DECIZIE   Nr. 972 din 30 septembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 736 din 30 octombrie 2008

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Puskâs Valentin Zoltan          -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Simona Ricu                          - procuror

Maria Bratu                            - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mănăstirea „Sfintei Cruci" din Oradea în Dosarul nr. 270/271/2005 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 21 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 270/271/2005, Tribunalul Bihor - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mănăstirea „Sfintei Cruci" din Oradea.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât „face o discriminare evidentă şi nejustificată între unităţile de cult din mediul rural şi cele din mediul urban, acestea din urmă neputând beneficia de prevederile legii". Totodată, se arată că reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate „trebuie acordată" unităţilor de cult în mod egal, indiferent de localitatea unde se află.

Tribunalul Bihor - Secţia civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece, având în vedere scopul declarat al Legii nr. 18/1991, reglementarea condiţiilor privind retrocedările în domeniul fondului funciar este de competenţa legiuitorului.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. In acest sens, precizează că dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea şi garantarea proprietăţii private sunt aplicabile numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl reprezintă art. 22 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare.

Textul criticat are următoarea redactare: „Organele reprezentative ale unităţilor de cult, recunoscute de lege, din mediul rural, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru suprafaţa de teren agricol care reprezintă diferenţa dintre suprafaţa de 5 ha, în cazul parohiilor, şi suprafaţa pe care au avut-o în proprietate, dar nu mai mult de 10 ha, şi pentru suprafaţa ce reprezintă diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha, în cazul mănăstirilor şi schiturilor, şi suprafaţa pe care au avut-o în proprietate, dar nu mai mult de 50 ha."

Textul constituţional considerat ca fiind încălcat este cel al art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii, indiferent de titular.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.

Prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 reglementează dreptul organelor reprezentative ale unităţilor de cult, recunoscute de lege, din mediul rural de a cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţele de teren agricol neatribuite. Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat contravine art. 44 alin. (2) din Constituţie care are în vedere garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii, deoarece de aceste prevederi nu pot beneficia şi unităţile de cult din mediul urban.

Analizând art. 22 din Legea nr. 18/1991, Curtea observă că alin. (5) al acestui text prevede că, pentru parohiile, schiturile şi mănăstirile din mediul urban, consiliile şi organele reprezentative ale acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile alin. (3) şi (4) din acelaşi articol. Aşadar, nu poate fi vorba de nicio discriminare între unităţile de cult din mediul rural şi cele din mediul urban în ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenţelor de teren agricol neatribuite.

De altfel, Curtea, în jurisprudenţa sa, ca de exemplu Decizia nr. 246 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 25 aprilie 2007, a statuat că prevederile  constituţionale  privind  garantarea  şi  ocrotirea proprietăţii se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate. Or, în speţa de faţă este vorba de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mănăstirea „Sfintei Cruci" din Oradea în Dosarul nr. 270/271/2005 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu