DECIZIE   Nr. 990 din 6 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 si art. 319 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 6 din 4 ianuarie 2008

Ioan Vida                                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu                        -judecător

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Acsinte Gaspar                               -judecător

Petre Ninosu                                   -judecător

Ion Predescu                                   -judecător

Puskas Valentin Zoltan                   -judecător

Tudorel Toader                                -judecător

Augustin Zegrean                           -judecător

Ion Tiucă                                         - procuror

Cristina Cătălina Turcu                   - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 şi art. 319 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „European Level" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.628/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 264/R din 19 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.628/30/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 şi art. 319 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o contestaţie în anulare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se consideră că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât contestaţia în anulare se judecă de către acelaşi judecător care a pronunţat soluţia atacată şi care nu poate aprecia decât în mod subiectiv existenţa unei erori în hotărârea pe care el însuşi a pronunţat-o. Pe de altă parte, textul art. 318 din Codul de procedură civilă nu are în vedere şi omiterea voită de către judecător a examinării unui motiv de recurs.

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţia cuprinsă în art. 319 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă, reprezintă „o regulă determinată de însăşi natura contestaţiei de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare. Prin intermediul contestaţiei nu se realizează un control judiciar obişnuit, astfel că, în toate cazurile, competenţa aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea, iar nu unei instanţe superioare".

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale şi că stabilirea procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând decizia prin care a fost sesizată, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată, deşi dintr-o eroare materială instanţa a intitulat actul de sesizare decizie, şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 318 şi art. 319 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:

-Art. 318: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

- Art. 319: „Contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Impotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă."

Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la prevederile art. 21 alin. (3) ce reglementează dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului din Constituţie, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000  pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă creau o situaţie juridică similară, în sensul că atât apelurile, cât şi recursurile erau supuse judecăţii aceleiaşi instanţe. Acest text a fost supus controlului de constituţionalitate sub aceleaşi aspecte ca şi prevederile art. 318 şi art. 319 din Codul de procedură civilă, prin raportare la dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză.

Prin Decizia nr. 528 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 14 august 2007, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele: chiar dacă aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, soluţia legislativă nu instituie nicio discriminare şi, ca atare, nu contravine nici principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept.

Totodată, dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc nicio atingere principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Textul de lege criticat nu instituie o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecătorilor.

Pentru aceleaşi considerente, ţinând seama de similitudinea de reglementare dintre art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 şi art. 318 şi 319 din Codul de procedură civilă, nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate cu privire la acestea din urmă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 şi art. 319 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „European Level" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.628/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu