Decizia Nr.972 din 12.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 şi 86 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Sunita-Maria Rostaş în Dosarul nr. 150/190/2009 al Judecătoriei Roman.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 150/190/2009, Judecătoria Roman a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 şi 86 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Sunita-Maria Rostaş, într-o cauză având ca obiect infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece „ar trebui să limiteze persoana care poate fi audiată în această calitate de persoana fostului inculpat sau coinculpat interesat să dea o anumită declaraţie favorabilă lui şi celorlalţi făptuitori, declaraţie de natură să zădărnicească aflarea adevărului şi să discrediteze rolul justiţiei în apărarea valorilor sociale şi morale într-o societate de drept“. Prin încuviinţarea unor asemenea audieri sunt atinse drepturile şi interesele legitime ale persoanei, atingere ce se face prin intermediul unui organ abilitat al statului, respectiv instanţa de judecată, care este obligată să vegheze la respectarea ordinii de drept şi să facă o aplicare corectă a legii în vederea tragerii la răspundere a oricărei persoane pentru fapta sa. Se mai învederează că aceste „abuzuri şi interpretări ale textelor legale“ s-au făcut având în vedere condiţia socială a autoarei excepţiei, având în vedere condiţia socială „extrem de modestă“ a acesteia, „comparativ cu a inculpaţilor“.Judecătoria Roman consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată în acest sens că cererea de încuviinţare a probei testimoniale se examinează de instanţă în condiţii de contradictorialitate, prin prisma pertinenţei, a concludenţei şi utilităţii acesteia, având în vedere că finalitatea cercetării judecătoreşti este să permită aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. Instanţa are obligaţia de a da dovadă de rol activ în soluţionarea cauzei, fiind datoare să urmărească lămurirea pricinii sub toate aspectele. Aceasta se face în condiţiile administrării unui probatoriu cât mai complet, care poate cuprinde inclusiv depoziţii de martori ale unor persoane faţă de care, în aceeaşi cauză, s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată. Aprecierea şi evaluarea probelor este tot atributul instanţei, aceasta fiind datoare să coroboreze toate elementele de care dispune. Din acest motiv, o eventuală declaraţie „favorabilă“ din partea unei persoane care la un moment dat a avut calitatea de învinuit sau inculpat va putea constitui temei al soluţiei instanţei numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Apreciază, totodată, că susţinerile privind limitarea sferei persoanelor ce pot fi audiate ca martori, prin excluderea foştilor învinuiţi sau inculpaţi în aceeaşi cauză, faţă de care s-a dispus soluţia de netrimitere în judecată, reprezintă aspecte ce nu se circumscriu atribuţiilor Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 şi 86 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

– Art. 78: „Persoana care are cunoştinţă despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultată în calitate de martor.“;

– Art. 86: „Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei şi i se arată care sunt faptele sau împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerându-i-se să declare tot ce ştie cu privire la acestea.După ce martorul a făcut declaraţii, i se pot pune întrebări cu privire la faptele şi împrejurările care trebuie constatate în cauză, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţă despre cele declarate. Dispoziţiile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea martorului.“ Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege“, ale art. 21 alin. (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 48 - Familia şi ale art. 54 - Fidelitatea faţă de ţară. Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că textele de lege ce fac obiectul acesteia sunt criticate din perspectiva unui pretins caracter lacunar, şi anume pentru lipsa reglementării unei „limitări“ a sferei persoanelor care pot fi audiate ca martori, respectiv din perspectiva modului de interpretare şi aplicare de către instanţele de judecată. Or, niciuna dintre categoriile de critici anterior menţionate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Astfel, nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional completarea eventualelor lacune de reglementare, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Tot astfel, Curtea Constituţională nu poate cenzura eventuala aplicare greşită sau abuzivă a legii, aceasta fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale fie în activitatea legiuitorului, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării“, fie în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 şi 86 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Sunita-Maria Rostaş în Dosarul nr. 150/190/2009 al Judecătoriei Roman. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta