DECIZIE Nr. 97
din 13 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct. 15 si 16 din Legea
nr. 505/2003 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002
pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului si a
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor
formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii
comerciantilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 178 din 14 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 15 şi 16 din Legea
nr. 505/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr.
26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru
înregistrarea şi autorizarea funcţionării
comercianţilor, excepţie ridicată de Camera de Comerţ şi Industrie a României
în Dosarul nr. 18.514/301/2005 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde autorul
excepţiei, prin avocat, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului
unic pct. 15 şi 16 din Legea nr. 505/2003, reiterând
argumentele expuse în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale şi apreciind că dispoziţiile
legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 august 2006, pronunţată în Dosarul nr. 18.514/301/2005, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 15 şi 16 din Legea nr. 505/2003, excepţie
ridicată de Camera de Comerţ şi Industrie a României.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile articolului unic pct. 15 şi 16 din Legea
nr. 505/2003, prin care au fost modificate şi
completate prevederile art. V şi
VI din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 129/2002, „reglementează
transmiterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri aparţinând unei
persoane juridice de drept privat (Camera de Comerţ şi Industrie a României)
către o persoană juridică de drept public nou-înfiinţată (Oficiul Naţional al
Registrului Comerţului), fiind astfel contrare art. 15
alin. (2), art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 136
alin. (5) din Constituţie.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât prevederile legale criticate „nu constituie o ingerinţă în dreptul de
proprietate" al cărui titular este autoarea excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
„în mod legal şi echitabil se impune ca la desprinderea oficiilor de camerele
de comerţ şi industrie să se determine şi cota lor de contribuţie la
achiziţionarea bunurilor din dotare, fără ca prin aceasta să se încalce dreptul
de proprietate al camerelor în sensul limitării sau restrângerii unuia dintre
prerogativele sale, şi anume dreptul de a întrebuinţa bunul, astfel cum
susţine, în mod eronat, autorul excepţiei". De asemenea, precizează că,
potrivit prevederilor legale care fac obiectul excepţiei, sunt preluate numai
acele bunuri destinate să servească activităţii serviciului public al
registrului comerţului şi numai în măsura în care există un aport la dobândirea
lor din partea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor
registrului comerţului sau birourilor unice, astfel încât nu se poate considera
că a fost încălcat principiul inviolabilităţii proprietăţii private. Pentru
aceleaşi argumente, consideră că textele de lege criticate nu aduc atingere
nici principiului neretroactivităţii legii consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Avocatul Poporului, făcând
referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile articolului unic pct. 15 şi 16 din Legea nr. 505/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 76/2001 privind
simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi
autorizarea funcţionării comercianţilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 857 din 3 decembrie 2003.
Dispoziţiile articolului unic pct. 15 şi 16 din Legea
nr. 505/2003, criticate sub aspectul
constituţionalităţii şi care privesc modificarea şi completarea art. V şi, respectiv, VI
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002, au următorul cuprins:
- pct. 15: „Art. V. - (1) In termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a
prezentei ordonanţe de urgenţă se definitivează preluarea bazelor de date, a aplicaţiilor
de întreţinere şi utilizare a acestora, necesare în vederea ţinerii şi
administrării registrelor comerţului de către Oficiul Naţional al Registrului
Comerţului, respectiv de către oficiile registrului comerţului de pe lângă
camerele de comerţ şi industrie teritoriale, şi a funcţionării birourilor unice
din cadrul camerelor de comerţ şi industrie teritoriale, precum şi documentele
care privesc activitatea acestora, de către Ministerul Justiţiei - Oficiul Naţional al Registrului
Comerţului şi de către oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale,
pe bază de proces-verbal de predare-preluare încheiat între reprezentanţii
Ministerului Justiţiei şi cei ai Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a
Municipiului Bucureşti, respectiv ai camerelor de comerţ şi industrie
teritoriale.
(2) Modul de
utilizare de către Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului
Bucureşti şi de către camerele de comerţ şi industrie teritoriale a
informaţiilor cuprinse în bazele de date se stabileşte pe bază contractuală.";
- pct. 16: „Art. VI.
- (1) Bunurile aflate în dotarea Oficiului
Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului şi a
birourilor unice constituie, în limita aportului acestora la dobândirea
bunurilor respective, patrimoniul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului
şi vor fi folosite potrivit destinaţiei stabilite.
(2) Determinarea
aportului prevăzut la alin. (1) se va realiza pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor
Publice şi părţile interesate, în condiţiile legii.
