Decizia Nr.998 din 14.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Grand Exchange House“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.317/211/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 16.317/211/2009, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Grand Exchange House“ - S.R.L. din Bucureşti, în recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 15.170 din 27 noiembrie 2009 având ca obiect anulare proces-verbal de contravenţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile criticate încalcă dreptul la un proces echitabil al prezumtivului contravenient, întrucât lasă la latitudinea judecătorului creionarea post factum a normei juridice pe care ar fi trebuit să o respecte pentru a nu fi sancţionat, în condiţiile lipsei unor norme legale precise şi cunoscute în prealabil. De asemenea, normele criticate sunt o înşiruire nesfârşită de noţiuni vagi, ce „lasă orice agent economic complet la discreţia autorităţilor administrative care vor interpreta întotdeauna după bunul plac aceste noţiuni elastice...“Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că prevederile legale nu au legătură cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007.Ulterior sesizării, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 a fost modificat prin art. 1 al Legii nr. 130/2010 pentru modificarea art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 2 iulie 2010, iar în noua redactare textul criticat păstrează de principiu soluţia legislativă anterioară, schimbându-se doar cuantumul amenzii aplicate.Textul criticat are următorul cuprins:

– Art. 4 alin. (1): „(1) O practică comercială este incorectă dacă:a)este contrară cerinţelor diligenţei profesionale;b)deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.“;

– Art. 15 alin. (1): „(1) Utilizarea de către comercianţi a unor practici comerciale incorecte, astfel cum au fost definite la cap. II, este interzisă, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 - Dreptul la un proces echitabil - şi art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege - din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: Articolul 4 din Legea nr. 363/2007, la care face trimitere autorul excepţiei, se referă la practicile comerciale incorecte, pe care le defineşte, stabilind în ce constă şi când o practică comercială este considerată incorectă. Textul de lege considerat de autorul excepţiei ca fiind neconstituţional, respectiv art. 15 alin. (1), sancţionează utilizarea de către comercianţi a acestor practici comerciale incorecte, astfel cum au fost ele definite prin art. 4 alin. (1) din lege, calificând această utilizare drept contravenţie. Prin urmare, Curtea nu poate reţine că textul prin care se instituie o sancţiune (amendă variind într-un cuantum de la 5.000 lei la 50.000 lei) ar încălca art. 21 alin. (3) din Constituţie (dreptul părţilor la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil), întrucât prin calificarea utilizării acestor practici drept contravenţie şi sancţionarea acesteia cu amendă nu se aşază părţile (organ constatator - contravenient) pe poziţii inegale, fiecare având posibilitatea să producă orice probă considerată pertinentă, şi nu se impietează asupra termenului de soluţionare a cauzei. Sub acest aspect, art. 21 alin. (3) din Constituţie nici nu are incidenţă în cauză. Din motivarea autorului se desprinde mai degrabă concluzia că acesta este nemulţumit de caracterul vag şi imprecis al dispoziţiilor cuprinse în art. 4 alin. (1) şi care „lasă orice agent economic complet la discreţia autorităţilor administrative care vor interpreta întotdeauna după bunul plac aceste noţiuni elastice“. Neconstituţionalitatea prevederilor art. 15 alin. (1) prin raportare la prevederile art. 4 alin. (1) din lege este dedusă de autorul excepţiei din faptul că acest text lasă la latitudinea judecătorului plângerii contravenţionale creionarea post factum a normei juridice pe care ar fi trebuit să o respecte contravenientul pentru a nu fi sancţionat drastic, în condiţiile lipsei unor norme legale precise şi cunoscute în prealabil. Sub acest aspect, însă, Curtea nu poate reţine încălcarea de către art. 15 alin. (1) din lege a art. 21 alin. (3) din Constituţie, doar pentru faptul că sancţiunea prevăzută de acest text s-ar baza, în opinia autorului, pe un text imprecis [art. 4 alin. (1) din lege]. O eventuală neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) nu ar putea fi invocată decât cel mult sub aspectul cuantumului amenzii şi nu pe aspectul modalităţilor sub care fapta considerată contravenţie ar putea fi săvârşită. Aşadar, critica autorului, potrivit căreia prevederile atacate încalcă dreptul la un proces echitabil, nu subzistă; acestea nu conţin norme care să împiedice dreptul părţilor de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de un proces echitabil, părţile beneficiind de toate garanţiile procesule, inclusiv de faptul că se poate formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, chiar dacă acesta se bucură de prezumţia de legalitate. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (2) prin raportare la art. 6 paragraful 1 şi art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, critica nu poate fi primită. O eventuală neconcordanţă între norma de drept material care priveşte drepturile fundamentale ale omului şi normele din pactele şi tratatele la care România este parte nu poate fi sancţionată decât de instanţa de judecată, care va da prioritate acestora din urmă, dacă desigur conţin dispoziţii mai favorabile. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Grand Exchange House“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.317/211/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu