HOTARARE   Nr. 227 din 24 martie 2005

pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 134/2002 privind caracterizarea, clasificarea si marcarea produselor din sticla cristal in vederea comercializarii acestora

ACT EMIS DE:                GUVERNUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 284 din  5 aprilie 2005

    In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata,

    Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

    Art. 1
    Hotararea Guvernului nr. 134/2002 privind caracterizarea, clasificarea si marcarea produselor din sticla cristal in vederea comercializarii acestora, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 25 februarie 2002, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
    1. Articolul 2 va avea urmatorul cuprins:
    "Art. 2
    In functie de compozitia chimica, produsele din sticla cristal se clasifica astfel:
    a) cristal superior, care contine cel putin 30% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 3,00 g/cm^3;
    b) cristal cu plumb, care contine cel putin 24% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 2,90 g/cm^3;
    c) sticla cristalina, care este sticla cristal ce contine separat sau la un loc cel putin 10% oxid de plumb (PbO), oxid de zinc (ZnO), oxid de bariu (BaO) sau oxid de potasiu (K2O), avand o densitate de minimum 2,45 g/cm^3 si un indice de refractie mai mare de 1,520;
    d) cristalin - sticla sonora -, care este sticla cristal ce contine separat sau la un loc minimum 10% oxid de plumb (PbO), oxid de bariu (BaO), oxid de potasiu (K2O), avand o densitate de minimum 2,40 g/cm^3 si a carei duritate Vickers la suprafata este de 550 +/- 20."
    2. Dupa alineatul (2) al articolului 3 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmatorul cuprins:
    "(3) Clasificarea prevazuta la art. 2 si marcajele prevazute la alin. (2) pot sa apara pe aceeasi eticheta."
    3. Dupa articolul 6 se introduce un nou articol, articolul 6^1, cu urmatorul cuprins:
    "Art. 6^1
    Prezenta hotarare transpune Directiva 69/493/CEE privind sticla cristal, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 326/1969."
    4. Anexa se modifica si se inlocuieste cu anexa la prezenta hotarare.
    Art. 2
    Prezenta hotarare intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Art. 3
    Hotararea Guvernului nr. 134/2002 privind caracterizarea, clasificarea si marcarea produselor din sticla cristal in vederea comercializarii acestora, cu modificarile si completarile aduse prin prezenta hotarare, va fi republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dandu-se textelor o noua numerotare.

                  PRIM-MINISTRU
             CALIN POPESCU-TARICEANU

                       Contrasemneaza:
                       Ministrul economiei si comertului,
                       Codrut Ioan Seres

                       Ministrul integrarii europene,
                       Ene Dinga

                       Presedintele Autoritatii Nationale
                       pentru Protectia Consumatorilor,
                       Catalin Florin Teodorescu

    ANEXA 1
    (Anexa la Hotararea Guvernului nr. 134/2002)

                                METODE
pentru determinarea proprietatilor chimice si fizice ale categoriilor de sticla cristal

    1. Analize chimice

    1.1. BaO si PbO

    Determinarea combinatiei BaO + PbO
    Se cantaresc, cu o precizie de 0,0001 grame, aproximativ 0,5 grame de praf de sticla care se introduc intr-un vas de platina. Se umezeste cu apa si se adauga 10 mililitri de solutie 15% de acid sulfuric si 10 mililitri de acid fluorhidric. Se incalzeste pe baie de nisip pana cand se degaja vapori albi. Se lasa sa se raceasca si se trateaza din nou cu 10 mililitri de acid fluorhidric. Se incalzeste pana la reaparitia vaporilor albi. Se lasa sa se raceasca si se clatesc peretii vasului cu apa. Se incalzeste pana la reaparitia vaporilor albi. Se lasa sa se raceasca, se adauga cu grija 10 mililitri de apa, apoi se transfera intr-un pahar de 400 mililitri. Se clateste vasul de cateva ori cu solutie de 10% acid sulfuric si se dilueaza la 100 mililitri cu aceeasi solutie. Se fierbe 2 - 3 minute. Se lasa sa stea peste noapte.
    Se trece printr-un creuzet de filtrare cu porozitatea 4, se spala mai intai cu solutie de 10% acid sulfuric, apoi de doua sau de trei ori cu alcool etilic. Se usuca timp de o ora in etuva la 150 grade C. Se cantareste BaSO4 + PbSO4.

    Determinarea BaO
    Se cantaresc, cu o precizie de 0,0001 grame, aproximativ 0,5 grame de praf de sticla care se introduc intr-un vas de platina. Se umezeste cu apa si se adauga 10 mililitri de acid fluorhidric si 5 mililitri de acid percloric. Se incalzeste pe baie de nisip pana se degaja vapori albi.
    Se lasa sa se raceasca si se adauga inca 10 mililitri de acid fluorhidric. Se incalzeste pana la reaparitia vaporilor albi. Se lasa sa se raceasca si se clatesc peretii vasului cu apa distilata. Se incalzeste din nou si se evapora pana aproape de uscare. Se incepe din nou cu 50 mililitri de solutie 10% acid clorhidric si se incalzeste usor pentru a favoriza dizolvarea. Se transfera intr-un pahar de 400 mililitri si se dilueaza pana la 200 de mililitri cu apa. Se aduce la fierbere si se trece un curent de hidrogen sulfurat prin solutia fierbinte. Cand precipitatul de sulfura de plumb se lasa la fundul vasului, se intrerupe trecerea hidrogenului sulfurat. Se trece prin hartie de filtru fina si se spala cu apa rece saturata cu hidrogen sulfurat.
    Se fierb filtratele si apoi, daca este necesar, se reduc prin evaporare la 300 mililitri. Se adauga amestecului la fierbere 10 mililitri de solutie 10% acid sulfuric. Se opreste fierberea si se lasa sa stea cel putin 4 ore.
    Se trece prin hartie de filtru fina, se spala cu apa rece. Se calcineaza precipitatul la 1.050 grade C si se cantareste BaSO4.