(3) Predarea-preluarea
bunurilor prevăzute la alin. (1) se efectuează prin proces-verbal încheiat între reprezentanţii
Ministerului Justiţiei şi cei ai Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a
Municipiului Bucureşti şi, respectiv, ai camerelor de comerţ şi industrie
teritoriale."
Critica de neconstituţionalitate a textelor menţionate
se bazează pe susţinerea că sunt încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 136
alin. (5) din Constituţie.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată.
Dispoziţiile legale care
formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în acest dosar,
sub aspectul unor critici similare, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate
exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 212 din 15
mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 471 din 1 iulie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. V şi VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 129/2002, constatând că
acestea nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea în mod egal
de lege a proprietăţii private şi nici pe cele referitoare la inviolabilitatea
proprietăţii private, texte invocate şi în acea cauză în susţinerea excepţiei.
In considerentele deciziei se arată că, „potrivit
dispoziţiilor Legii nr. 26/1990, registrul central al comerţului se ţine de către Oficiul Naţional
al Registrului Comerţului, instituţie publică cu personalitate juridică,
organizată în subordinea Ministerului Justiţiei, iar conform art. 9 din aceeaşi lege, modificat, oficiile
registrului comerţului se organizează în subordinea Oficiului Naţional al
Registrului Comerţului şi funcţionează pe lângă fiecare tribunal. De asemenea,
în temeiul art. 11 din aceeaşi
lege, modificat, pentru operaţiunile efectuate oficiul registrului comerţului
percepe taxe şi tarife stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Finanţelor Publice. Din coroborarea
dispoziţiilor de lege menţionate rezultă că registrul comerţului desfăşoară o
activitate de interes public, încredinţată Oficiului Naţional al Registrului
Comerţului şi oficiilor registrului comerţului, ca autorităţi publice, la
dispoziţia persoanelor interesate de situaţia economico-financiară a
comercianţilor. Existenţa serviciilor publice înfiinţate prin lege sau prin
alte acte normative poate înceta, în mod simetric, tot prin lege sau alte acte
normative. Tot astfel, activitatea desfăşurată de un serviciu public poate fi
încredinţată unei autorităţi statale sau unei persoane private ori poate fi
transferată în gestiunea unei autorităţi statale de sine stătătoare, împreună
cu bunurile provenite din propriile venituri şi necesare funcţionării sale.
Aşadar, organizarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în subordinea
Ministerului Justiţiei reprezintă o opţiune a legiuitorului. Oficiul Naţional
al Registrului Comerţului a fost şi potrivit redactării anterioare un serviciu
public organizat ca o structură de sine stătătoare. Reglementarea
serviciului public al registrului comerţului este supusă normelor de drept administrativ,
potrivit cărora între serviciul public şi baza sa materială există o legătură
substanţială.
Aşa fiind, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile
constituţionale privind dreptul de proprietate nici cu privire la constituirea
patrimoniului Oficiului Naţional al Registrului Comerţului din bunurile aflate
în dotarea oficiului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice,
în limita aportului lor la dobândirea bunurilor şi pentru a fi folosite
potrivit destinaţiei stabilite.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi
regimul juridic al acesteia, terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară
activitatea instituţiile publice aparţin domeniului public, fiind aplicabile
regulile dreptului public. Astfel, dispoziţiile de lege supuse controlului de
constituţionalitate nu aduc atingere prevederilor constituţionale, deoarece bunurile
nu aparţin domeniului privat al statului, ci, prin natura juridică a
instituţiei care le administrează, aparţin domeniului public.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte veniturile
rezultate din activitatea desfăşurată de serviciul public, de regulă, acestea
sunt venituri bugetare, în măsura în care ele nu sunt utilizate pentru
funcţionarea serviciului public. Aşa fiind, regula este aplicabilă şi în cauză,
iar prin aceasta nu se încalcă prevederile art. 41
alin. (2) din Constituţie, Camera de Comerţ şi
Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti neavând un drept de
proprietate asupra bunurilor aflate în dotarea Oficiului Naţional al
Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor
unice".
Considerentele avute în vedere de Curtea
Constituţională pentru pronunţarea deciziei menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
care se bazează pe invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale privind
neretroactivitatea legii, se constată că acestea nu pot fi reţinute, întrucât
textele ce fac obiectul excepţiei se aplică în mod exclusiv de la data intrării
în vigoare a legii.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor articolului unic pct. 15 şi 16 din Legea nr. 505/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 76/2001 privind
simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi
autorizarea funcţionării comercianţilor, excepţie ridicată de Camera de Comerţ
şi Industrie a României în Dosarul nr. 18.514/301/2005 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu