DECIZIE Nr.
990 din 8 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Ordonanta Guvernului nr.
8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor
judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, precum si din cadrul altor
unitati din sistemul justitiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 539 din 3 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Ant'oanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr.
8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor
judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor
unităţi din sistemul justiţiei, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel
Constanţa - Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă si asigurări
sociale în Dosarul nr. 427/36/2009.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, arătând că prin
Legea nr. 330/2009 a fost acordat sporul pentru solicitare neuropsihică avut în
vedere în formularea criticilor de neconstituţionalitate, consideră că excepţia
de neconstituţionalitate a râmas fără obiect.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 6 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 427/36/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi
familie, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa
Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul
instantelorjudecătoresti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din
cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, excepţie ridicată din oficiu
de instanţa de judecată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine, în esenţă, că textul de lege
criticat, care abrogă dispoziţiile Legii nr. 50/1996, este neconstituţional,
întrucât afectează un drept consacrat de această lege, respectiv sporul de 50%
pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică. Acest drept, care intră în
noţiunea de „bun" în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor
Omului (Cauza Pressos Compania Naviera S.A. şi alţii contra Belgiei - 1995
şi Ouzounis şi alţii contra Greciei- 2002), a fost prevăzut
de art. 47 din Legea nr. 50/1996 şi a fost abrogat ulterior prin Ordonanţa
Guvernului nr. 83/2000. Prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 444 din 13 iunie 2008, s-a stabilit însă că acest drept a supravieţuit şi
după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000. Prin urmare, se
aduce atingere prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, fără a fi
întrunite condiţiile prevăzute de art. 53 din aceeaşi Lege fundamentală.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul, considerând
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, arată că dispoziţiile
art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate expres prin art. I pct. 42 din
Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000. Prin urmare, dispoziţiile art. 30 din
Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 nu prezintă nicio relevanţă în cauză. Oricum,
arată că în prezent Legea nr. 330/2009 a acordat sporul la care face referire
autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere
solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind
salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al
parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din
sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
72 din 31 ianuarie 2007, dispoziţii potrivit cărora „La data intrării în
vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă:
a) Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte
drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu
modificările şi completările ulterioare;
b) dispoziţiile privind salarizarea şi alte drepturi
ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie, cuprinse în Legea nr. 56/1996 privind salarizarea şi alte drepturi
ale judecătorilor Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale
magistraţilor-asistenţi şi ale celorlalte categorii de personal, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1996, cu
modificările şi completările ulterioare;
c) orice alte dispoziţii contrare."
Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii de
lege sunt contrare prevederilor art. 44 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie,
referitoare la proprietatea privată şi restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 30 din Ordonanţa
Guvernului nr. 8/2007 prin prisma faptului că au ca efect abrogarea
dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, care consacra dreptul
magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate la sporul pentru risc şi
solicitare neuropsihică, considerând că astfel se aduce atingere dreptului de
proprietate privată.
Faţă de acestea, Curtea reţine că în prezent art. 4 din
anexa nr. VI ia Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a
personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, acordă sporul avut în vedere
de autorul excepţiei, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără
obiect.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr.
8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor
judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor
unităţi din sistemul justiţiei, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel
Constanţa - Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări
sociale în Dosarul nr. 427/36/2009.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea