HOTARARE   Nr. 5 din 10 septembrie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 220 din 13 septembrie 1996

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Ioan Deleanu           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Virgil Firuleasa       - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea contestatiilor privind inregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru functia de Presedinte al Romaniei, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central, dupa cum urmeaza:
    - nr. 80 din 7 septembrie 1996, a domnului Marsu Gheorghe;
    - nr. 84 din 7 septembrie 1996, a domnului Somacescu Iulian.
    Contestatiile au fost inaintate Curtii Constitutionale la data de 8 septembrie 1996 si formeaza obiectul dosarelor nr. 171 D/1996 si nr. 172 D/1996.
    Curtea a decis solutionarea contestatiilor, fara citarea partilor, avand in vedere cerinta legala a rezolvarii in maximum 48 de ore, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 11 alin. (2) si alin. (3) si art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, raportate la art. 85 din Legea nr. 68/1992 si coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedura civila.
    Magistratul-asistent prezinta obiectul contestatiilor.
    In motivarea contestatiei depuse de domnul Marsu Gheorghe, prezentata sub forma unui act xeroxat dupa contestatii anterioare solutionate de Curtea Constitutionala, se sustine ca: potrivit art. 10 din Legea nr. 69/1992, domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze, intrucat a indeplinit de mai multe ori functia de Presedinte al Romaniei; in decembrie 1989 a fost ales, ca "emanat al Revolutiei", in functia de conducator al Romaniei, exercitand toate atributiile unui sef de stat; in februarie 1990 a fost ales ca Presedinte al Romaniei de catre Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala; in mai 1990 a fost ales Presedinte in urma alegerilor desfasurate pe baza Decretului-lege nr. 92/1990; in decembrie 1991 a fost confirmat in functia de Presedinte al Romaniei potrivit art. 121 din Constitutie; in decembrie 1992 a fost confirmat pentru un nou mandat ca Presedinte al Romaniei pentru a patra oara si in noiembrie 1996 doreste sa participe din nou la alegeri.
    In motivarea contestatiei domnului Somacescu Iulian, se invoca, in esenta: incalcarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 69/1992, precum si a celor ale art. 15 alin. (1) si ale art. 49 alin. (1) din Constitutie; in final propune o "solutie de compromis", in sensul ca domnul Ion Iliescu "sa indeplineasca, in continuare, functia presedintiala, pentru o perioada de inca un an si opt luni, pana la completarea duratei constitutionale de 4 ani a primului mandat". De asemenea, domnul Somacescu Iulian invoca amplu in motivarea sa art. 3 din Decretul-lege nr. 92/1990, care prevede: "Parlamentul Romaniei, alcatuit din Adunarea Deputatilor si Senat, precum si Presedintele Romaniei, se aleg prin vot universal, egal, direct si secret, liber exprimat".
    Deoarece contestatiile au acelasi obiect, si anume inregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar intre motivele invocate exista o stransa legatura, presedintele Curtii Constitutionale, pentru o mai buna administrare a justitiei, pune in discutie conexarea dosarelor.
    Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.
    Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 172 D/1996 la Dosarul nr. 171 D/1996, urmand a se pronunta asupra contestatiilor printr-o singura hotarare.
    Procurorul, avand cuvantul in fond, apreciaza ca neintemeiate contestatiile privind inregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru functia de Presedinte al Romaniei, sustinand, in esenta, urmatoarele: Decretul-lege nr. 92/1990 este un act normativ cu caracter provizoriu si tranzitoriu, care nu se refera la notiunea de mandat presedintial, ci la unele prerogative ale functiei de Presedinte al Romaniei; definirea notiunii de mandat presedintial se realizeaza pentru prima data prin Legea nr. 69/1992, adoptata in temeiul Constitutiei din 1991, de unde rezulta ca singurul mandat presedintial, in inteles constitutional, este cel indeplinit ca urmare a alegerilor din septembrie 1992. In consecinta, solicita respingerea contestatiilor.

    CURTEA,
luand in dezbatere contestatiile inaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competenta sa le solutioneze in temeiul art. 144 lit. d) din Constitutie, al art. 27 din, Legea nr. 47/1992 si al art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992.
    Analizand contestatiile in raport cu prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei si vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine urmatoarele:
    Un prim motiv de contestare a inregistrarii candidaturii domnului Ion Iliescu la functia de Presedinte al Romaniei l-ar constitui incalcarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 69 din 15 iulie 1992, potrivit carora: "Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu indeplinesc conditiile prevazute de art. 35 din Constitutie pentru a fi alese sau care au fost alese anterior, de doua ori, ca Presedinte al Romaniei".
    Astfel cum rezulta din motivarea contestatiilor, se invoca numai incalcarea acelor prevederi ale art. 10 din Legea nr. 69/1992 care se refera la imposibilitatea aceleiasi persoane de a candida, daca a fost aleasa anterior, de doua ori, ca Presedinte al Romaniei.
    In legatura cu acest motiv, Curtea Constitutionala s-a pronuntat, prin Hotararea nr. 1 din 8 septembrie 1996, neexistand temeiuri pentru a se reveni asupra celor statuate.
    Prin Hotararea nr. 1/1996 a Curtii Constitutionale s-a considerat si, in cele din urma, s-a statuat ca invocarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 69/1992, abstractie facand de dispozitiile legii fundamentale, chiar daca este pertinenta, nu este concludenta. Potrivit art. 81 alin. (4) din Constitutie, "Nici o persoana nu poate indeplini functia de Presedinte al Romaniei decat pentru cel mult doua mandate. Acestea pot fi si succesive". Asa fiind, desi contestatiile se intemeiaza pe incalcarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 69/1992, intrucat ele vizeaza implicit si nesocotirea unor dispozitii din Constitutie, aceasta imprejurare imprima litigiului cu care a fost sesizata Curtea Constitutionala trasaturile contenciosului constitutional. Or, in contenciosul constitutional, Curtea, in calitatea sa de garant al suprematiei Constitutiei, trebuie sa se raporteze la dispozitiile acesteia, nu la cele ale unor acte normative subsecvente si inferioare lor. Pe de alta parte, chiar daca s-ar face abstractie de un asemenea imperativ, considerandu-se ca ne-am afla in prezenta unui simplu contencios electoral, avand in vedere principiul necontestat al ierarhiei normelor juridice, ca dimensiune a statului de drept, este de la sine inteles ca norma legala nu poate fi opusa normei constitutionale. Intrucat prevederile art. 10 din Legea nr. 69/1992 au fost adoptate dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, aceste prevederi nu pot fi interpretate decat in concordanta cu dispozitiile art. 81 alin. (4) din Constitutie, care privesc exclusiv mandatul constitutional de Presedinte al Romaniei. Orice alta interpretare, fiind neconstitutionala, nu poate fi retinuta, chiar daca, sub aspect literal, textul ar permite-o.
    Art. 81 alin. (4) din Constitutie consacra, pentru prima data, institutia mandatului presedintial, avand determinari constitutionale specifice si inedite fata de reglementarile anterioare. Acestea privesc mai ales functiile ce deriva din mandat, conditiile de dobandire, de validare si de incepere a mandatului, durata acestuia, incompatibilitatile si imunitatile pe care le antreneaza, atributiile ce deriva din mandat si, implicit, raporturile in care se afla detinatorul acestuia cu celelalte autoritati publice, raspunderea ce revine titularului mandatului pentru modul de exercitare a acestuia.
