DECIZIE   Nr. 97 din 21 octombrie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 333 din  1 decembrie 1994

    Vasile Gionea        - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu - judecator
    Miklos Fazakas       - judecator
    Antonie Iorgovan     - judecator
    Ioan Muraru          - judecator
    Ioan Griga           - procuror
    Florentina Geangu    - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 50 din 18 mai 1994.
    La apelul nominal, facut in sedinta publica, partile au fost lipsa.
    Procedura legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a recursului si de casare a deciziei atacate, dezvoltind oral motivele de recurs formulate in scris.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    In dosarul nr. 2638/1992 al Judecatoriei Tulcea, inculpata Necsuliu Cornelia a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 din Codul penal, sustinind ca, raportat la prevederile imperative ale art. 150 alin. (1) din Constitutie, acestea sunt abrogate partial.
    Prin Decizia nr. 50 din 18 mai 1994, Curtea Constitutionala a respins ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate ridicata de inculpata Necsuliu Cornelia, intrucat prin Decizia nr. 11 din 8 martie 1994, definitiva, s-a constatat ca art. 248 din Codul penal a fost abrogat partial potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, acesta urmand a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din legea fundamentala, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Impotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs, invocand urmatoarele motive:
    - Curtea trebuia sa constate ca sesizarea sa de catre instanta de judecata este nejustificata si, drept urmare, sa respinga exceptia ca vadit nefondata, fara citarea partilor, in conditiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Neprocedind in acest mod, Curtea a retinut si s-a pronuntat asupra unei probleme la care se pronuntase anterior instanta de judecata, ceea ce inseamna o substituire nepermisa in activitatea acesteia
    - solutia "lipsei de obiect" se intemeiaza pe caracterul obligatoriu al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 11/1994, care, interpretata astfel, inchide calea sesizarii Curtii cu orice alta exceptie de neconstitutionalitate avand art. 248 din Codul penal chiar atunci cand infractiunea priveste un bun public nominalizat de art. 135 alin. (4) din Constitutie.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind decizia atacata, incheierea de sesizare, motivele de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispozitiile legii atacate ca neconstitutionale raportate la prevederile Constitutiei, precum si cele ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Primul motiv de recurs referitor la exprimarea opiniei instantei in acord cu punctul de vedere al partii care a invocat exceptia in sensul neconstitutionalitatii art. 248 din Codul penal si deci al abrogarii lui nu este intemeiat, deoarece, desi instanta a opinat pentru neconstitutionalitatea art. 248 din Codul penal, nu a constatat abrogarea in dispozitivul incheierii si, mai mult, a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei. Rezulta ca, fiind legal investita, Curtea intemeiat a procedat la solutionarea exceptiei.
    In ce priveste critica referitoare la posibilitatea respingerii exceptiei ca "vadit nefondata", nici aceasta obiectiune nu poate fi retinuta, intrucat, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, solutia respingerii fara citarea partilor pe acest temei este conditionata de unanimitatea opiniei membrilor completului de judecata in aprecierea exceptiei. Aceasta regula este nu numai de fond, in sensul ca exceptia in mod vadit este neintemeiata, ci si de procedura, astfel incat, daca aceste doua aspecte nu coincid, evident art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 nu se poate aplica.
    Cel de-al doilea motiv de recurs, privind solutia "lipsei de obiect" intemeiata pe caracterul obligatoriu al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 11 din 8 martie 1994, este neintemeiat si urmeaza a fi respins, intrucat nu tine seama de specificul jurisdictiei constitutionale. Astfel exceptia de neconstitutionalitate poate fi admisa sau respinsa prin decizie definitiva.
    In caz de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, decizia Curtii Constitutionale produce efectele prevazute de art. 145 alin. (2) din Constitutie si de art. 26 din Legea nr. 47/1992. Astfel fiind, textul declarat ca neconstitutional sau textul anterior Constitutiei constatat ca abrogat - deoarece, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, este contrar acesteia - nu mai poate fi aplicat, este scos din legislatie. Orice alta exceptie care ar avea ca obiect textul declarat ca neconstitutional sau constatat ca abrogat urmeaza sa fie respinsa ca lipsita de obiect, daca solutionarea exceptiei s-a facut cu citarea partilor, ori ca vadit nefondata in cazul in care, pentru acelasi motiv de fond, exceptia a fost, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, rezolvata fara citarea partilor. Asa fiind, referirea la deciziile definitive anterioare nu inseamna o lipsa de motivare in drept, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispozitiilor constitutionale si legale.
    Recursul invoca si faptul ca, respingind exceptia de neconstitutionalitate ca lipsita de obiect, se incheie calea sesizarii Curtii, chiar si atunci cand exceptia priveste un bun public, nominalizat expres in art. 135 alin. (4) din Constitutie. Argumentul nu poate fi primit deoarece Curtea statueaza numai asupra problemelor de drept. Constatand, in drept, ca art. 248 din Codul penal, ca orice alt text in legatura cu avutul obstesc, este abrogat partial si ca urmeaza sa se aplice numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, ramane ca fiecare instanta judecatoreasca sa stabileasca daca este vorba sau nu de astfel de bunuri si sa decida daca textele referitoare la infractiunile privind avutul obstesc sunt sau nu aplicabile.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 50 din 18 mai 1994, pronuntata in Dosarul nr. 15C/1993.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 21 octombrie 1994.
    Prezenta decizie se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
            prof. dr. VASILE GIONEA

                            Magistrat asistent,
                            Florentina Geangu