DECIZIE Nr.
994 din 8 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 607 din 27 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Română de
Radiodifuziune în Dosarul nr. 25.824/3/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 25.824/3/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Română de Radiodifuziune într-o cauză civilă având ca obiect
soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de
Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 3 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi
(2) privind dreptul de proprietate privată, precum şi dispoziţiilor Convenţiei
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi
protocoalelor adiţionale la această convenţie, care prevăd, în esenţă, că proprietatea
este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală consideră că
prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate, întrucât
este dreptul statului de a reglementa regimul juridic al proprietăţii sale,
publice sau private. Pe de altă parte, instanţa apreciază că aspectele invocate
de autorul excepţiei vizează probleme care ţin de interpretarea şi aplicarea
legii, şi nu de constituţionalitatea prevederilor legale criticate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798
din 2 septembrie 2005, potrivit cărora „Ministerele, celelalte instituţii
publice ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv
cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societăţile
naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele
privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac
obiectul prezentei legi."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2)
privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, de exemplu prin Decizia nr. 246 din 10 iunie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 28 iulie
2003, Decizia nr. 316 din 17 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 572 din 8 august 2003, şi Decizia nr. 738 din 26
octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din
5 ianuarie 2007.
Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste prevederi de lege, în
raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44, statuând că, de regulă,
instituţiile publice, regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de
stat, ca deţinătoare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat, au, în
economia Legii nr. 10/2001, calitatea de debitori ai obligaţiei de restituire.
Art. 44 din Constituţie, invocat de autorul excepţiei în susţinerea
neconstituţionalităţii art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, are în vedere
ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular.
Or, în reglementarea criticată, prin termenul „persoane
îndreptăţite" sunt desemnate acele persoane care pot solicita măsuri
reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent valoric,
proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora de către
stat. Aşa fiind, rezultă că asemenea persoane nu au calitatea de proprietari în
momentul solicitării restituirii, motiv pentru care modificarea categoriei
persoanelor îndreptăţite, prin efectul textului de lege criticat, nu contravine
principiului constituţional de referinţă care asigură protecţia dreptului de
proprietate, ca parte integrantă a patrimoniului unui subiect de drept.
Prin urmare, Curtea constată că invocarea dispoziţiilor
art. 44 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauza dedusă controlului de
constituţionalitate.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie,
soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se
întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Societatea Română de Radiodifuziune în Dosarul nr.
25.824/3/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora