DECIZIE   Nr. 99 din  6 martie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 276 din 19 aprilie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Claudiu Stroe in Dosarul nr. 3.355/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii in materie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 3.355/2002, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Claudiu Stroe, contestator recurent in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate invocate se arata ca dispozitiile art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, care nu prevad calea de atac a recursului impotriva unei decizii prin care se respinge contestatia in anulare, contravin prevederilor art. 21 si 49 din Constitutie, care statueaza liberul acces la justitie, respectiv principiul nerestrangerii acestui drept, prevederilor art. 24 din Legea fundamentala, care reglementeaza dreptul la aparare, precum si dispozitiilor art. 128 din Constitutie, care asigura dreptul partilor de a exercita caile de atac, in conditiile legii, impotriva hotararilor judecatoresti. De asemenea, autorul exceptiei considera ca sunt incalcate si prevederile art. 20 alin. (1) din Constitutie cu raportare la reglementarile din art. 1, art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind obligatia de a respecta drepturile omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, public, desfasurat intr-un termen rezonabil, in fata unei instante independente si impartiale, respectiv dreptul la un recurs efectiv.
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece liberul acces la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, iar instituirea unor reguli de procedura pentru desfasurarea procesului si reglementarea cailor de atac sunt de competenta exclusiva a legiuitorului. Se mai arata ca textul de lege criticat este in concordanta si cu dispozitiile art. 6 paragraful 1, precum si cu cele ale art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca dispozitiile art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala sunt constitutionale. Se argumenteaza ca accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, iar stabilirea procedurii de judecata, inclusiv reglementarea cailor de atac, este de competenta exclusiva a legiuitorului ordinar. Instituirea unor reguli speciale, inclusiv cu privire la caile de atac, nu este contrara principiului egalitatii cetatenilor sau dreptului la aparare, atata timp cat se asigura egalitatea cetatenilor in utilizarea lor.
    Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, deoarece contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, iar ratiunea sa este aceea de a asigura remedierea erorilor ce s-ar putea produce in activitatea instantelor judecatoresti. Intrucat contestatia in anulare, ca toate caile extraordinare de atac, reprezinta o prelungire a procesului penal, aceasta trebuie sa fie folosita sub un strict control judecatoresc. Se arata ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca accesul la justitie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale si la toate caile de atac. De asemenea, se apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu sunt contrare nici prevederilor art. 20 alin. (1) din Constitutie raportate la dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in speta cele ale art. 6 paragraful 1 si ale art. 13, deoarece nu aduc atingere in nici un fel dreptului de a se adresa justitiei sau elementelor care caracterizeaza un proces echitabil.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala sunt constitutionale. Referitor la neconstitutionalitatea acestor dispozitii in raport cu art. 1, 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se apreciaza ca intre acestea nu exista contradictii. In acest sens, se arata ca practica europeana a statuat ca prevederile art. 6 din conventie nu sunt aplicabile cailor extraordinare de atac, iar conceptul de "proces echitabil" nu implica in mod necesar existenta mai multor grade de jurisdictie, deci a unor cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti, inclusiv cele extraordinare, si posibilitatea exercitarii lor de catre toate partile din proces. Dreptul la recurs, prevazut in art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la conventie, poate fi exercitat de orice persoana declarata vinovata de catre o instanta, dar nu pentru toate hotararile ce se pot da in cursul procesului penal. Totodata, se invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la textul de lege criticat.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins: "Sentinta data in contestatie este supusa apelului, iar decizia data in apel este supusa recursului." Aceste dispozitii legale privesc caile de atac ce pot fi folosite impotriva hotararilor judecatoresti date in solutionarea contestatiei in anulare.
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca acest text contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 21, art. 20 alin. (1), cu referire la art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale art. 24, 49 si ale art. 128 din Legea fundamentala, deoarece nu prevede nici o cale de atac impotriva deciziei date de instanta de recurs in solutionarea contestatiei in anulare.
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.
    Asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, precum si asupra argumentelor invocate in sustinerea acestei exceptii, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, dintre care mentionam Decizia nr. 261 din 5 decembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 174 din 5 aprilie 2001, si Decizia nr. 171 din 23 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 387 din 16 iulie 2001. Prin aceste decizii Curtea Constitutionala, respingand exceptiile ridicate, a subliniat netemeinicia argumentelor invocate in sustinerea lor.
    Astfel, in Decizia nr. 261/2000, cu privire la contrarietatea dispozitiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala in raport cu art. 21 din Constitutie, Curtea a retinut ca in activitatea sa jurisdictionala anterioara a examinat semnificatia principiului liberului acces la justitie. Astfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca liberul acces la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, deci si reglementarea cailor ordinare si extraordinare de atac, este de competenta exclusiva a legiuitorului. Aceasta solutie decurge din dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum si din cele ale art. 128 din Constitutie, conform carora "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
    In considerentele aceleiasi decizii s-a retinut ca semnificatia art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia accesul liber la justitie nu poate fi ingradit, este aceea ca nici o categorie sau grup social nu poate fi exclus de la exercitiul drepturilor procesuale prevazute de lege. Insa legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. Lipsa posibilitatii de a exercita o cale de atac impotriva incheierii de respingere in principiu a contestatiei in anulare nu impiedica accesul la justitie, in conditiile in care calea de atac a contestatiei in anulare poate fi promovata numai dupa ce au fost exercitate toate caile ordinare de atac prevazute de lege [in cazurile prevazute la art. 386 lit. a) - c) din Codul de procedura penala], partea beneficiind de toate gradele de jurisdictie prevazute de lege.
    Curtea a constatat, de asemenea, ca dispozitiile legale criticate sunt in concordanta si cu prevederile art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Aceste considerente sunt valabile si in cauza de fata.
    In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 24 din Constitutie, Curtea constata ca imposibilitatea legala de a exercita o cale de atac impotriva incheierii de respingere in principiu a contestatiei in anulare nu este de natura sa aduca atingere dreptului la aparare, deoarece nu afecteaza modul in care partea isi exercita mijloacele procesuale pentru apararea sa.
    Referitor la sustinerea ca prevederile art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor art. 49 din Constitutie, Curtea constata ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece prin reglementarea legala supusa controlului de constitutionalitate nu se restrange exercitiul unor drepturi sau al unor libertati.
    In sfarsit, Curtea constata ca este nefondata si sustinerea potrivit careia textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece continutul dispozitiilor legale nu are nici o legatura cu obiectul de reglementare al acestei norme juridice internationale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Claudiu Stroe in Dosarul nr. 3.355/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 martie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu