DECIZIE Nr.
999 din 8 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art.
6 alin. (1), (2) si (4) si art. 8 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 543 din 3 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antonella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin.' (2), art.
6 alin. (1)', (2) şi (4) şi art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Farm Iedera" - S.R.L, din Ocna Sibiului în Dosarul
nr. 1.210/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale,
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.210/85/2009, Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art.
6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Farm
Iedera" - S.R.L, din Ocna Sibiului într-o cauză având ca obiect somaţie la
plată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 21 alin.
(3), art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (1), deoarece permit instanţei de
judecată să soluţioneze o cauză fără să îşi exercite obligaţia de aflare a
adevărului. Astfel, posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe
baza susţinerilor subiective ale acestuia încalcă egalitatea în drepturi,
dreptul la apărare şi împiedică realizarea unui proces echitabil. Mai mult,
debitorul nu poate administra probe în apărare, astfel că nu poate dovedi
neexecutarea culpabilă a unei obligaţii care incumbă creditorului. Se mai arată
că taxa de timbru fixă oferă un acces mai facil creditorului decât în situaţia
în care ar promova cererea pe calea dreptului comun.
Instanţa de judecată şi-a
exprimat opinia că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin.
(1), (2) şi (4) şi art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): „Procedura somaţiei de plată se
desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin
executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă
obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat
printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui
înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care
atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau
orice alte prestaţii.";
- Art. 4 alin. (2): „In toate cazurile, pentru
soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente,
pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii
sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor
de plată.";
- Art. 6 alin. (1), (2)
şi (4): „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5,
judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a
explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1),
constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite
ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de
plată. [...]
(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va
comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire.";
- Art. 8 alin. (1), (2) şi (5): „(1) Impotriva
ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în
anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă."
Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege
criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind
egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) potrivit căruia dreptul la
apărare este garantat şi art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat, prin numeroase decizii, cu privire la
constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate, prin raportare la
aceleaşi prevederi constituţionale şi cu o motivare similară, In acest sens
sunt, de exemplu, Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Decizia
nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr. 274 din 24 iunie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 10 august 2004, Decizia
nr. 116 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 247 din 20 martie 2006, Decizia nr. 269 din 16 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie
2006, şi Decizia nr. 1.148 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, prin care Curtea, pentru
considerentele acolo reţinute, a respins ca neîntemeiate excepţiile de
neconstituţionalitate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin
deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt
valabile si în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 1
alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 8 alin. (1),
(2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Farm Iedera" - S.R.L,
din Ocna Sibiului în Dosarul nr. 1.210/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercială
şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman