HOTARARE
Nr. 1876 din 22 decembrie 2005
privind cerintele minime de
securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile
generate de vibratii
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 81 din 30 ianuarie 2006
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Obiectivul şi domeniul de aplicare
Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileşte cerinţe minime
pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi
securitatea lor care apar sau pot să apară datorită expunerii la vibraţii
mecanice.
Art. 2. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică
activităţilor în exercitarea cărora lucrătorii sunt sau este posibil să fie
expuşi la riscuri generate de vibraţii mecanice în timpul activităţii.
Art. 3. - Prevederile legislaţiei
naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE se aplică în totalitate întregului
domeniu prevăzut la art. 2, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive
şi/sau mai specifice incluse în prezenta hotărâre.
Art. 4. - Pentru aplicarea prezentei hotărâri expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
a) vibraţie transmisă
sistemului mână-braţ - vibraţia mecanică, în cazul
în care este transmisă sistemului uman mână-braţ, care generează riscuri pentru
sănătatea şi securitatea lucrătorilor, în special afecţiuni vasculare, leziuni
osoase sau articulare, afecţiuni neurologice sau musculare;
b) vibraţie transmisă
întregului corp - vibraţia mecanică, în cazul în
care este transmisă întregului corp, care generează riscuri pentru sănătatea şi
securitatea lucrătorilor, în special lombalgie şi traumatisme ale coloanei
vertebrale.
SECŢIUNEA a 2-a
Valori limită de expunere şi valori de expunere
de la care se declanşează acţiunea
Art. 5. - (1) Pentru
vibraţiile transmise sistemului mână-braţ:
a) valoarea limită de
expunere zilnică profesională, calculată pentru o perioadă de referinţă de 8
ore, este de 5 m/s2;
b) valoarea expunerii zilnice de la care se
declanşează acţiunea, calculată pentru o perioadă de referinţă de 8 ore, este
de 2,5 m/s2.
(2) Expunerea lucrătorilor la
vibraţiile transmise sistemului mână-braţ este evaluată sau măsurată potrivit
dispoziţiilor pct. 1 din partea A a anexei care face parte integrantă din
prezenta hotărâre.
Art. 6. - (1) Pentru vibraţiile transmise întregului
corp:
a) valoarea limită de
expunere zilnică profesională, calculată la o perioadă de referinţă de 8 ore,
trebuie să fie de 1,15 m/s2 sau să aibă o valoare a dozei de vibraţii de 21 m/s1-75;
b) valoarea expunerii zilnice de la care se
declanşează acţiunea, calculată la o perioadă de referinţă de 8 ore, trebuie să
fie de 0,5 m/s2 sau
să aibă o valoare a dozei de vibraţii de 9,1 m/s1,75.
(2) Expunerea lucrătorilor la vibraţiile transmise
întregului corp trebuie să fie evaluată sau măsurată potrivit dispoziţiilor
pct. 1 din partea B a anexei.
CAPITOLUL II
Obligaţiile angajatorilor
SECŢIUNEA 1
Stabilirea şi evaluarea riscurilor
Art. 7. - (1) In executarea obligaţiilor prevăzute în
legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE angajatorul trebuie să
evalueze şi, dacă este necesar, să măsoare nivelurile de vibraţii mecanice la
care sunt expuşi lucrătorii.
(2) Măsurarea se efectuează în conformitate cu partea A
pct. 2 sau cu partea B pct. 2 din anexă, după caz.
Art. 8. - (1) Nivelul de expunere la vibraţia mecanică
poate fi evaluat prin intermediul observării practicilor de lucru specifice şi
prin trimiterea la informaţiile relevante cu privire la magnitudinea probabilă
a vibraţiilor corespunzătoare echipamentelor sau tipurilor de echipamente
utilizate în condiţiile specifice de utilizare, inclusiv informaţiile de
această natură furnizate de producătorul echipamentului.
(2) Operaţia prevăzută la alin. (1) se deosebeşte de
măsurare, care necesită utilizarea unei aparaturi specifice şi a unei
metodologii corespunzătoare.
Art. 9. - (1) Evaluarea şi măsurarea prevăzute la art.
7 trebuie să fie planificate şi efectuate de serviciile competente, la
intervale corespunzătoare, ţinându-se seama de prevederile din legislaţia
naţională care transpun prevederile Directivei 89/391/CEE referitoare la
competenţele serviciilor de protecţie şi prevenire şi ale lucrătorilor
desemnaţi, cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2) Datele obţinute din evaluarea şi/sau măsurarea
nivelului de expunere la vibraţii mecanice se păstrează într-o formă adecvată pentru a permite
consultarea la o dată ulterioară.
Art. 10. - La evaluarea riscurilor angajatorul trebuie
să acorde o atenţie deosebită următoarelor elemente:
a) nivelul, tipul şi durata expunerii, inclusiv orice
expunere la vibraţii intermitente sau la şocuri repetate;
b) valorile limită ale expunerii şi valorile de
expunere de la care se declanşează acţiunea, prevăzute la art. 5 şi 6;
c) orice efecte asupra sănătăţii şi securităţii
lucrătorilor expuşi la riscuri deosebite;
d) orice efecte indirecte asupra securităţii
lucrătorilor, care rezultă din interacţiunile dintre vibraţiile mecanice şi
locul de muncă sau alte echipamente de lucru;
e) informaţiile furnizate de producătorii
echipamentelor de muncă, potrivit legislaţiei în vigoare;
f) existenţa echipamentelor similare, proiectate
astfel încât să reducă nivelurile de expunere la vibraţiile mecanice;
g) prelungirea expunerii la vibraţii transmise
întregului corp în afara programului de lucru normal, sub responsabilitatea angajatorului;
h) condiţiile de muncă specifice, cum ar fi
temperaturile scăzute;
i) informaţiile corespunzătoare obţinute din
supravegherea sănătăţii, inclusiv informaţiile publicate, în măsura în care
este posibil.
Art. 11. - (1) Angajatorul
trebuie să fie în posesia unei evaluări a riscurilor, potrivit prevederilor
legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE, şi trebuie să
identifice măsurile care trebuie luate potrivit secţiunilor a 2-a şi a 3-a din
prezentul capitol.
(2) Evaluarea riscurilor
trebuie înregistrată pe un suport material şi trebuie să includă o justificare
a angajatorului potrivit căreia natura şi amploarea riscurilor legate de
vibraţiile mecanice nu necesită efectuarea unei evaluări mai complete a
acestora.
(3) Evaluarea riscurilor
trebuie să fie actualizată periodic, în special dacă s-au produs schimbări
semnificative sau dacă rezultatele supravegherii sănătăţii arată că este
necesară.
SECŢIUNEA a 2-a
Evitarea sau reducerea expunerii
Art. 12. - (1) Riscurile care
decurg din expunerea la vibraţiile mecanice trebuie să fie eliminate la sursă
sau reduse la minimum, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de existenţa
măsurilor de reducere a riscului la sursă.
(2) Reducerea acestor riscuri se întemeiază pe
principiile generale de prevenire prevăzute în legislaţia naţională care
transpune Directiva 89/391/CEE.
Art. 13. - Pe baza evaluării riscurilor prevăzute în
secţiunea 1 din prezentul capitol, din momentul în care valorile de expunere la
care se declanşează acţiunea, prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) şi la art.
6 alin. (1) lit. b), sunt depăşite, angajatorul trebuie să instituie şi să pună
în aplicare un program de măsuri tehnice şi/sau organizatorice menite să reducă
la minimum expunerea la vibraţii mecanice şi riscurile legate de aceasta,
ţinând seama în special de:
a) alte metode de lucru care implică o expunere mai
scăzută la vibraţii mecanice;
b) alegerea echipamentelor de
muncă adecvate, proiectate corespunzător din punct de vedere ergonomic,care să
producă cele mai puţine vibraţii posibile, ţinând seama de activitatea pentru
care sunt destinate;
c) furnizarea de echipamente auxiliare care reduc
riscul leziunilor provocate de vibraţii, cum ar fi scaunele care atenuează
efectiv vibraţia întregului corp şi mânerele care reduc vibraţiile transmise
sistemului mână-braţ;
d) programe corespunzătoare de întreţinere pentru
echipamentele de muncă, locul de muncă şi sistemele de la locul de muncă;
e) proiectarea şi amplasarea locurilor de muncă şi a
posturilor de lucru;
f) informarea şi formarea adecvată a lucrătorilor în
vederea utilizării corecte şi sigure a echipamentelor de muncă, pentru a le
reduce la minimum expunerea la vibraţiile mecanice;
g) limitarea duratei şi intensităţii expunerii;
h) programe de lucru corespunzătoare
cu perioade de odihnă adecvate;
i) furnizarea de îmbrăcăminte pentru protejarea
împotriva frigului şi umezelii a lucrătorilor expuşi.
Art. 14. - Lucrătorii nu trebuie să fie expuşi în nici
o situaţie la niveluri superioare valorii limită a expunerii.
Art. 15. - (1) Dacă valoarea limită a expunerii este
depăşită, în ciuda măsurilor luate de către angajator pentru a respecta
prevederile prezentei hotărâri, acesta trebuie să ia imediat măsuri pentru a
reduce expunerea sub valoarea limită a expunerii.
(2) Angajatorul trebuie să identifice motivele pentru
care valoarea limită a expunerii a fost depăşită şi, în consecinţă, trebuie să
îmbunătăţească măsurile de protecţie şi prevenire pentru a preveni o nouă
depăşire a acesteia.
Art. 16. - Potrivit prevederilor
legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie
să adapteze măsurile prevăzute în prezenta secţiune la necesităţile
lucrătorilor expuşi la riscuri specifice.
SECŢIUNEA a 3-a
Informarea şi formarea lucrătorilor
Art. 17. - (1) Fără a aduce atingere prevederilor
legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie
să asigure ca lucrătorii expuşi riscurilor generate de vibraţii mecanice la
locul de muncă şi/sau reprezentanţii acestora să beneficieze de informaţii cu
privire la rezultatul evaluării riscurilor prevăzute la art. 7 şi de o formare
corespunzătoare.
(2) Informarea şi formarea prevăzute la alin. (1)
trebuie să se refere în special la:
a) măsurile luate în aplicarea prezentei hotărâri pentru
a elimina sau reduce la minimum riscurile datorate vibraţiilor mecanice;
b) valorile limită ale expunerii şi valori de expunere
de la care se declanşează acţiunea;
c) rezultatele evaluărilor şi ale măsurărilor
vibraţiilor mecanice efectuate potrivit secţiunii 1;
d) leziunile care ar putea fi produse de echipamentele
de lucru utilizate;
e) cum şi de ce trebuie detectate şi raportate semnele
de leziune;
f) condiţiile în care lucrătorii au dreptul la
supravegherea sănătăţii;
g) practici de lucru sigure
pentru minimizarea expunerii la vibraţii mecanice.
SECŢIUNEA a 4-a
Consultarea şi participarea lucrătorilor
Art. 18. - Consultarea şi participarea lucrătorilor
şi/sau a reprezentanţilor acestora în ceea ce priveşte aspectele reglementate
de prezenta hotărâre trebuie să se realizeze potrivit prevederilor legislaţiei
naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE.
CAPITOLUL III
Supravegherea sănătăţii
Art. 19. - (1) Fără a aduce atingere prevederilor
legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE, Ministerul Sănătăţii
adoptă dispoziţii pentru a asigura supravegherea corespunzătoare a sănătăţii
lucrătorilor în raport cu rezultatul evaluării riscurilor prevăzute la art. 7,
dacă acesta indică un risc pentru sănătatea lor.
(2) Aceste dispoziţii, inclusiv cerinţele specificate
pentru dosarele medicale şi disponibilitatea acestora, sunt în conformitate cu
reglementările în vigoare.
Art. 20. - (1) Supravegherea sănătăţii trebuie să
contribuie la prevenirea şi diagnosticarea rapidă a oricărei afecţiuni legate
de expunerea la vibraţii mecanice.
(2) Rezultatele supravegherii medicale trebuie să fie
luate în considerare la aplicarea măsurilor de prevenire la un anumit loc de
muncă.
Art. 21. - Trebuie să se asigure supravegherea medicală
corespunzătoare atunci când:
a) expunerea lucrătorilor la vibraţii este de aşa
natură încât poate fi stabilită o legătură între această expunere şi o boală
identificabilă sau efecte dăunătoare asupra sănătăţii;
b) este probabil ca afecţiunea sau efectele să apară
în condiţiile de lucru specifice ale unui anumit lucrător;
c) există tehnici testate pentru detectarea afecţiunii
sau a efectelor dăunătoare asupra sănătăţii.
Art. 22. - Lucrătorii expuşi la vibraţii mecanice
superioare valorilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) şi la art. 6 alin.
(1) lit. b) au dreptul la o supraveghere corespunzătoare a sănătăţii în orice
situaţie.
Art. 23. - (1) Fiecare lucrător supus supravegherii
sănătăţii potrivit art. 19-22 trebuie să aibă un dosar medical individual.
(2) Medicul de medicina
muncii trebuie să actualizeze dosarele medicale prevăzute la alin. (1).
(3) Dosarele medicale prevăzute la alin. (1) trebuie
să cuprindă un sumar al rezultatelor supravegherii sănătăţii realizate.
(4) Dosarele medicale prevăzute la alin. (1) trebuie
să fie păstrate într-o formă adecvată pentru a permite orice consultare
ulterioară, ţinându-se seama de prevederile legislaţiei în vigoare privind
secretul medical.
(5) Copii ale dosarelor medicale prevăzute la alin. (1) pot fi furnizate, la cerere, direcţiilor de
sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(6) Lucrătorul trebuie să aibă acces, la cerere, la
propriul său dosar medical.
Art. 24. - Atunci când, în urma supravegherii stării de
sănătate, se constată că un lucrător suferă de o anumită boală sau de efecte
negative asupra sănătăţii, pe care un medic sau un medic de medicina muncii le
consideră a fi rezultatul expunerii la vibraţii mecanice la locul de muncă,
lucrătorul trebuie:
a) să fie informat de către
medic sau de medicul de medicina muncii cu privire la rezultatul care îl
priveşte personal;
b) să primească informaţii şi sfaturi cu privire la
orice supraveghere a sănătăţii la care trebuie să se supună după încheierea
perioadei de expunere.
Art. 25. - (1) Atunci când, în urma supravegherii
sănătăţii, se constată că un lucrător suferă de o boală identificabilă sau
manifestări ale efectelor adverse asupra sănătăţii, pe care un medic sau un
medic de medicina muncii le consideră a fi rezultatul expunerii la vibraţii
mecanice la locul de muncă, angajatorul trebuie:
a) să fie informat cu privire la orice rezultate
semnificative ale supravegherii sănătăţii, cu respectarea secretului medical;
b) să revizuiască evaluarea riscului efectuată
potrivit secţiunii 1 din cap. II;
c) să revizuiască măsurile prevăzute pentru
eliminarea sau reducerea riscurilor, potrivit secţiunii a 2-a din cap. II;
d) să ţină seama de recomandările medicului de
medicina muncii sau ale direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a
municipiului Bucureşti, pentru punerea în aplicare a oricăror măsuri necesare
pentru eliminarea sau reducerea riscului, potrivit secţiunii a 2-a din cap. II, inclusiv să aibă în vedere
posibilitatea de a atribui lucrătorului un alt post de lucru unde nu există
riscuri de expunere;
e) să asigure supravegherea continuă a sănătăţii şi să
ia măsuri pentru a fi reexaminată starea de sănătate a oricărui alt lucrător
care a fost expus în mod similar.
