sunt datori a se îngriji de împrejmuirea şi
întreţinerea lui.
(3) Locul de veci concesionat rămâne proprietatea
parohiei sau a mănăstirii, iar dreptul de concesiune nu poate fi vândut de
titular, transmiterea acestuia putând fi făcută doar prin succesiune către soţ
sau rude până la gradul al IV-lea.
(4) Locuri de înmormântare mai pot fi atribuite şi în
folosinţă temporară sau gratuită tot prin hotărârea organismelor parohiale şi
mănăstireşti.
(5) Tarifele şi taxele pentru concesionarea şi
întreţinerea locurilor de înmormântare din cimitirele parohiale şi cele
mănăstireşti, precum şi pentru prestarea serviciilor specifice din cimitir se vor stabili de Consiliul
parohial sau de Consiliul economic al mănăstirii şi nu vor putea depăşi
tarifele ce se percep la cimitirele administraţiei publice locale de aceeaşi
categorie.
(6) Este interzisă condiţionarea oficierii slujbei
înmormântării de plata oricărei taxe fixate de preot sau de Consiliul parohial.
Art. 188. - Cimitire parohiale şi mănăstireşti noi se
înfiinţează cu aprobarea Consiliului eparhial, în
conformitate cu prevederile legale în vigoare.
C. Dispoziţii privind
cheltuielile bisericeşti şi ajutorul statului
Art. 189. - Cheltuielile pentru întreţinerea şi
funcţionarea unităţilor de cult, precum şi pentru reparaţii şi construcţii noi
vor fi acoperite din contribuţiile benevole ale credincioşilor, din veniturile
unităţilor de cult obţinute din activităţi proprii şi din contribuţii de la
bugetul de stat, de la bugetul autorităţilor publice locale şi al altor
instituţii, în condiţiile legii.
Art. 190. - Salarizarea personalului bisericesc de
conducere, precum şi a personalului clerical şi neclerical se face conform
normelor generale în vigoare în Biserica Ortodoxă Română, prin contribuţii de
la bugetul propriu al unităţilor de cult, prin contribuţii de la bugetul de
stat, de la bugetul administraţiilor publice locale şi al altor instituţii, în
condiţiile legii.
Art. 191. - (1) Unităţile de cult ale Bisericii
Ortodoxe Române din ţară şi din afara graniţelor ţării pot solicita ajutoare
financiare de la Patriarhia Română, precum şi subvenţii de la bugetul de stat
şi de la bugetele locale pentru sprijinirea unor activităţi pastorale,
spiritual-culturale, sociale şi edilitare.
(2) Activitatea unităţilor de cult ale Bisericii
Ortodoxe Române, în calitate de furnizor de servicii sociale, este recunoscută
şi sprijinită de stat, scop în care pot fi încheiate parteneriate şi acorduri
aprobate prin lege.
D. Dispoziţii privind
dreptul de succesiune al ierarhilor şi al monahilor
Art. 192. - Eparhiile au
vocaţie asupra tuturor bunurilor succesorale ale ierarhilor lor.
Art. 193. - Bunurile călugărilor şi călugăriţelor aduse
cu dânşii sau donate mănăstirii la intrarea în monahism, precum şi cele
dobândite în orice mod în timpul vieţuirii în mănăstire rămân în totalitate
mănăstirii de care aparţin şi nu pot face obiectul revendicărilor ulterioare.
Art. 194. - Pentru ierarhii pensionaţi sau retraşi,
Sfântul Sinod va reglementa drepturile acestora în conformitate cu prevederile
statutare şi regulamentare bisericeşti.
E. Dispoziţii privind
stemele şi sigiliile eparhiale
Art. 195. - Patriarhia Română are propriul drapel în
următoarea descriere: formă dreptunghiulară, lăţimea fiind egală cu două treimi
din lungimea sa; culoarea de fond este albă; în centru se află imprimată stema
Patriarhiei în descrierea aprobată.
Art. 196. - (1) Stema Patriarhiei, precum şi stemele
mitropoliilor, arhiepiscopiilor şi episcopiilor din ţară şi din afara
graniţelor ţării se aprobă de Sfântul Sinod.
(2) Stema mitropoliei este
comună cu stema arhiepiscopiei în care îşi are reşedinţa.
Art. 197. - (1) Fiecare eparhie are propriul sigiliu pe
care este reprezentată stema înconjurată de denumirea acesteia, înscrisă la
art. 6 din prezentul statut.
(2) Sigiliul mitropoliei este
comun cu sigiliul Arhiepiscopiei în care îşi are reşedinţa.
(3) Sfântul Sinod are un sigiliu aflat în păstrarea
Cancelariei Sfântului Sinod, care se aplică pe documentele semnate de Patriarh
în calitate de preşedinte al organismelor centrale deliberative, executive şi
administrative, pe tomosurile sinodale, pe gramatele şi actele sinodale şi
patriarhale.
(4) Organismele centrale administrative şi Institutul
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române cu sectoarele lor,
Administraţia eparhială şi Cancelaria eparhială cu sectoarele lor
administrative, protopopiatele, parohiile şi mănăstirile au propriile sigilii,
cu aprobarea autorităţii superioare bisericeşti.
F. Dispoziţii privind
Buletinul Oficial şi revistele centrale bisericeşti
Art. 198. - (1) Patriarhia
Română publică următoarele reviste şi periodice centrale bisericeşti: Revista
„Biserica Ortodoxă Română", Buletinul Oficial al Patriarhiei Române;
Revista „Ortodoxia" pentru problemele teologice de ordin interortodox,
interconfesional si interreligios; Revista „Studii teologice" a
facultăţilor de teologie ortodoxă; Revista „Vestitorul Ortodoxiei";
Revista „Chemarea Credinţei" şi cotidianul „Ziarul Lumina".
(2) Abonarea la revistele centrale bisericeşti,
prevăzute la alineatul precedent, este obligatorie pentru toate unităţile de
cult ale Patriarhiei Române.
G. Dispoziţii privind
incompatibilităţi în organismele de conducere
Art. 199. -In întreaga Biserică Ortodoxă Română nimeni
nu poate fi în acelaşi timp:
a) membru al Consiliului eparhial şi al Consistoriului eparhial;
b) vicar administrativ eparhial, consilier eparhial,
inspector eparhial, secretar eparhial, protopop şi membru ales al Adunării
eparhiale;
c) vicar administrativ eparhial, consilier eparhial,
inspector eparhial, secretar eparhial, protopop şi
membru al consistoriilor bisericeşti;
d) nu pot fi aleşi membri ai Consistoriului
disciplinar protopopesc, ai Consistoriului eparhial şi ai Consistoriului
mitropolitan cei ce sunt înrudiţi între ei sau cu chiriarhul respectiv, până la
al patrulea grad de sânge şi al doilea de cuscrie;
e) salariat în administraţia şi controlul bisericesc
eparhial şi membru în organismele bisericeşti de disciplină.
Art. 200. - Niciun preot, diacon sau mirean, membru al
vreunui organism bisericesc deliberativ, executiv,
administrativ, de control şi de disciplină bisericească nu poate lua parte la
soluţionarea următoarelor cauze:
a) a cauzei proprii sau a celor ce le pot aduce pagube
ori câştig personal;
b) a cauzelor rudeniilor, până la al patrulea grad de
sânge sau al doilea de cuscrie;
c) a cauzelor părinţilor sau copiilor adoptivi, precum
şi a cauzelor celor ce stau sub tutoratul sau curatela lor;
d) a cauzelor la care au fost martori, procuratori,
experţi sau pe care le-au anchetat;
e) a cauzelor la a căror decidere au luat odată parte
într-o instanţă inferioară.
Dispoziţii finale
Art. 201. - (1) Prezentul statut, aprobat de Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe temeiul principiilor şi dispoziţiilor
generale, cuprinse în Sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe, pentru a
determina modalităţile după care Patriarhia Română îşi reglementează, conduce
şi administrează lucrarea sa religioasă, misionar-pastorală, cultural-educativă,
social-filantropică, fundaţională şi patrimonială, este şi rămâne obligatoriu
pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română din ţară şi din afara graniţelor
ţării.
(2) Statutul pentru organizarea şi funcţionarea
Bisericii Ortodoxe Române se aplică prin regulamente specifice de activitate
care au aceeaşi autoritate canonică şi juridică cu cea
a prezentului statut. Regulamentele specifice diverselor domenii de activitate
ale Bisericii sunt aprobate de Sfântul Sinod.
Art. 202. - Sfântul Sinod aprobă şi modifică prezentul
statut cu două treimi din numărul membrilor prezenţi.
Art. 203. - Prezentul statut
pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române a fost aprobat de
Sfântul Sinod la data de 28 noiembrie 2007 şi intră în vigoare după publicarea
în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii de Guvern pentru
recunoaşterea acestuia.
Art. 204. - La data intrării în vigoare a prezentului
statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, se abrogă Statutul votat de Sfântul Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române la 19-20 octombrie 1948 şi recunoscut prin
Decretul nr. 233 din 23 februarie 1949 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale,
cu toate modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte
dispoziţii contrare.
Art. 205. - Până la elaborarea şi aprobarea noilor
regulamente, rămân în vigoare prevederile actualelor regulamente, în măsura în
care acestea nu contravin prezentului statut.