    Nici un act normativ preconstitutional nu a consacrat institutia mandatului presedintial. Pe cale de consecinta, mandatul presedintial nu poate fi asezat in prelungirea unor durate de indeplinire a functiei de Presedinte al Romaniei, anterioare intrarii in vigoare a legii fundamentale. Pentru desprinderea sensului autentic al dispozitiilor art. 81 alin. (4) din Constitutie trebuie, totodata, sa nu se faca referire exclusiva la functia de Presedinte al Romaniei, ignorandu-se cea de-a doua componenta a reglementarii cuprinse la art. 81 alin. (4), adica mandatul. Cu alte cuvinte, functia de presedinte nu poate fi dislocata din cuprinsul reglementarii, netinandu-se seama de conceptul de mandat. Asa cum s-a precizat si in Hotararea nr. 1/1996 a Curtii Constitutionale, pentru compararea institutiei de sef al statului, in reglementarea actuala, cu situatii anterioare, trebuie sa se observe ca institutia Presedintelui Romaniei este definita intre altele si prin mandatul constitutional, In lipsa unui astfel de mandat, anterior intrarii in vigoare a Constitutiei, orice asociere cu situatii juridice premergatoare Constitutiei este nefondata.
    Un alt motiv al uneia dintre contestatii impotriva inregistrarii candidaturii domnului Ion Iliescu este acela ca, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, de la data de 8 decembrie 1991 si pana la alegerile din septembrie 1992, acesta a indeplinit un alt mandat constitutional. Dar exercitarea functiei de presedinte in aceasta perioada s-a facut in temeiul prevederilor art. 151 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Institutiile republicii, existente la data intrarii in vigoare a prezentei Constitutii, raman in functiune pana la constituirea celor noi".
    Prevederile mentionate au asigurat continuitatea vietii statale a tarii prin prorogarea functionarii autoritatilor publice existente pana la constituirea celor noi, dupa regulile stabilite in Constitutie. In aceste conditii si-au desfasurat activitatea Presedintele Romaniei, Parlamentul, Guvernul, instantele judecatoresti, organele de procuratura etc. Cat priveste autoritatile publice cu caracter electiv - Parlamentul si Presedintele Romaniei -, acestea si-au continuat activitatea, in temeiul art. 151 alin. (1) din Constitutie, pe baza legitimarii conferite anterior, in urma scrutinului din 20 mai 1990, conform Decretului-lege nr. 92/1990.
    In consecinta, numai prin alegerile din 1992, organizate inauntrul termenului de un an de la adoptarea Constitutiei, prevazut de art. 80 alin. (2) combinat cu art. 99 din Decretul-lege nr. 92/1990, aceste autoritati publice s-au constituit pentru prima oara ca institutii noi, in sensul art. 151 din Constitutie.
    Desigur, in ce priveste atributiile acestor autoritati, Constitutia a fost de imediata aplicare. Dar caracterul nou, constitutional, al acestor autoritati, avand semnificatia unei rupturi fata de legitimitatea lor anterioara, este, fara indoiala, consecinta alegerilor din septembrie 1992. De aceea perioada cuprinsa intre intrarea in vigoare a Constitutiei si alegerile din 1992 nu poate avea semnificatia mandatului constitutional prevazut de art. 81 alin. (4) din Constitutie.
    Este adevarat, asa cum s-a mai aratat, ca mandatele pe care le poate exercita Presedintele Romaniei sunt cel mult doua, dar aceasta numai in conditiile cuprinse in legea fundamentala a tarii, deoarece numai aceasta a dat valoare juridica limitarii respective.
    In contestatia domnului Somacescu Iulian, dupa cateva asa-zise "comentarii de limba romana", formulandu-se "temeiurile juridice ale restrictionarii candidaturii pentru cel mult doua mandate", se invoca si prevederile art. 15 alin. (1) si cele ale art. 49 alin. (1) din Constitutie. In sensul art. 15 alin. (1) din Constitutie, cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea. Potrivit art. 49 alin. (1) din Constitutie, exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai in anumite situatii. Aceste dispozitii constitutionale, desi nu au o legatura nemijlocita cu problema legitimitatii constitutionale a candidaturii domnului Ion Iliescu, daca, totusi, ar fi retinute, ele ar confirma tocmai aceasta legitimitate, prevederilor art. 81 alin. (4) din Constitutie neputand sa li se aduca o restrangere in aplicare, neprevazuta de lege.
    Invocarea in aceasta contestatie a prevederilor art. 3 din Decretul-lege nr. 92/1990 semnifica o grava eroare din partea autorului contestatiei, intrucat acele prevederi se refereau la atributiile votului pentru alegerea Adunarii Deputatilor, Senatului si Presedintelui Romaniei, nu la mandatul acestora.
    In contextul motivelor aceleiasi contestatii sunt invocate si prevederile Decretului-lege nr. 92/1990.
    Prin Decretul-lege nr. 92/1990 s-a instituit intr-adevar functia de sef al statului, sub denumirea "Presedintele Romaniei". Reglementarea acestei institutii se remarca insa prin elemente specifice esentiale, diferite de Constitutie, intre care si faptul ca nu s-a stabilit durata indeplinirii functiei de presedinte. Comparand acele reglementari cu reglementarile constitutionale actualmente in vigoare, avand ca obiect institutia de Presedinte al Romaniei, rezulta ca, desi, formal, cat priveste denumirea institutiei, s-ar parea ca suntem in prezenta uneia si aceleiasi autoritati, in realitate cele doua institutii sunt esential diferite, prima avand un caracter tranzitoriu, cealalta in conditii de stabilitate constitutionala.
    Decretul-lege nr. 92/1990, desi a fost un act cu valoare constitutionala, nu a fost totusi o constitutie. Caracterul lui tranzitoriu a fost marcat prin chiar prevederile art. 99 din cuprinsul sau: "Prezentul decret-lege se aplica pana la adoptarea legii electorale elaborate pe baza noii Constitutii". Constitutia Romaniei, prin dispozitiile art. 150 alin. (1) a confirmat apoi caracterul tranzitoriu al reglementarilor anterioare. De altfel, prin art. 30 din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, Decretul-lege nr. 92/1990 a fost expres abrogat, asa incat nici una dintre reglementarile cuprinse in acel decret-lege nu poate fi considerata in vigoare decat artificial si anacronic, contrar dispozitiilor exprese si imperative cu privire la abrogarea lui.
    "Solutia de compromis" pe care o ofera unul dintre contestatori, anume ca instanta de jurisdictie constitutionala sa-i permita domnului Ion Iliescu indeplinirea functiei presedintiale inca un an si opt luni, "pana la completarea duratei constitutionale de 4 ani a primului mandat intrerupt fara demisie", nu numai ca ar fi in vadita contradictie cu intreaga reglementare in materie, sintetizata in considerentele acestei hotarari, dar ea ar si excede competentei exprese si limitative a Curtii Constitutionale.
    In fine, considerentele de ordin moral cuprinse in una dintre contestatii nu pot fi retinute ca argumente juridice in fata Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "se pronunta in numele legii", iar, potrivit art. 29 din regulamentul ei de organizare si functionare, ea "nu statueaza decat asupra problemelor de drept".
    Fata de cele aratate, contestatiile care fac obiectul judecatii de fata urmeaza sa fie respinse.
    Pentru considerentele aratate si vazand dispozitiile art. 144 lit. d) din Constitutie, ale art. 13 alin. (1) lit. B. a), ale art. 27 si 28 din Legea nr. 47/1992, precum si cele ale art. 2 alin. (2) si art. 11 alin. (2) si alin. (3) din Legea nr. 69/1992, cu unanimitate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    HOTARASTE:

    Respinge ca neintemeiate contestatiile privind inregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la functia de Presedinte al Romaniei, formulate de domnii Marsu Gheorghe si Somacescu Iulian.
    Hotararea este definitiva si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.


                    PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                    prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                  Magistrat-asistent,
                                  Florentina Geangu