(2) In situaţia prevăzută la alin. (1) lit. e) medicul
de medicina muncii sau direcţiile de sănătate publică judeţene şi a
municipiului Bucureşti pot propune ca persoanele expuse să fie supuse unui
control medical.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale
Art. 26. - (1) Echipamentele de muncă ce au fost sau
sunt puse la dispoziţia lucrătorilor înainte de data de 1 iulie 2007 şi care nu
permit respectarea valorilor limită ale expunerii, ţinându-se seama de ultimele
progrese tehnice şi/sau de măsurile organizatorice luate, pot fi utilizate până
la data de 1 iulie 2010.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1)
echipamentele de muncă utilizate în agricultură şi silvicultură, care pot fi
utilizate până la data de 1 iulie 2014.
Art. 27. - In conformitate cu principiile generale ale
protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, în cazul transportului
maritim şi aerian, în împrejurări bine întemeiate, se vor face excepţii de la
art. 14 şi 15 în ceea ce priveşte vibraţiile transmise întregului corp, dacă,
date fiind dezvoltarea actuală a tehnicii şi caracteristicile specifice ale
locurilor de muncă, nu este posibil să se respecte valoarea limită a expunerii,
în ciuda măsurilor tehnice şi/sau organizatorice luate.
Art. 28. - (1) In cazul în care expunerea unui lucrător
la vibraţii mecanice este, de regulă, inferioară valorilor expunerii zilnice de
la care se declanşează acţiunea, prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) şi la
art. 6 alin. (1) lit. b), dar variază substanţial de la un moment la altul şi
poate depăşi ocazional valoarea limită a expunerii, se vor face excepţii de la
art. 14 şi 15.
(2) Valoarea medie a expunerii într-o perioadă de 40 de
ore trebuie să fie mai mică decât valoarea limită a expunerii şi trebuie să
existe dovezi care să arate că riscurile regimului de expunere la locul de muncă
sunt mai scăzute decât cele ale expunerii la valoarea limită a expunerii.
Art. 29. - (1) Prevederile art. 27 şi 28 se aplică
numai în condiţii care garantează, ţinându-se seama de împrejurări speciale, că
riscurile sunt reduse la minimum şi că lucrătorii în cauză sunt supuşi unei
supravegheri mai atente a sănătăţii.
(2) Prevederile art. 27 şi 28 nu se mai aplică imediat
ce împrejurările care le justifică nu mai există.
Art. 30. - (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la
data de 1 septembrie 2006.
(2) La data intrării în vigoare
a prezentei hotărâri se abrogă orice alte dispoziţii contrare.
Prezenta hotărâre transpune Directiva 2002/44/CE
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (vibraţii), publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 177/2002.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei şi comerţului,
Codruţ loan Şereş
Ministrul sănătăţii,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
p. Ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale,
Nicolae Flaviu Lazin,
secretar de stat
p. Ministrul integrării europene,
Andrian Ciocănea,
secretar de stat
Bucureşti, 22 decembrie 2005.
Nr. 1.876.
ANEXĂ VIBRAŢII
MECANICE
A. VIBRAŢII TRANSMISE SISTEMULUI MÂNĂ-BRAŢ
1. Evaluarea expunerii
Evaluarea nivelului de expunere la vibraţii transmise
sistemului mână-braţ se bazează pe calcularea valorii expunerii zilnice pentru
o perioadă de referinţă de 8 ore A(8), exprimată ca rădăcina medie pătratică
(rms) (valoare totală) a valorilor acceleraţiei ponderate în frecvenţă,
determinate pe axele ortogonale ahwx, ahwy, ahwz,
definite în cap. 4 şi 5 şi în anexa A la standardul SR EN ISO 5349-1:2003.
Evaluarea nivelului de expunere poate fi făcută pe baza
unei estimări realizate în funcţie de informaţiile furnizate de producători cu
privire la nivelul emisiei din echipamentele de lucru utilizate, precum şi pe
baza observării practicilor de lucru specifice sau a unor măsurări.
2. Măsurare
Când se efectuează o măsurare în conformitate cu art. 7
din hotărâre:
a) metodele utilizate pot include eşantionarea care
trebuie să fie reprezentativă pentru expunerea personală a unui lucrător la
vibraţiile mecanice în cauză;
b) metodele şi aparatura utilizate trebuie adaptate
la caracteristicile particulare ale vibraţiilor mecanice care urmează a fi
măsurate, la factorii de mediu şi la caracteristicile aparaturii de măsurare,
în conformitate cu standardul SR EN ISO 5349-2:2003;
c) în cazul dispozitivelor care trebuie ţinute cu
ambele mâini, măsurările trebuie efectuate pentru fiecare mână. Expunerea este
determinată în raport cu valoarea cea mai ridicată dintre cele două; se dau, de
asemenea, informaţiile pentru cealaltă mână.
3. Interferenţe
Prevederile art. 10 lit. d) din hotărâre se aplică în
special când vibraţiile mecanice interferează cu manipularea corectă a
comenzilor sau cu citirea indicatoarelor.
4. Riscuri indirecte
Prevederile art. 10 lit. d) din hotărâre se aplică în special când vibraţiile mecanice interferează
cu stabilitatea structurilor sau cu securitatea articulaţiilor.
5. Echipamente individuale
de protecţie
Echipamentele individuale de protecţie împotriva
vibraţiilor transmise sistemului mână-braţ pot fi prevăzute în programul de
măsuri la care s-a făcut referire în art. 13 din hotărâre.
B. VIBRAŢII TRANSMISE ÎNTREGULUI CORP
1. Evaluarea expunerii
Evaluarea nivelului de expunere la vibraţii se bazează
pe calcularea expunerii zilnice A(8), exprimată ca acceleraţie continuă
echivalentă pe o perioadă de 8 ore, calculată ca cea mai ridicată valoare (rms)
sau ca cea mai ridicată valoare a dozei de vibraţii (VDV) a acceleraţiilor
ponderate în frecvenţă, determinate pe cele trei axe ortogonale (1,4awx, 1,4a , awz pentru un lucrător aşezat sau în picioare), în conformitate cu
cap. 5, 6 şi 7 din anexa A şi din anexa B la standardul SR ISO 2631-1:2000.
Evaluarea nivelului de expunere poate fi făcută pe baza
unei estimări realizate în funcţie de informaţiile furnizate de producători, cu
privire la nivelul emisiei din echipamentele de lucru utilizate şi pe baza
observării practicilor de lucru specifice sau a unor măsurări.
In cazul transportului maritim se pot lua în
consideraţie numai vibraţiile cu o frecvenţă mai mare de 1 Hz.
2. Măsurare
2.1. Când se realizează o măsurare în conformitate cu
art. 7 din hotărâre, metodele utilizate pot include eşantionarea care trebuie
să fie reprezentativă pentru expunerea personală a unui lucrător la vibraţia
mecanică în cauză.
2.2. Metodele utilizate trebuie adaptate la
caracteristicile specifice ale vibraţiilor mecanice ce urmează a fi măsurate,
la factorii de mediu şi la caracteristicile aparaturii de măsurat.
3. Interferenţe
Prevederile art. 10 lit. d) din hotărâre se aplică în
special când vibraţia mecanică interferează cu manipularea corespunzătoare a
comenzilor sau cu citirea indicatoarelor.
4. Riscuri indirecte
Prevederile art. 10 lit. d) din hotărâre se aplică în
special când vibraţiile mecanice interferează cu stabilitatea structurilor sau
cu securitatea articulaţiilor.
5. Amploarea expunerii
Prevederile art. 10 lit. g) din hotărâre se aplică în
special când, datorită naturii activităţii, un lucrător beneficiază de încăperi
pentru odihnă asigurate de către angajator.
Expunerea întregului corp la vibraţii în aceste
încăperi trebuie redusă la un nivel compatibil cu funcţiile şi condiţiile lor
de utilizare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră.