Hotărârea Nr.24 din 09.05.2018

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,Camerei Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.ARTICOL UNIC Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/187, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 24 aprilie 2018, Camera Deputaţilor: 1. Consideră că modalităţile de lucru mai flexibile corespund stadiului actual al societăţii digitale şi că drepturile aplicabile acestora prezintă avantajul de a fi mai rapid şi mai simplu modificate, dacă se dovedeşte necesar în urma progresului tehnic, fapt care este de natură să contrabalanseze riscul de incertitudine ridicat de cadrul normativ al relaţiilor de muncă, şi recomandă explorarea oportunităţilor de protecţie socială create de această situaţie. 2. Se raliază opiniei Comisiei Europene conform căreia este necesară consolidarea pieţelor inovatoare ale muncii şi asigurarea convergenţei între statele membre în privinţa condiţiilor de trai şi de muncă europene, dar atrage atenţia că există diferenţe structurale între economiile statelor membre ce impun păstrarea unei marje suficiente de reglementare a relaţiilor de muncă la dispoziţia statelor membre, pentru a se asigura diversitatea economică şi a locurilor de muncă pe piaţa internă a Uniunii. 3. Recomandă ca dreptul de informare exercitat cu prilejul angajării să fie prevăzut sub o formă continuată pe perioada de probă, astfel încât îmbunătăţirea accesului lucrătorilor la informaţii referitoare la condiţiile de muncă să includă aspecte ce derivă elocvent, în mod preponderent, din prestarea muncii, dar sunt dificil de descris într-o declaraţie. 4. Recomandă ca dreptul de informare să fie reglementat într-o formă corespunzătoare contextului libertăţii de circulaţie a lucrătorilor în Uniunea Europeană, în special în ce priveşte asigurarea eficienţei sale în cazul angajaţilor din alte state membre decât cel în care lucrează. 5. Recomandă reanalizarea condiţiilor impuse pentru exercitarea dreptului la formare obligatorie fără niciun cost, astfel încât acesta să prezinte un risc redus de afectare a viabilităţii economice a întreprinderilor mici şi mijlocii şi a celor aflate la început de drum. 6. Atrage atenţia asupra faptului că posibilitatea ca un lucrător să solicite o formă de muncă cu condiţii de muncă mai previzibile şi mai sigure, dacă este disponibil, există şi ca drept de solicitare a unui loc de muncă în general, iar obligativitatea primirii unui răspuns scris poate doar facilita acţiunea în justiţie, ce se poate dovedi prea dificilă sau lipsită de miză pentru cel în cauză, şi în consecinţă recomandă identificarea unor modalităţi suplimentare de sprijinire a previzibilităţii condiţiilor de muncă. 7. Propune identificarea unor norme de protecţie a stagiarilor la nivelul Uniunii Europene cu o mai mare forţă juridică decât recomandarea Consiliului ce stabileşte un cadru de calitate pentru stagii. 8. Subliniază că, dacă formarea pusă la dispoziţie de angajator asigură competitivitate şi viabilitate angajatorului, gratuitatea acesteia pentru angajat se impune de la sine şi că în orice situaţie are loc recuperarea costurilor de formare din veniturile întreprinderii, ceea ce afectează indirect şi veniturile lucrătorilor sau stabilitatea locurilor de muncă. 9. Subliniază că nevoia de formare reprezintă o rezultantă a necesarului de competenţe şi îndemânări profesionale şi sociale, în combinaţie cu profilul educaţional individual, ceea ce face ca decizia formării să fie mai eficientă, dacă se stabileşte exclusiv prin contracte individuale sau colective de muncă, decât dacă se impune ca o obligaţie derivată din norma europeană. 10. Consideră că prevederile propunerii ar trebui dezvoltate pentru a reduce riscul impactului social al fuziunilor şi achiziţiilor cu scop ilegitim, cum ar fi cele care vizează reducerea concurenţei sau transferul producţiei sau serviciilor în alte state din afara Uniunii Europene. 11. Îşi exprimă interesul de a fi informată în detaliu cu privire la rezultatele evaluării modului în care propunerea se coroborează cu cea referitoare la echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată a părinţilor şi îngrijitorilor şi cu comunicarea interpretativă a Comisiei Europene privind timpul de lucru. 12. Îşi exprimă interesul de a fi informată cu privire la amploarea pe plan european a situaţiilor în care oamenii încadraţi în muncă sunt blocaţi într-o situaţie de vid juridic, ceea ce îi poate expune unor practici neclare sau injuste şi poate face dificilă asigurarea respectării drepturilor lor. 13. Îşi manifestă dorinţa de a fi informată cu privire la eventualele efecte negative pe care propunerea le-ar putea avea pe termen scurt şi mediu în ceea ce priveşte şomajul, dezvoltarea regională, precum şi a impactului prevăzut asupra spaţiului educaţional european. 14. Îşi manifestă preocuparea cu privire la faptul că noţiunea de previzibilitate utilizată în comunicare, în scopul descrierii drepturilor şi obligaţiilor, este supusă interpretării atât în dreptul comun, cât şi în ce priveşte magnitudinea sa sub influenţa progresului tehnic accelerat şi, în consecinţă, recomandă înscrierea sa ca principiu pentru a facilita interpretarea sau identificarea unei alte modalităţi concrete de estimare a previzibilităţii. 15. Atrage atenţia asupra faptului că dispoziţia care impune statelor membre să se asigure că sunt operate modificările necesare la nivelul contractelor individuale sau colective de muncă, al normelor interne ale întreprinderilor şi al oricăror altor măsuri în vederea alinierii acestora la dispoziţiile directivei propuse contravine practicii comune şi, prin urmare, ridică dificultăţi care nu sunt justificate de avantaje previzibile. 16. Subliniază că dispoziţia care impune statelor membre să se asigure că sunt operate modificările necesare pentru conformitate cu dispoziţiile directivei este excesivă, având în vedere că transpunerea are loc la un nivel juridic superior celor ale actelor citate. 17. Subliniază că, sub aspect juridic, conflictul de interese este o categorie imprecisă, astfel încât s-ar impune precizări pentru a se evita abuzarea acestei posibilităţi de către angajator în scopul de a împiedica exercitarea altei activităţi de către angajat. 18. Atrage atenţia asupra situaţiei, neacoperite de propunerea analizată, în care deşi angajatul este liber să hotărască orarul, acesta nu controlează momentul în care primeşte sarcina şi nici termenul de îndeplinire. 19. Recomandă ca normele prevăzute de această propunere să fie integrate cât mai curând posibil într-un act unitar împreună cu reglementările din domeniul protecţiei sociale a persoanelor care desfăşoară o activitate independentă şi cu cele referitoare la modalităţile de muncă şi contractare din noua economie. 20. Recomandă intensificarea cercetărilor la nivelul Uniunii Europene pentru a defini un nou concept integrat şi cuprinzător al muncii şi activităţii individuale pentru alţii, în consens cu diversitatea generată de economia digitală. Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 mai 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, CARMEN-ILEANA MIHĂLCESCU