DECIZIE Nr.
982 din 6 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 7 si 8 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 786 din 20 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 şi 8 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Vasile Văleanu în Dosarul nr. 17.703/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti - Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 24 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 17.703/300/2006, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 şi 8 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Văleanu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 2781 alin. 7 şi 8 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale
întrucât judecătorul nu poate administra ca probe decât înscrisuri noi, probe
ce nu pot conduce întotdeauna la schimbarea rezoluţiei atacate, respectiv la
garantarea dreptului la un proces echitabil. In ceea ce priveşte prevederile
art. 2781 alin. 8
din Codul de penală, autorul excepţiei a învederat că,
în aprecierea sa, acestea limitează posibilitatea de decizie pentru judecător,
care nu mai poate pronunţa o soluţie într-un termen rezonabil.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 7 şi 8 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: judecătorul,
soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza
lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi
prezentate.
Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a)respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau
inadmisibilă ori, dupa caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa
atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea
începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este
obligat să arate motivele pentru care a trimis, cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce
urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă;
c) admite plângerea,' prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit,
dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se
în mod corespunzător."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată,
Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură
penală, prin raportare la acelaşi text constituţional, Curtea Constituţională
s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 354 din 23 septembrie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2004, precum şi prin Decizia nr. 412 din
12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004,
statuând că aceste dispoziţii sunt constituţionale.
Curtea a reţinut că limitarea mijloacelor de probă care
pot fi administrate la judecarea
plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere
în judecata, realizată prin dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală,
este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu
vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc
procedural prin care se realizează un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei
procurorului atacate, sub aspectul legalităţii acesteia. Ca urmare, este firesc
ca în vederea soluţionării plângerii instanţa să verifice, pe baza lucrărilor
şi a materialului existente în'dosarul cauzei, care au fost avute'în vedere de
procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecată
atacate, dacă această soluţie'a fost sau nu dispusă cu respectarea
dispoziţiilor legale.
Aşa fiind, nu poate fi primită critica potrivit căreia
dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă dreptul de acces
liber la justiţie, plângerea reglementată de dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală fiind
în sine o garanţie a realizării acestui drept.
De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penala nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este
acesta consfinţit de prevederile constituţionale şi de reglementările
internaţionale, petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa
instanţei de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările şi
materialul din dosarul cauzei, precum şi posibilitatea prezentării unor probe
suplimentare faţă de cele deja administrate, respectiv „înscrisuri noi".
Plângerea prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală a
fost concepută de legiuitor ca o cale de atac în cadrul căreia instanţa analizează
legalitatea şi temeinicia ordonanţei sau a rezoluţiei procurorului, aşa încât
este firesc ca instanţa de judecată, cu ocazia soluţionării acesteia, să se
raporteze la „lucrările şi materialele din dosarul cauzei" care au fost
avute în vedere de către procuror şi pe care se întemeiază soluţia.
Dispoziţiile art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, de asemenea, au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea
fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel,
prin deciziile nr. 228 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 332
din 13 aprilie 2006, şi nr. 508 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.135 din 1 decembrie 2004, Curtea a respins ca neîntemeiate
excepţiile de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 şi 8 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Vasile Văleanu în Dosarul nr. 17.703/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu