DECIZIE   Nr. 975 din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 98 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 646 din 1 octombrie 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Antonia Constantin                - procuror

Mihaela Senia Costinescu    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Agneta Aurelia Szaboîn Dosarul nr. 4.100/320/2006 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 13 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.100/320/2006, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 98 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Agneta Aurelia Szabo.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că textul de lege criticat contravine art. 21 alin. (3) din Constituţie, arătând că, în condiţiile în care există Serviciul de evidenţă informatizată a persoanelor, „nimic nu este mai simplu pentru o instanţă judecătorească decât să afle noua adresă de domiciliu a unei părţi, persoane fizice, în cazul în care nu se reuşeşte realizarea procedurii de citare la adresa de domiciliu indicată de către o parte, pe motivul schimbării acestui domiciliu". Pe de altă parte, dispoziţiile art. 98 din Codul de procedură civilă încalcă şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, textul folosind doar noţiunea de „domiciliu", nu şi pe cea de „sediu", referindu-se în mod evident doar la persoanele fizice, iar nu şi la cele juridice, ceea ce este de natură a crea o discriminare între părţile litigante, sub aspectul sancţiunii aplicabile pentru necomunicarea schimbării adresei la care urmează a fi citate.

Tribunalul Mureş - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile art. 98 din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile constituţionale invocate, ci, dimpotrivă, sunt de natură a sancţiona exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. Rolul activ al judecătorului nu implică obligaţia instanţei judecătoreşti de a efectua acele demersuri care revin, prin lege, părţilor, printre care şi acela de a-şi indica domiciliul la care li se vor comunica actele procedurale.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 98 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conţinut: „Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seama, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3).

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 98 din Codul de procedură civilă prevăd obligaţia persoanelor care au calitatea de părţi într-un dosar aflat pe rolul instanţei judecătoreşti de a comunica schimbarea domiciliului ori de câte ori aceasta survine pe parcursul derulării judecăţii. Scopul reglementării îl constituie citarea legală a părţilor, în vederea asigurării dreptului acestora de a se înfăţişa la judecată pentru a-şi apăra interesele legitime. Nerespectarea acestei obligaţii atrage aplicarea sancţiunii procedurale a neluării în seamă a noului domiciliu.

Chiar dacă formula redacţională a textului foloseşte doar noţiunea de „domiciliu", iar nu şi pe cea de „sediu", având în vedere finalitatea normei procedurale, pentru identitate de raţiune, aceasta se aplică, deopotrivă, şi persoanelor juridice aflate în proces. Prin urmare, dispoziţiile art. 98 din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie care consacră principiul egalităţii în drepturi, reglementarea aplicându-se tuturor părţilor din proces, fără discriminări sau privilegii.

Textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie referitoare la dreptul la un proces echitabil. Exercitarea rolului activ al judecătorului nu exonerează părţile de la îndeplinirea obligaţiilor expres stabilite prin lege, art. 723 din Codul de procedură civilă prevăzând expres principiul exercitării cu bună-credinţă a drepturilor procedurale. De altfel, este în interesul părţilor litigante de a înştiinţa instanţa de judecată despre modificările survenite în timpul judecăţii, întrucât niciun text din Codul de procedură civilă nu obligă instanţa de judecată să facă demersuri pentru aflarea noului domiciliu al părţilor, atunci când citaţia sau actele de procedură comunicate se întorc la dosar cu menţiunea „destinatar necunoscut", sau „destinatar mutat de la domiciliu".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Agneta Aurelia Szabo în Dosarul nr. 4.100/320/2006 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,                                                       

prof. univ. dr. IOAN VIDA                                                              

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu