HOTARARE    din 20 aprilie 2004

in cauza Notar impotriva Romaniei

ACT EMIS DE: CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1105 din 26 noiembrie 2004

                              HOTARAREA
                         din 20 aprilie 2004

                 in cauza Notar impotriva Romaniei*)
                        (Cererea nr. 42860/98)
                    (Rezolvare pe cale amiabila)

    *) Hotararea este reprodusa in facsimil.

    In cauza Notar impotriva Romaniei,
    Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a II-a), statuand in cadrul unei camere formate din: domnii J.-P. Costa, presedinte; A.B. Baka, L. Loucaides, C. Birsan, K. Jungwiert, V. Butkevych, doamna A. Mularoni, judecatori; si domnul T.L. Early, grefier adjunct de sectie;
    dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la data de 23 martie 2004,
    pronunta hotararea urmatoare, adoptata la aceeasi data:

    PROCEDURA

    1. La originea cauzei se afla cererea nr. 42860/98, indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Gheorghe Notar (reclamantul), a sesizat Comisia Europeana a Drepturilor Omului la data de 30 martie 1998, in temeiul fostului articol 25 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
    2. Reclamantul este reprezentat de doamna M. Macovei, avocata in Baroul Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul B. Aurescu, subsecretar de stat.
    3. Reclamantul pretinde ca ar fi fost victima unei incalcari a articolelor 3 si 13 din Conventie, avand in vedere presupusa supunere la rele tratamente de catre organele de politie si gardienii Centrului de primire - triere a minorilor Targu-Mures, precum si neefectuarea unei anchete eficiente, care sa conduca la descoperirea si pedepsirea celor responsabili. El se plange, de asemenea, invocand articolul 5 alineatele 1 - 5 din Conventie, ca nu a fost arestat si detinut potrivit "cailor legale", ca nu a fost informat in termenul cel mai scurt asupra motivelor arestarii sale si asupra acuzatiilor aduse impotriva sa, ca nu a fost adus de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare, ca nu a beneficiat de dreptul ca un tribunal sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si ca i-a fost incalcat dreptul la reparatii pentru detinerea sa in conditii contrare dispozitiilor articolului 5 alineatele 1 - 4.
    In plus, reclamantul sustine incalcarea articolului 6 alineatul 1 din Conventie referitor la pretinsa imposibilitate de a solicita despagubiri pentru detinerea sa ilegala si de supunerea la rele tratamente, precum si la incalcarea dreptului sau la respectarea prezumtiei de nevinovatie, in sensul articolului 6 alineatul 2 din Conventie, motivand aceasta prin faptul ca identitatea sa a fost dezvaluita in cadrul unei emisiuni de televiziune, in cursul careia a fost identificat ca autor al unei infractiuni, desi vinovatia sa nu fusese inca stabilita in mod legal. El pretinde, in final, ca a fost impiedicat sa-si exercite dreptul de recurs individual, potrivit articolului 34 din Conventie, motivand aceasta printr-o vizita a unor politisti la domiciliul sau si prin convocarea la sectia de politie a membrilor familiei sale si a persoanelor care se gaseau la domiciliul sau la momentul respectiv.
    4. Cererea a fost repartizata primei sectii a Curtii (conform art. 52 alin. 1 din Regulament). In cadrul acestei sectii, camera desemnata sa examineze cererea (conform art. 27 alin. 1 din Conventie) a fost constituita potrivit art. 26 alin. 1 din Regulament.
    5. La data de 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat structura sectiilor sale (art. 25 alin. 1 din Regulament). Cererea a fost repartizata celei de-a doua sectii a Curtii, reorganizata astfel (art. 52 alin. 1).
    6. Prin decizia din 13 noiembrie 2003, camera a declarat cererea partial admisibila.
    7. Prin scrisoarea din data de 13 ianuarie 2004, partea reclamanta a informat grefa Curtii (numita in continuare grefa) ca, urmare a negocierilor purtate cu agentul guvernamental roman si a propunerilor venite din partea acestuia din urma, este dispusa sa accepte rezolvarea cauzei pe cale amiabila.
    8. La data de 5 februarie 2004, in urma schimbului de corespondenta intre grefa si Guvern, acesta din urma a confirmat termenii propunerii de rezolvare pe cale amiabila si a transmis o declaratie oficiala in acest sens, semnata de agentul guvernamental.
    9. La 9 februarie 2004, reclamantul a confirmat, la cererea grefei, ca accepta propunerea de rezolvare pe cale amiabila a cauzei, asa cum a fost exprimata in declaratia data de Guvern la 5 februarie 2004.

    IN FAPT

    10. Reclamantul este cetatean roman, s-a nascut in 1979 si are domiciliul la Targu-Mures.

    1. Arestarea reclamantului
    a) Opinia reclamantului
    11. La data de 7 iulie 1996, reclamantul impreuna cu alti trei minori, suspectati de a fi comis o talharie asupra minorului V.A., au fost prinsi de politistii N.I. si M.D. In drum spre sectia de politie, ei au fost loviti de cei doi politisti.
    12. Cei patru minori si victima V.A. au fost condusi intr-o incapere, insotiti de politistul M.D. Victima V.A. a negat orice implicare a reclamantului in respectivul incident.
    13. Anuntati de familia M., parintii reclamantului s-au deplasat la sectia de politie la lasarea serii. Ofiterul de serviciu i-a informat ca fiul lor a comis o infractiune si ca nu este posibil sa il vada.
    14. Reclamantul si ceilalti trei minori au fost interogati de M.D. si N.I., care le-au dictat ce sa scrie. Reclamantul a fost fortat sa rescrie declaratia de mai multe ori, fiind batut continuu, intrucat niciuna din declaratiile sale nu parea sa le convina politistilor. Interogatoriul a avut loc fara ca un avocat sa fie prezent.
    15. In jurul orei 20, mama reclamantului, careia i s-a permis pana la urma sa-si vada fiul pentru cateva minute, a intrat in incaperea in care se aflau minorii si a vazut urme de violenta fizica la capul, pe fata si pe bratele reclamantului.
    16. Reclamantul si ceilalti minori au fost urcati apoi intr-o masina de politie si condusi la Centrul de primire - triere a minorilor Targu-Mures (numit in continuare Centrul). Politia a redactat o scrisoare de insotire in atentia Centrului, mentionand ca minorii acostasera trecatori. Scrisoarea nu a fost inregistrata in registrul politiei si nici nu a fost datata.
    b) Opinia Guvernului
    17. Guvernul contesta faptul ca, in urma incidentului din 7 iulie 1996, politistii ar fi facut uz de forta pentru a-i prinde pe reclamant si pe ceilalti minori implicati in talharia comisa asupra lui V.A. Potrivit Guvernului, dupa ce au fost alertati de un martor, politistii s-au deplasat la fata locului, i-au imobilizat pe presupusii autori ai infractiunii si i-au condus apoi la sectia de politie.
    18. Reclamantul si ceilalti minori suspectati de a fi comis infractiuni nu au fost loviti dupa ce au fost dusi la sectia de politie. Politistii nu au facut altceva decat sa le atraga atentia minorilor ca trebuie sa spuna adevarul, si sa le ia declaratii.

    2. Internarea reclamantului in Centrul de ocrotire a minorilor
    a) Opinia reclamantului
    19. In noaptea de 7 spre 8 iulie 1996, la o ora neprecizata, intre 22 si 6 dimineata, reclamantul si ceilalti minori au fost dusi la Centru. La sosire, ei au fost obligati sa fie rasi in cap, sa isi schimbe hainele cu cele date de Centru, sa faca dus cu apa rece si sa fie spalati cu gaz.
    20. In data de 8 iulie 1996, dimineata, gardianul D.L. de la Centru i-a lovit cu pumnii si cu picioarele, spunandu-le ca acesta nu e decat inceputul.
    21. In aceeasi zi, spre pranz, parintii reclamantului, obtinand de la ofiterul de politie O.D. permisiunea de a a-si vedea fiul cateva minute, s-au deplasat la Centru. Insotiti de M.R., o angajata a Centrului, ei si-au vazut fiul si au constatat urme de violenta pe corpul acestuia. Tatal reclamantului a cerut atunci lui M.R. ca fiul sau sa fie examinat de un medic, dar M.R. a refuzat, explicandu-i ca Centrul nu dispune de personal medical si ca regulamentul interzice unui medic din afara Centrului sa examineze minorii internati.
    22. La 9 iulie 1996, reclamantul si ceilalti minori au fost transportati la sectia de politie pentru un nou interogatoriu. Ei nu au fost reprezentati de un avocat. Politistul care i-a interogat i-ar fi obligat sa se loveasca reciproc de fiecare data cand raspunsul dat de unul dintre ei nu ii convenea politistului. Daca vreunul dintre ei nu il lovea suficient de tare pe celalalt, politistul intervenea, lovindu-l el insusi.
    23. Dupa aceea, au fost condusi intr-o sala de conferinte, unde se aflau mai multe organe de politie. Ei au fost aliniati in fata politistilor, care luau notite, apoi filmati de Antena 1, un post local de televiziune (numit in continuare Postul TV A.) si, in final, fotografiati din fata si din profil. Dupa aceea, au fost transportati inapoi la Centru. Nici reclamantului, nici tatalui sau, nu li s-a cerut consimtamantul pentru realizarea filmului in cauza si ei nu si-au exprimat niciodata consimtamantul in aceasta privinta.
    24. In seara zilei de 9 iulie 1996, inregistrarea cu minorii a fost difuzata la televiziune, intr-o emisiune a politiei dedicata problemei delincventei juvenile. Mai multi prieteni de familie ai reclamantului au vazut emisiunea, unul dintre ei declarand ca a vazut urme de violenta fizica pe corpul reclamantului. In plus, acestia au subliniat ca, pe parcursul emisiunii, care a durat douazeci de minute, prezentatorul a dezvaluit identitatea reclamantului si a mentionat ca acesta a comis o talharie.
    25. In data de 9 iulie 1996 si in urmatoarele trei zile, reclamantul si ceilalti minori au fost din nou batuti de gardienii Centrului, care i-au lovit cu pumnii sau cu palmele. In fiecare seara, erau obligati sa faca dus cu apa rece si, intr-o seara, au fost scosi afara si obligati sa faca flotari.
    26. La 12 iulie 1996, reclamantul si ceilalti minori, dupa ce li s-au dat inapoi hainele, au fost trimisi la sectia de politie si, apoi, eliberati.
    27. Ei nu au fost examinati de catre un medic la internarea in Centru.
    28. In data de 26 iulie 1996, Comisia pentru ocrotirea minorilor de pe langa Consiliul Judetean Mures a adoptat o decizie prin care, in conformitate cu art. 1 lit. d) din Legea nr. 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori, autoriza retroactiv internarea in Centru a reclamantului si a celorlalti minori, pe o durata de cinci zile, incepand cu 7 iulie 1996, pe motiv ca erau predispusi la comiterea de infractiuni.
    b) Opinia Guvernului
    29. La 7 iulie 1996, in jurul orei 23, reclamantul a fost internat in Centru, unde a fost supus unor masuri de igiena si dezinfectare.
    30. In jurul orei 23:30, tatalui reclamantului i-a fost interzis accesul in Centru de catre gardianul T.P., care i-a explicat ca regulamentul nu permite vizite pe timpul noptii si l-a sfatuit sa revina in dimineata urmatoare.
    31. Guvernul contesta ca reclamantul ar fi fost ras in cap, ca ar fi fost lovit si supus la dusuri reci. Acesta face trimitere la o scrisoare datata 21 mai 2001, adresata prefectului de Mures, din partea Centrului si a Directiei generale pentru protectia copilului, in care se mentiona:
    "in Centru, copilul nu a fost ras in cap si nu a fost obligat sa faca dusuri reci; la internare, copilul a fost "igienizat" si "deparazitat" si i s-a pus la dispozitie echipamentul necesar (...) nici minorul, nici parintii sai si nici I.H. nu au facut vreo cerere oficiala catre conducerea Centrului pentru a solicita ca reclamantul sa fie consultat de un medic."
    32. Guvernul nu contesta faptul ca reclamantul si ceilalti minori nu au fost examinati de un medic pe perioada internarii lor in Centru.
    33. Emisiunea inregistrata in data de 9 iulie 1996 la sectia de politie si difuzarea sa de catre postul de televiziune A. s-ar fi facut cu consimtamantul reclamantului si cu acordul prealabil al Inspectoratului de Politie din Targu-Mures.

