DECIZIE Nr.
969 din 25 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1 1), (3) si (4) din
Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire pentru
monitorizarea postprivatizare a contractelor de vanzare-cumparare de actiuni
detinute de stat la societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 618 din 14 septembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (11), (3) şi (4)
din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire pentru
monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni
deţinute de stat la societăţile comerciale, excepţie ridicată de Asociaţia
Salariaţilor PAS Nicolina din laşi în Dosarul nr. 1.846/3/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin
avocatul Ovidiu Bulai, şi partea Societatea Comercială Mecanoexport-Import -
S.A. din Bucureşti, prin avocatul Anca Vaida, lipsind Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul Asociaţiei Salariaţilor PAS Nicolina din
laşi arată că măsurile prevăzute prin Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 modifică
retroactiv contractele de privatizare încheiate între părţi anterior apariţiei
ordonanţei, introducând obligaţia unilaterală a cumpărătorului la plata
daunelor-interese în condiţiile stipulate de actul normativ. Astfel, se
instituie o veritabilă prezumţie de culpă a cumpărătorului la neîndeplinirea
obligaţiilor contractuale, rolul judecătorului limitându-se la a dispune
efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea daunelor. Mai mult, în
măsura în care prin încheierea contractului de privatizare cumpărătorul a
dobândit dreptul de proprietate asupra patrimoniului societăţii comerciale,
introducerea, prin ordonanţă, a unei sancţiuni care nu era prevăzută în
contract încalcă pe lângă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi prevederile
art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată.
Avocatul Societăţii Comerciale Mecanoexport-lmport -
S.A. din Bucureşti susţine, de asemenea, admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile criticate instituie o prezumţie
irefregabilă de culpă în sarcina cumpărătorului, în vreme ce statului i se
creează un avantaj real, efectiv în raporturile cu persoanele private.
Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 introduce noi clauze în contractele de
privatizare, ingerinţe care nu se întemeiază pe scopuri legitime, necesare
într-o societate democratică şi care sunt de natură a conduce la îmbogăţirea
fără just temei a statului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.846/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a art. 21 alin. (11), (3) şi (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire pentru monitorizarea
postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat
la societăţile comerciale, excepţie ridicată de Asociaţia Salariaţilor PAS
Nicolina din laşi.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul susţine, în esenţă, că articolul criticat instituie o culpă
civilă în sarcina cumpărătorului, cu încălcarea principiului libertăţii
contractuale consacrat de Codul civil, determinând astfel ca una dintre părţile
contractante - statul să se situeze deasupra legii. Prevederea legală criticată
încalcă şi prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituţie, întrucât
judecătorul nu are libertatea de decizie, ci doar posibilitatea de a lua act de
întinderea unei obligaţii stabilite prin lege, iar nu pe baza probelor
administrate în cadrul procesului. In condiţiile în care existenţa
prejudiciului se prezumă, nefiind necesar a fi dovedită, se nesocoteşte dreptul
părţilor la un proces echitabil, bazat pe principiul contradictorialităţii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin
dispoziţiilor constituţionale, deoarece existenţa şi întinderea culpei
contractuale se stabileşte de către instanţa de judecată pe baza probelor
administrate, cu respectarea garanţiilor procesuale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile art. 21 alin. (11), (3) şi (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire pentru monitorizarea
postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat
la societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 506/2002,
modificată ulterior, texte de lege care au următorul conţinut: „(11)
In cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau
judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la
plata daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile
datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării
contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii
celorlalte obligaţii contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de
cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.
1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanţilor de
către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului
în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(3) Stabilirea prejudiciilor şi a întinderii
daunelor-interese prevăzute la alin. (2), precum şi a celor provocate Autorităţii
se va face, la solicitarea societăţii/Autorităţii, pe baza unei expertize
întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel
de operaţiuni.
(4) Cheltuielile aferente efectuării expertizei
prevăzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, după caz, de
Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpărător."
In opinia autorului excepţiei de neconstitutionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.
Asupra dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului
nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea s-a mai
pronunţat prin Decizia nr. 175 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 456 din 26 iunie 2003, respingând excepţia de
neconstitutionalitate ca neîntemeiată. In considerentele acelei decizii, s-a
argumentat neretroactivitatea ordonanţei tocmai prin referirea la conţinutul
dispoziţiilor art. 2 din acest act normativ, care prevăd că „Prezenta
ordonanţă se aplică contractelor[...]pentru efectele produse de acestea după
intrarea ei în vigoare".
Reţinând că Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002
reglementează controlul postprivatizare, precum şi modul de urmărire a executării
obligaţiilor asumate de cumpărători, pe perioada derulării contractelor de
vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, Curtea
a arătat că această ordonanţă îşi are temeiul în dispoziţiile art. 135 alin.
(2) lit. b) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure
protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi
valutară. Totodată, în considerentele aceleiaşi decizii, Curtea a constatat că
nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16
alin. (1), care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, şi nici a dispoziţiilor art. 44, întrucât conţinutul şi
limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Soluţiile şi considerentele deciziilor pronunţate sunt
aplicabile şi în cauza de faţă, deoarece nu au intervenit elemente noi, de
natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
In ceea ce priveşte critica de neconstitutionalitate
potrivit căreia art. 21 alin. (11), (3) şi (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 25/2002 contravine art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea
reţine că dispoziţiile criticate nu împiedică părţile interesate de a se adresa
instanţelor judecătoreşti, în cazul în care apreciază că drepturile,
libertăţile sau interesele lor legitime au fost încălcate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 21 alin. (11), (3) şi (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire pentru monitorizarea
postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat
la societăţile comerciale, excepţie ridicată de Asociaţia Salariaţilor PAS
Nicolina din laşi în Dosarul nr. 1.846/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu