HOTARARE   Nr. 1272 din 13 septembrie 2006

privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianti

ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 818 din 4 octombrie 2006

In temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.    

Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileşte criteriile de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianţi.

Art. 2. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică grupului de produse lubrifianţi pentru uzul consumatorilor şi al utilizatorilor profesionişti, care cuprinde următoarele:

a)  uleiuri hidraulice;

b)  unsori;

c)  uleiuri de transmisie şi de motor, inclusiv uleiurile de motor pentru motoare în doi timpi;

d)  agenţii de demulare/antiaderenţi ai betonului şi emulsiilor folosite la prelucrarea prin aşchiere.

Art. 3. - (1) In înţelesul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a)   lubrifiant - un preparat compus din fluide de bază şi aditivi;

b)   fluid de bază - fluid lubrifiant ale cărui proprietăţi de curgere, îmbătrânire, onctuozitate şi antiuzură, precum şi proprietăţile sale privind menţinerea în suspensie a poluanţilor nu au fost îmbunătăţite prin includerea de aditivi;

c)   substanţă de îngroşare - o substanţă folosită în fluidul de bază pentru a îngroşa sau modifica reologia unui fluid sau unei unsori;

d)   component principal - orice substanţă care depăşeşte 5% din greutatea lubrifiantului;

e)   aditiv - o substanţă ale cărei funcţii de bază sunt îmbunătăţirea curgerii, a îmbătrânirii, a onctuozităţii, a proprietăţilor antiuzură sau a menţinerii în suspensie a poluanţilor;

f)   unsoare - un amestec în stare solidă sau semisolidă obţinut prin dispersia unui agent de îngroşare într-un lubrifiant lichid.

(2) In categoria unsorilor pot fi incluşi şi alţi ingredienţi care conferă proprietăţi speciale acestora.

Art. 4. - (1) Pentru acordarea etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianţi, conform Hotărârii Guvernului nr. 189/2002 privind stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice, un lubrifiant trebuie să se încadreze în grupul de produse lubrifianţi prevăzut la art. 2 şi să îndeplinească criteriile de acordare a etichetei ecologice prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2)   Criteriile se aplică produsului recent fabricat, la momentul livrării.

(3)   In cazul în care criteriile sunt formulate în funcţie de substanţele componente, acele criterii se aplică oricărei substanţe care a fost intenţionat adăugată şi care reprezintă mai mult de 0,1% din conţinutul produsului, măsurate atât înainte, cât şi după orice reacţie chimică ce a avut loc între substanţele combinate pentru a asigura prepararea lubrifiantului.

Art. 5. - Prevederile prezentei hotărâri nu sunt aplicabile substanţelor care după aplicare îşi schimbă proprietăţile fizico-chimice şi care nu mai corespund clasificării stabilite conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 92/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase şi din care mai puţin de 0,1% din partea tratată rămâne în forma anterioară aplicării.

Art. 6. - Cerinţele specifice de evaluare şi verificare sunt indicate pentru fiecare criteriu de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianţi. Metodele de încercare, altele decât cele indicate pentru fiecare criteriu, se utilizează dacă echivalenţa acestora este acceptată de către autoritatea competentă pentru acordarea etichetei ecologice - Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, denumit în continuare autoritate competentă.

Art. 7. - Numărul de cod atribuit grupului de produse lubrifianţi în scopuri administrative este „27".

Art. 8. - Prezenta hotărâre se aplică până la data de 31 mai 2009.

Prezenta hotărâre transpune Decizia Comisiei Europene 2005/360/CE privind stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea etichetei ecologice comunitare lubrifianţilor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 118 din 5 mai 2005.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

Ministrul economiei şi comerţului,

Codruţ Ioan Şereş

Ministrul integrării europene,

Anca Daniela Boagiu

ANEXĂ

CRITERII

de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianţi

Scopul criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianţi

Scopul criteriilor de acordare a etichetei ecologice este acela de a promova produsele care:

a)   reduc gradul de contaminare a apei şi a solului în timpul utilizării;

b)  ajută la reducerea emisiilor de C0₂.

Cerinţe de evaluare şi verificare

Cerinţele de evaluare şi verificare specifice sunt prevăzute în cadrul fiecărui criteriu.

In situaţia în care operatorului economic care solicită acordarea etichetei ecologice i se cere să prezinte autorităţii competente declaraţii, documentaţii, analize, rapoarte privind rezultatele testelor sau alte dovezi care să ateste conformitatea cu criteriile de acordare a etichetei ecologice, acestea pot fi furnizate de către operatorul economic şi/sau furnizorul (furnizorii) acestuia, după caz. Furnizorul aditivului, al ambalajului pentru aditiv sau al fluidului de bază poate transmite informaţiile relevante direct autorităţii competente.

Dacă este necesar, autoritatea competentă poate solicita documente justificative şi poate efectua verificări independente.

La evaluarea solicitării de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse lubrifianţi şi la monitorizarea conformării cu criteriile, autoritatea competentă ia în considerare implementarea şi certificarea operatorului economic a schemei/sistemului de management de mediu, conform prevederilor din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 50/2004 privind Stabilirea procedurii de organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit (EMAS) în vederea participării voluntare a organizaţiilor la aceste scheme, cu modificările ulterioare, sau ale standardului român SR EN ISO 14001:2005 (Notă: Implementarea şi certificarea acestor scheme/acestui sistem de management de mediu sunt voluntare.)

CRITERIILE

Criteriul 1 - Frazele de risc care indică pericole pentru sănătatea umană şi mediu

Produsul nu trebuie să necesite atribuirea nici unei fraze de risc, la momentul aplicării etichetei ecologice, care indică pericolul asupra sănătăţii umane şi mediului, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 92/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase. Următoarele fraze de risc sunt considerate relevante pentru acest grup de produse:

R 20, R 21, R 22, R 23, R 24, R 25, R 26, R 27, R 28, R 33, R 34, R 35, R 36, R 37, R 38, R 39, R 40, R 41, R 42, R 43, R 45, R 46, R 48, R 49, R 50, R 51, R 52, R 53, R 59, R 60, R 61, R 62, R 63, R 64, R 65, R 66, R 67, R 68 şi combinaţiile dintre ele.

Evaluarea şi verificarea criteriului 1

Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte în scris o declaraţie de conformitate cu acest criteriu.

Toate componentele principale incluse în produs trebuie menţionate clar împreună cu denumirea acestora şi, acolo unde este necesar, numerele EINECS sau ELINCS, precum şi concentraţiile în care acestea sunt folosite.

Producătorul produsului trebuie să prezinte autorităţii competente următoarele documente:

a)   o fişă tehnică de securitate a produsului, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 92/2003;

b)  fişe tehnice de securitate de la furnizorii aplicantului pentru fiecare component principal, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, cu modificările ulterioare.

Trebuie să se prezinte autorităţii competente suficiente date pentru a permite evaluarea produselor care prezintă pericol asupra mediului, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 92/2003, indicate de următoarele fraze de risc: R 50, R 50/53, R 51/53, R 52, R52/53, R 53.

Evaluarea unui produs ca fiind periculos pentru mediu trebuie să se efectueze prin metodele convenţionale aşa cum sunt prevăzute în anexa nr. II la Normele metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 92/2003. Totuşi, aşa cum este definit în secţiunea C a anexei nr. II la Normele metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase, rezultatele testării preparatului ca atare (fie preparatul produsului, fie ansamblul de aditivi) pot fi folosite pentru a modifica clasificarea în ceea ce priveşte toxicitatea acvatică, care s-ar fi putut obţine folosind metoda convenţională.

Criteriul 2. - Cerinţe suplimentare privind toxicitatea acvatică

Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să demonstreze conformitatea cu cerinţele criteriului 2.1 sau ale criteriului 2.2.

Criteriul 2.1 - Cerinţe pentru preparat şi componentele principale

Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte următoarele date despre toxicitatea acvatică a preparatului şi componentelor principale:

-   pentru determinarea toxicităţii acvatice, concentraţia critică a fiecărui component principal trebuie să fie de cel puţin 100 mg/l. Testele se vor efectua pe alge si pe Daphnia (OECD 201 şi 202);

-  pentru uleiurile hidraulice, această concentraţie critică trebuie să fie de cel puţin 100 mg/l;

-   pentru unsori, uleiuri de transmisie şi de motor, agenţi de demulare/antiaderenţi ai betonului şi alte emulsii folosite la prelucrarea prin aşchiere, concentraţia critică pentru toxicitatea acvatică trebuie să fie de cel puţin 1.000 mg/l.

Unsorile pot fi evaluate prin furnizarea de date privind preparatul şi principalele componente numai dacă substanţa de îngroşare indică o biodegradabilitate finală, în conformitate cu criteriul 3, sau o biodegradabilitate inerentă în condiţiile următoare:

a)   o biodegradare mai mare de 70%, conform testului OECD 302 C de biodegradabilitate inerentă sau metodelor de testare echivalente sau;

b)  o biodegradare mai mare de 20%, dar mai mică de 60% după 28 de zile, conform testelor OECD 301  bazate pe consumul de oxigen sau producerea de dioxid de carbon;

c) o biodegradare mai mare de 60%, conform SR EN ISO 14593:2005.

Testul de preparat trebuie să se efectueze pe toate cele 3 grupe de specii - alge, Daphnia si peşti (OECD 201, 202 şi 203).

Tabelul nr. 1 rezumă cerinţele pentru diferite subgrupe de produse în conformitate cu criteriul 2.1.

Tabelul nr. 1

Cerinţe ale toxicităţii acvatice pentru diferite subgrupe de produse - Date cerute pentru preparat şi componentele principale

Criteriul 2.1	Uleiuri hidraulice	Unsori*)	Uleiuri de transmisie şi de motor, agenţi de demulare ai betonului şi emulsii folosite la prelucrarea prin aşchiere	Uleiuri pentru motoare în doi timpi
Toxicitatea acvatică pentru întregul produs formulat în toate cele 3 teste de toxicitate acută: OECD 201, 202, 203.	> sau = 100 mg/l	> sau = 1.000 mg/l	> sau = 1.000 mg/l	> sau = 1.000 mg/l
Toxicitatea acvatică pentru fiecare component principal în parte în cele două teste OECD 201 şi 202	> sau = 100 mg/l	> sau = 100 mg/l	> sau = 100 mg/l	> sau = 100 mg/l

*) Unsorile pot fi evaluate în acest fel numai dacă substanţa de îngroşare indică o biodegradabilitate mai mare de 70%, conform OECD 302 C sau metodelor de testare echivalente, ori o biodegradabilitate mai mare de 20%, dar mai mică de 60% după 28 de zile, conform metodelor de testare OECD bazate pe consumul de oxigen sau prin producere de dioxid de carbon.

Evaluarea şi verificarea criteriului 2.1

Rapoartele trebuie să fie transmise pentru evaluare autorităţii competente, conţinând datele despre toxicitatea acvatică a preparatului şi a tuturor componentelor principale, obţinute prin folosirea materialelor existente sau prin noi teste, demonstrându-se astfel conformitatea cu cerinţele prevăzute în tabelul nr. 1.

Toxicitatea acvatică a preparatului trebuie să fie determinată în conformitate cu metodele de testare OECD 201, 202 şi 203 sau cu alte metode de testare echivalente.

Toxicitatea acvatică a fiecărui component individual principal trebuie să fie determinată în conformitate cu metodele de testare OECD 201 şi 202 sau cu alte metode de testare echivalente.

Criteriul 2.2 - Cerinţele pentru fiecare substanţă componentă

Datele despre toxicitatea acvatică trebuie să fie transmise pentru fiecare substanţă componentă adăugată intenţionat în produs. Una sau mai multe substanţe care prezintă un anumit grad de toxicitate acvatică sunt permise în lubrifiant pentru o anumită valoare a concentraţiei masice cumulate, astfel cum este indicat în tabelul nr. 2.

Tabelul nr. 2

Cerinţe de toxicitate acvatică pentru subgrupe diferite de produse - Cerinţe de date pentru fiecare substanţă componentă

Criteriul 2.2	Concentraţie masică cumulată a substanţelor prezente în
Toxicitate acvatică	Uleiuri hidraulice	Unsori	Uleiuri de transmisie şi de motor, agenţi de demulare ai betonului şi emulsii folosite la prelucrarea prin aşchiere	Uleiuri pentru motoare în doi timpi
10 mg/l <Toxicitate acută*) < sau =100 mg/l sau 1 mg/l < sau =NOEC < sau =10 mg/l	< sau =20	< sau =25	< sau =5	< sau =25
1 mg/l <Toxicitate acută*) < sau = 10 mg/l sau 0,1 mg/l < sau =NOEC < sau = 1 mg/l	< sau =5	< sau =1	< sau =0,5	< sau =1
Toxicitate acută*) <1 mg/l sau NOEC < sau =0,1 mg/l	< sau =1	< sau = 0,1	< sau = 0,1	< sau = 0,1
*) EC 50/ LC 50/ IC 50

*) LC 50 - concentraţie medie letală;

IC 50 - concentraţie medie de inhibiţie;

EC 50 - concentraţie medie efectivă care produce imobilizarea dafniilor;

NOEC - concentraţia care nu are niciun efect.

Evaluarea şi verificarea criteriului 2.2

Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte autorităţii competente rapoarte, inclusiv datele despre toxicitatea acvatică a fiecărei substanţe componente, prin folosirea materialelor existente din procesul de notificare, demonstrând conformarea cu cerinţele stabilite în tabelul nr. 2.

Toxicitatea acvatică a fiecărei substanţe componente trebuie să fie determinată în conformitate cu OECD 201 şi 202 sau cu alte metode echivalente.

Evaluarea şi verificarea celor două criterii 2.1 şi 2.2

In cazul componentelor uşor solubile (<10 mg/l) metoda fracţiei solubile în apă poate fi folosită în determinarea toxicităţii acvatice. Nivelul de încărcare stabilit (uneori regăsit sub numele de LC 50) şi în legătură cu doza letală poate fi folosit direct în criteriile de clasificare. Pregătirea fracţiei solubile în apă trebuie să respecte recomandările stabilite în conformitate cu următoarele ghiduri: Raportul tehnic ECETOC nr. 20 (1986), anexa nr. III a metodei de testare OECD 301/1992, ghidul din SR EN ISO 10634:2001 sau ASTM D 6081-98 (Standard practic pentru testarea toxicităţii acvatice pentru lubrifianţi: Prepararea probei şi interpretarea rezultatelor sau metode de încercare echivalente).

Studiul de toxicitate acvatică acută pe alge şi pe Daphnia (OECD 201 şi 202) nu este necesar în următoarele cazuri:

a) substanţa este puţin probabil să treacă prin membranele biologice MM (masa moleculară) > 800 sau cu diametrul molecular > 1,5 nm (15 A);

b) substanţa este puternic insolubilă în apă (solubilitatea în apă este <10 µg/l), deoarece aceste substanţe nu sunt considerate toxice pentru alge şi pentru dafnii în sistemul acvatic.

In mod similar studiul de toxicitate acvatică acută pe Daphnia (OECD 202) nu este necesar atunci când este disponibil un studiu de toxicitate pe termen lung pe Daphnia, în conformitate cu metoda de testare OECD 211 sau cu alte metode echivalente.

Solubilitatea în apă a substanţelor trebuie să fie determinată în conformitate cu metoda de testare OECD 105 sau cu alte teste echivalente.

Dacă datele despre toxicitatea cronică sunt disponibile - rezultatele testelor OECD 210 şi 211 sau ale altor metode echivalente, acestea pot fi folosite în locul datelor despre toxicitatea acută acvatică. Lipsa datelor despre toxicitatea cronică va fi declarată în scris, sub semnătură, de către operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice.

Criteriul 3 - Biodegradabilitatea şi potenţialul bioacumulativ

Produsul nu trebuie să conţină substanţe care sunt atât nebiodegradabile, cât şi potenţial bioacumulative.

Totuşi, produsul poate să conţină una sau mai multe substanţe cu un anumit grad de degradabilitate şi bioacumulare potenţială sau actuală până la o concentraţie masică cumulată aşa cum este prevăzut în tabelul nr. 3.

Tabelul nr. 3

Cerinţe pentru biodegradabilitate şi potenţialul bioacumulativ

	Concentraţie masică cumulată a substanţelor
Biodegradare	Uleiuri hidraulice	Unsori	Uleiuri de transmisie şi de motor, agenţi de demulare ai betonului şi emulsii folosite la prelucrarea prin aşchiere	Uleiuri pentru motoare în doi timpi
Nebiodegradabil*)	< sau =5	< sau =10	< sau =5	< sau =10
Biodegradabil aerob inerent (în mod natural biodegradabil pe cale aerobă)	< sau =5	< sau =20	< sau =5	< sau =20
Biodegradabil aerob final (biodegradabil în cele din urmă, pe cale aerobă)	> sau = 90	> sau = 75	> sau = 90	> sau = 75

*) Substanţele care sunt atât nebiodegradabile, cât si bioacumulative nu sunt permise.

Evaluarea şi verificarea criteriului 3

Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze următoarele:

a)   rapoarte care includ date despre biodegradabilitatea fiecărei substanţe componente, dacă aceasta nu este prevăzută clar în fişa tehnică de securitate furnizată pentru fiecare substanţă;

b)    rapoarte care includ date despre potenţialul bioacumulativ al fiecărei substanţe componente:

-   pentru substanţe nebiodegradabile;

-   pentru substanţe toxice şi foarte toxice care sunt uşor biodegradabile (în scopul clasificării).

Biodegradabilitatea trebuie să fie determinată separat pentru fiecare substanţă componentă a produsului, după metodele de testare menţionate mai jos sau după alte metode echivalente.

O substanţă este considerată biodegradabilă aerob final dacă:

1. într-un studiu de biodegradare de 28 de zile conform metodei de testare OECD 301 A-F sau cu alte metode echivalente sunt atinse următoarele niveluri de biodegradare:

a) > sau = 70%, conform testelor OECD 301 bazate pe carbon organic dizolvat;

b) > sau = 60% din valoarea maximă teoretică, conform testelor OECD 301 bazate pe consumul de oxigen sau producerea de dioxid de carbon;

2. raportul dintre consumul biochimic de oxigen CB0₅ şi oxigenul total dizolvat sau dintre consumul biochimic de oxigen şi consumul chimic de oxigen trebuie să fie mai mare de 0,5.

Principiul celor 10 zile libere conform testelor OECD nu trebuie să se aplice obligatoriu. Dacă substanţa atinge nivelul de biodegradare în 28 de zile, dar nu în cele 10 zile limită, se presupune o degradare mai lentă.

O substanţă este considerată biodegradabilă aerob inerent în următoarele cazuri:

a)   are o biodegradare mai mare de 70%, conform OECD 302 C pentru o biodegradare inerentă sau metodelor de testare echivalente;

b)  are o biodegradare mai mare de 20%, dar mai mică de 60% după 28 de zile, conform OECD 301 bazat pe consumul de oxigen sau producerea de dioxid de carbon;

c)   are o biodegradare mai mare sau egală cu 60%, conform SR EN ISO 14593:2005 (metoda fracţiei solubile în apă).

O substanţă a cărei funcţie primară este îngroşarea va fi considerată biodegradabilă inerent aerobă dacă prezintă o biodegradare mai mare de 20%, conform OECD 302 C sau altor metode de testare echivalente.

Toate cerinţele privind toxicitatea acvatică, în acest caz, se vor aplica produselor degradate care au fost dovedite ştiinţific a fi derivate ale substanţelor de îngroşare după expunerea în mediul acvatic.

O substanţă este nebiodegradabilă dacă nu îndeplineşte criteriile pentru biodegradabilitate finală şi inerentă.