    3. Procedura penala deschisa impotriva reclamantului pentru talharie
    34. La 15 iulie 1996, reclamantul a fost convocat la politia din Targu-Mures, unde, asistat de un avocat, si in prezenta unuia dintre parintii sai, a fost informat ca este suspectat de comiterea unei talharii, infractiune pedepsita de articolul 211 din Codul penal. Reclamantul a declarat ca se considera nevinovat, intrucat el nu a facut decat sa asiste la faptele comise de alti minori.
    35. La 15 iulie 1996, Politia din Targu-Mures a propus Procurorului inceperea urmaririi penale impotriva reclamantului si a solicitat ca acesta sa fie arestat preventiv, intrucat reprezinta un pericol public. In aceeasi zi, reclamantul a fost convocat de Parchetul de pe langa Judecatoria Targu-Mures, unde, in prezenta avocatului sau, a luat cunostinta de continutul dosarului si si-a sustinut din nou nevinovatia. Procurorul nu a emis mandat de arestare pe numele reclamantului, asa cum propusese politia.
    36. La 9 decembrie 1996, politia din Targu-Mures a finalizat cercetarile referitoare la jaful comis in data de 7 iulie 1996 si a intocmit un referat inaintat procurorului, cu propunerea de a dispune trimiterea in judecata.
    37. Prin rechizitoriul din 17 februarie 1997, Parchetul de pe langa Tribunalul Judetean Mures a dispus neinceperea urmarii penale impotriva reclamantului, in temeiul art. 10 lit. d) din Codul de procedura penala, stabilind ca acesta nu a comis o infractiune.

    4. Plangerea penala a reclamantului pentru supunerea la rele tratamente si detinere ilegala
    38. La 16 iulie 1996, tatal reclamantului a depus la Parchetul Militar Targu-Mures o plangere impotriva politistilor N.I. si M.D. si impotriva gardienilor Centrului, prin care ii acuza ca l-au batut si maltratat pe fiul sau intre 7 si 12 iulie 1996. El s-a plans si de detinerea ilegala a fiului sau, in lipsa unui mandat de arestare, precum si de refuzul angajatilor Centrului de a-l supune unui control medical.
    39. La 17 iulie 1996, H.V., medic legist la laboratorul de medicina legala din Targu-Mures, l-a examinat pe reclamant la cererea parchetului. Raportul sau de expertiza, din data de 17 iulie 1996, mentiona ca minorul nu prezinta leziuni traumatice vizibile, care sa necesite ingrijire medicala. In plus, raportul sublinia ca reclamantul acuza dureri la nivelul cutiei craniene si al toracelui dorsal bilateral.
    40. Prin rezolutia din 19 decembrie 1996, Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva celor doi politisti N.I. si M.D. in temeiul art. 10 lit. d) din Codul de procedura penala, cu motivarea ca faptele de care acestia au fost invinuiti nu exista.
    41. Prin rezolutia din 26 februarie 1997, colonelul magistrat V.D., procuror militar pe langa Sectia Parchetelor militare, a confirmat solutia data prin rezolutia din 19 decembrie 1996 cu privire la neinceperea urmaririi penale impotriva politistilor N.I. si M.D., pe care a considerat-o corecta. Constatand, insa, ca prevederile Codului de procedura penala referitoare la arestare preventiva nu au fost respectate in cazul reclamantului, a dispus trimiterea dosarului catre Parchetul ierarhic inferior si inceperea urmaririi penale pentru arestare nelegala.
    42. Prin rezolutia din 21 mai 1997, Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva locotenentului de politie P.F. si a subofiterilor N.I. si M.D. pentru privarea de libertate a reclamantului in mod ilegal.

    5. Vizita organelor de politie la domiciliul reclamantului si procedura penala pentru violarea de domiciliu
    43. La 24 martie 1998, tatal reclamantului a sesizat Parchetul Militar Targu-Mures printr-o plangere penala indreptata impotriva celor doi politisti, acuzandu-i de violare de domiciliu si de purtare abuziva, infractiuni pedepsite de articolele 192 si 250 din Codul penal.
    44. Parchetul a deschis o ancheta, ca urmare a plangerii penale. La 12 mai 1998, tatal reclamantului a confirmat, cu prilejul audierii sale de catre Parchet, ca cei doi politisti i-au prezentat, in data de 16 martie 1998, in jurul orei 13, in fata intrarii casei sale, un mandat de aducere emis de Tribunalul Targu-Mures pentru sedinta din 18 martie 1998, la care fusese convocat. Acesta a aratat ca, dupa ce a semnat mandatul pe verso, politistii l-au impins, au intrat in casa, in ciuda refuzului sau manifest de a-i lasa sa intre, si le-au cerut persoanelor prezente la domiciliul sau sa se legitimeze. El a declarat, de asemenea, ca politistii i-au spus ca nu au nevoie de mandat pentru a patrunde in domiciliul sau inainte de ora 22 si ca politia se va arata binevoitoare fata de el daca isi retrage plangerea facuta la Strasbourg. El a subliniat, in final, ca are certitudinea ca este in permanenta hartuit de organele de politie si cere ca acest fapt sa nu se mai repete.
    45. La data de 2 iunie 1998, cei doi politisti au fost audiati de Parchetul Militar Targu-Mures. Ei au confirmat faptul ca i-au prezentat tatalui reclamantului, in data de 16 martie 1998, un mandat de aducere emis de Tribunalul Targu-Mures. Ei au explicat si faptul ca au intrat ulterior in casa reclamantului pe motiv ca au auzit mai multe voci venind din interior, tinand cont de faptul ca primisera reclamatii referitor la persoanele care frecventau imobilul in cauza. Ei au declarat ca in apartament au vazut mai multe persoane care urmareau un film pornografic, ca le-au cerut acestora sa se legitimeze si le-au comunicat sa se prezinte la sediul politiei dupa doua zile. Politistii neaga ca l-ar fi impins pe reclamant pentru a intra in casa sau ca ar fi avut vreo discutie pe tema unei cereri depuse de reclamant sau de tatal sau la Strasbourg.
    46. In datele de 29 martie, 10, 18 si 26 iunie 1998, sase persoane care se aflau la domiciliul reclamantului la momentul incidentului din 16 martie 1998 au fost audiate ca martori de catre Parchet. Acestea au declarat ca i-au vazut intrand pe cei doi politisti in casa reclamantului, in data de 16 iunie 1998, in timp ce urmareau un film la televizor. Ele au confirmat si faptul ca politistii le-au cerut sa se legitimeze si le-au comunicat sa se prezinte la sectia de politie. Martorii au declarat ca nu i-au auzit pe politisti amenintandu-l pe reclamant si ca acestia din urma plecasera cand tatal reclamantului le-a cerut sa paraseasca casa. In declaratiile martorilor nu figureaza nici o mentiune referitoare la o cerere care ar fi fost introdusa de reclamant la Strasbourg.
    47. La 31 iulie 1998, tatal reclamantului a declarat la Parchet ca isi retrage plangerea penala din 24 martie 1998 impotriva politistilor si ca revine asupra declaratiilor facute anterior, pe motiv ca incidentul din 16 martie 1998 nu a avut amploarea pe care i-o daduse el initial. El a aratat si ca personal a acceptat ca cei doi politisti sa intre in casa sa.
    48. Prin rezolutia din 20 octombrie 1998, Parchetul Militar Targu-Mures a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva celor doi politisti, bazandu-se in special pe declaratia tatalui reclamantului din 31 iulie 1998, care revenea asupra declaratiei initiale, precum si pe declaratiile celorlalti martori si ale politistilor. Parchetul a constatat ca cei doi politisti s-au deplasat la domiciliul tatalui reclamantului cu scopul de a-l informa in legatura cu obligatia de a se prezenta la sedinta din 18 martie 1998 si de a-i prezenta mandatul emis in acest scop de Tribunalul Mures, apoi au parasit casa la cererea acestuia.

    IN DREPT

    49. In data de 5 februarie 2004, Curtea a primit din partea Guvernului declaratia urmatoare:
    "1. Declar ca, in vederea unei rezolvari pe cale amiabila a cauzei avand la origine cererea nr. 42860/98, Guvernul roman se ofera sa acorde ex gratia reclamantului suma de 40.000 euro. Guvernul se ofera, de asemenea, sa acorde reclamantului 875 euro cu titlu de prejudiciu material, precum si 8.712,66 euro cu titlu de cheltuieli de judecata, sume platibile direct avocatei sale, conform contractului incheiat de aceasta cu reclamantul la 3 noiembrie 2003.
    La aceasta suma nu se va aplica nici un impozit si nici o alta taxa fiscala si ea va fi virata in euro, urmand a fi convertita in lei, conform ratei de schimb aplicabile la momentul platii, intr-un cont bancar indicat de reclamant si de reprezentantii autorizati ai acestuia. Plata se va face in termen de trei luni de la data pronuntarii hotararii Curtii, conform articolului 39 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Incepand de la data expirarii termenului mentionat si pana la momentul efectuarii platii, Guvernul se angajeaza sa plateasca o dobanda simpla de intarziere egala cu dobanda minima pentru imprumut practicata de Banca centrala europeana, valabila in aceasta perioada, la aceasta adaugandu-se o majorare cu 3 puncte procentuale. Aceasta plata reprezinta rezolvarea definitiva a cauzei.
    2. Guvernul se angajeaza sa initieze un proces de reforma a legislatiei in materia taxelor de timbru, astfel incat actiunile civile referitoare la despagubiri acordate pentru tratamente contrare articolului 3 din Conventie sa fie scutite de taxa.
    3. Guvernul va lua masurile necesare in scopul informarii fortelor de politie cu privire la conduita adecvata pe care sa o adopte in vederea asigurarii respectarii prezumtiei de nevinovatie, in sensul alineatului 2 al articolului 6 din Conventie.
    4. Guvernul va continua sa depuna eforturi in domeniul protectiei copilului aflat in dificultate, conform angajamentelor luate prin legislatia si strategiile adoptate la nivel national (Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, aprobata prin Legea nr. 108/1998, si Hotararea nr. 539 din 7 iunie 2001 privind strategia guvernamentala in domeniul protectiei copilului in dificultate), care inlocuiesc in totalitate legislatia in vigoare la momentul faptelor.
    5. Guvernul considera ca supravegherea, de catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, a executarii hotararii Curtii constituie un mecanism adecvat pentru garantarea continuarii progreselor in acest domeniu.
    6. In final, Guvernul se angajeaza sa nu solicite retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, potrivit art. 43 alin. 1 din Conventie, dupa pronuntarea hotararii camerei."
    50. Aceasta declaratie a fost insotita de o scrisoare prin care Guvernul arata ca legislatia in vigoare la momentul faptelor, care reglementa conditiile de care beneficiau minorii pe perioada internarii lor in Centrul de primire din Targu-Mures sau in alte institutii/centre similare, a fost deja modificata. El subliniaza ca o Comisie judeteana pentru protectia copilului si un Serviciu public specializat, infiintate in temeiul Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, aprobata prin Legea nr. 108/1998, asigura pe viitor minorilor aflati in centre de plasament un mediu familial adecvat. Guvernul indica, inter alia, ca parintilor le este permis sa pastreze contactul direct si permanent cu copilul lor minor aflat intr-un centru de plasament si se obliga sa continue procesul de reforma in acest domeniu.
    51. La 19 februarie, Curtea a primit din partea reprezentantei reclamantului o scrisoare redactata in termenii urmatori:
    "Confirm faptul ca reclamantul accepta rezolvarea pe cale amiabila a cauzei, asa cum a fost propusa de catre Guvern."
    52. Curtea ia act de conventia de rezolvare pe cale amiabila asupra careia au convenit partile (conform articolului 39 din Conventie). Curtea este incredintata (assuree) ca aceasta conventie reflecta principiul respectarii drepturilor omului, astfel cum sunt acestea recunoscute prin Conventie si protocoalele sale (articolele 37 alineatul 1 in fine din Conventie si 62 alineatul 3 din regulament).
    53. Prin urmare, se impune radierea cererii de pe rol.

    PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA:

    1. hotaraste sa radieze cererea de pe rol;
    2. ia act de intentia partilor (implicita din partea reclamantului) de a nu solicita retrimiterea cererii in fata Marii Camere.

    Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 20 aprilie 2004, in aplicarea articolului 77 alineatele 2 si 3 din regulamentul Curtii.