    1.2. Determinarea ZnO
    Se evapora filtratele de la separarea BaSO4, astfel incat sa se reduca volumul acestora la 200 mililitri. Se neutralizeaza cu amoniac in prezenta rosului metil si se adauga 20 mililitri de acid sulfuric N/10. Se aduce pH-ul la 2 (pH metru) prin adaugarea de acid sulfuric N/10 sau soda caustica N/10, dupa caz, si se precipita sulfura de zinc la rece prin trecerea unui curent de hidrogen sulfurat. Se lasa precipitatul sa sedimenteze 4 ore, apoi se colecteaza pe hartie de filtru fina. Se spala cu apa rece saturata cu hidrogen sulfurat. Se dizolva precipitatul de pe filtru prin turnarea a 25 mililitri de solutie 10% acid clorhidric fierbinte. Se spala filtrul cu apa fiarta pana se obtine un volum de aproximativ 150 mililitri. Se neutralizeaza cu amoniac in prezenta hartiei de turnesol, apoi se adauga unu - doua grame de urotropina solida pentru a aduce solutia la un pH de aproximativ 5. Se adauga cateva picaturi de solutie apoasa 0,5% xilenol-oranj proaspata si se titreaza cu o solutie de N/10 de Complexon III pana cand culoarea roz vireaza in culoarea galben-lamaie.

    1.3. Determinarea K2O: prin precipitarea si cantarirea tetrafenilboratului de potasiu.
    Procedeu: doua grame de sticla sunt atacate, dupa pisare si cernere, de 2 mililitri de HNO3 concentrat, 15 mililitri de HCO4, 25 mililitri de HF intr-un vas de platina pe baie de apa, apoi pe baie de nisip. Dupa degajarea unor vapori albi densi de acid percloric (se continua pana la uscare), se dizolva cu 20 de mililitri de apa fierbinte si 2 - 3 mililitri de acid clorhidric concentrat.
    Se transfera intr-un balon gradat de 200 mililitri si se completeaza volumul cu apa distilata.
    Reactivi: solutie 6% tetrafenilborat de sodiu: se dizolva 1,5 grame de reactiv in 250 mililitri de apa distilata. Se elimina opalescenta usoara ramasa prin adaugarea a 1 gram de hidroxid de aluminiu. Se agita 5 minute si se filtreaza, avandu-se grija sa se repete filtrarea primilor 20 de mililitri obtinuti.
    Solutia de spalare pentru precipitat: se prepara putina sare de potasiu prin precipitarea intr-o solutie de aproximativ 0,1 grame de KCl la 50 mililitri HCl N/10, in care se toarna, sub agitare, solutia de tetrafenilborat pana la incetarea precipitarii. Se filtreaza prin produs sinterizat. Se spala cu apa distilata. Se usuca intr-un desicator, la temperatura camerei. Se toarna apoi 20 - 30 miligrame din sarea rezultata in 250 mililitri de apa distilata. Se agita din cand in cand. Dupa 30 de minute se adauga 0,5 - 1 grame de hidroxid de aluminiu. Se agita pentru cateva minute. Se filtreaza.
    Modul de lucru: se ia o parte alicota de acid concentrat prin evaporare, care corespunde la aproximativ 10 miligrame de K2O. Se dilueaza pana la aproximativ 100 mililitri. Se adauga incet solutia de reactiv, aproximativ 10 mililitri, echivalentul a 5 miligrame estimate de K2O, sub agitare usoara. Se lasa sa se linisteasca maximum 15 minute, apoi se filtreaza printr-un creuzet sinterizat tarat, de porozitate 3 sau 4. Se spala cu solutie de spalare. Se usuca 30 de minute la temperatura de 120 grade C. Pentru K2O coeficientul de conversie este 0,13143.

    1.4. Tolerante admise
    +/- 0,1 din valoarea absoluta pentru fiecare determinare. Daca analiza da o valoare mai mica, care se incadreaza in tolerantele admise, decat limitele fixate (30, 24 sau 10%), trebuie sa se ia media a cel putin 3 determinari. Daca media respectiva este mai mare sau egala cu 29,95, 23,95, respectiv 9,95, sticla trebuie sa fie acceptata in categoria corespunzatoare la 30, 24 si, respectiv, 10% .

    2. Determinari fizice

    2.1. Densitate
    Metoda balantei hidrostatice cu o precizie de +/- 0,01. Se cantareste o mostra de cel putin 20 grame in aer si imersata in apa distilata, la temperatura de 20 grade C.

    2.2. Indice de refractie
    Indicele de refractie se masoara pe refractometru cu o precizie +/- 0,001.

    2.3. Microduritate
    Duritatea Vickers se masoara conform Standardului ASTM E 92   65 (revizuit in 1965), dar utilizandu se o greutate de 50 de grame si luandu se media a 15 determinari.