O substanţă nu se bioacumulează dacă are MM > 800 sau are un diametru molecular > 1,5 nm (> 15A).

O substanţă care are MM<800 sau diametrul mole­cular <1,5 nm (>15A) nu se bioacumulează dacă:

a)  partiţia coeficientului octanol-apă 7<K_0W<3; sau

b)  factorul de bioconcentrare (BCF) măsurat este < sau =100. Deoarece majoritatea substanţelor folosite în lubrifianţi sunt destul de hidrofobe, valoarea BCF-ului trebuie să fie bazată pe conţinutul de lipide şi trebuie demonstrat că se asigură un timp de expunere suficient.

Metode de testare

Testele care trebuie aplicate pentru determinarea biodegradabilităţii uşoare sunt OECD 301 seriile A-F sau testele echivalente ISO şi ASTM ori raportul consum biochimic de oxigen CB0₅/oxigen total dizolvat sau consum chimic de oxigen. Raportul consum biochimic de oxigen/oxigen total dizolvat sau consum chimic de oxigen poate fi folosit numai dacă nu sunt disponibile date conform OECD 301 sau altor metode de testare echivalente. Consumul biochimic de oxigen va fi evaluat conform metodei C5, în timp ce consumul chimic de oxigen va fi evaluat conform metodei C6 din anexele nr. 1-6 din Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, cu modificările ulterioare, sau altor metode echivalente. Pentru determinarea biodegradabilităţii inerente se va aplica metoda de testare OECD 302 C sau alte metode echivalente.

Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice poate să folosească mai multe referinţe pentru a estima biodegradabilitatea unei substanţe. Referinţele pentru evaluarea biodegradabilităţii unei substanţe vor fi acceptate dacă substanţa de referinţă diferă printr-un singur grup sau fragment funcţional faţă de substanţa utilizată în produs. Dacă substanţa de referinţă este uşor sau inerent biodegradabilă şi grupul funcţional are un efect pozitiv asupra biodegradării aerobe, atunci substanţa utilizată poate fi considerată, de asemenea, uşor sau inerent biodegradabilă. Fragmentele funcţionale sau grupurile funcţionale cu un efect pozitiv asupra biodegradării sunt: alcoolul alifatic si aromatic (OH), acidul alifatic si aromatic [-C(=0)-OH], aldehida (-CHO), ester[-C(=0)-0-C], amide [-C(=0)-N sau -C(=S)-N].

Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze autorităţii competente documentaţia adecvată şi solidă privind studiul asupra substanţei de referinţă.

In cazul unei comparaţii cu un fragment funcţional nemenţionat mai sus, operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze autorităţii competente documentaţia adecvată şi solidă privind studiile asupra efectului pozitiv al grupului funcţional asupra biodegradării substanţelor cu structură similară.

Valoarea coeficientului log K_ow octanol/apă trebuie să fie evaluată în conformitate cu OECD 107, 117 sau cu proiectul de metodă 123 ori cu orice alte metode de testare echivalente. Factorul de bioconcentrare BCF trebuie să se calculeze în conformitate cu OECD 305.

Valorile log K_ow sunt aplicabile numai compuşilor organici. Pentru a calcula potenţialul de bioacumulare al compuşilor anorganici, al unor surfactanţi şi al unor compuşi organometalici se vor efectua măsurători ale BCF-ului pe anumiţi surfactanţi şi anumiţi compuşi organometalici.

Dacă testarea nu se poate efectua, de exemplu o substanţă are o suprafaţă activă mare sau nu se dizolvă în apă ori în octanol, atunci trebuie să se furnizeze o valoare calculată pentru log K_ow, precum şi detalii despre această metodă de calcul.

Pentru calcularea log K_ow trebuie să se folosească următoarele metode: CLOGP pentru log K_ow cuprins între 0 şi 9, LOGKOW(KOWWIN) pentru log K_ow cuprins între -4 şi 8, AUTOLOGP pentru log K_ow mai mare de 5 conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 2.427/2004 privind evaluarea şi controlul riscului substanţelor existente, care este susţinut de un document tehnic de îndrumare (TGD).

Criteriul 4 - Excluderea unor substanţe specifice

Substanţele care apar în Lista substanţelor prioritare periculoase din domeniul apelor şi în lista OSPAR - Convenţia Atlanticului de Nord a produselor chimice care fac obiectul măsurilor prioritare nu trebuie adăugate intenţionat ca ingredient într-un produs eligibil pentru acordarea etichetei ecologice.

Compuşii organici halogenaţi şi azotiţii nu trebuie adăugaţi intenţionat ca ingredienţi într-un produs eligibil pentru acordarea etichetei ecologice.

Metalele sau compuşii metalici nu trebuie adăugaţi intenţionat ca un ingredient într-un produs eligibil pentru acordarea etichetei ecologice, cu excepţia sodiului, potasiului, magneziului şi calciului. In cazul substanţelor de îngroşare pot fi folosiţi compuşi ai litiului şi/sau ai aluminiului până la concentraţiile limitate de alte criterii incluse în prezenta anexă.

Evaluarea şi verificarea criteriului 4

Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze autorităţii competente o declaraţie scrisă şi semnată privind conformitatea cu cerinţele menţionate la criteriul 4.

Criteriul 5 - Materii prime regenerabile

Produsul formulat trebuie să aibă un conţinut de carbon derivat din materii prime regenerabile după cum urmează:

a)  > sau = 50% (m/m) pentru uleiuri hidraulice;

b)  > sau = 45% (m/m) pentru unsori;

c)   > sau = 70% (m/m) pentru uleiuri de transmisie şi de motor, agenţi de demulare a betonului şi emulsii folosite pentru prelucrarea prin aşchiere;

d)   > sau = 50% (m/m) pentru uleiuri pentru motoare în doi timpi.

Conţinutul de carbon derivat din materii prime regenerabile reprezintă: procentajul din masa componentului A x (număr de atomi de carbon din componenta A, care provin din uleiuri vegetale sau grăsimi animale, împărţit la numărul total de atomi de carbon în componenta A) plus procentajul din masa componentei B x (numărul de atomi de carbon din componenta B, care provin din uleiuri vegetale sau grăsimi animale, împărţit la numărul total de atomi de carbon din componenta B) plus procentajul din masa componentei C x (numărul de atomi de carbon din componenta C) şi aşa mai departe.

Evaluarea şi verificarea criteriului 5

Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze autorităţii competente o declaraţie de conformitate cu acest criteriu.

Criteriul 6 - Performanţa tehnică

Uleiurile hidraulice trebuie să îndeplinească cel puţin criteriile de performantă tehnică prevăzute în standardul ISO 15380 tabelele 2-5.

Unsorile trebuie să fie adecvate pentru utilizarea prevăzută.

Uleiurile de transmisie şi de motor trebuie să îndeplinească cel puţin criteriile de performanţă tehnică prevăzute în normele RAL UZ 48 ale etichetei ecologice Blue Angel (Ingerul albastru).

Agenţii de demulare ai betonului şi emulsiile folosite pentru prelucrarea prin aşchiere trebuie să fie adecvaţi pentru utilizare.

Uleiurile pentru motoare în doi timpi trebuie să îndeplinească cel puţin criteriile de performanţă tehnică prevăzute în „Certificatul NMMA de uleiuri pentru motoarele în doi timpi" din norma NMMA TC-W3.

Evaluarea şi verificarea criteriului 6

Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze autorităţii competente o declaraţie de conformitate cu acest criteriu, împreună cu documentaţia justificativă corespunzătoare.

Criteriul 7 - Informaţia care apare pe eticheta ecologică

Rubrica a doua a etichetei ecologice trebuie să conţină textul: „In timpul utilizării produsul are periculozitate redusă pentru apă şi sol; emisii reduse de C0₂."

Evaluarea şi verificarea criteriului 7

Operatorul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze autorităţii competente o declaraţie de conformitate cu acest criteriu, împreună cu o mostră a ambalajului pe care apare eticheta.