DECIZIE Nr.
960 din 25 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 696 din 13 octombrie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de procuror în Dosarul nr. 20.091/299/2007 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintă personal părţile Petre
Stanciu şi Marinela Simota, precum şi consilierul juridic Ana-Cristina Geană,
cu delegaţie la dosar, pentru partea Institutul Naţional de Hidrologie şi
Gospodărire a Apelor Bucureşti. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul părţii Petre Stanciu, care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Partea Marinela Simota pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Reprezentantul părţii Institutul Naţional de Hidrologie
şi Gospodărire a Apelor Bucureşti arată că, în opinia, sa excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, deoarece
criticile formulate nu sunt pertinente în cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 20.091/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
17 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de procuror în
dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 131 alin. (1) referitoare la rolul
Ministerului Public în activitatea judiciară şi ale art. 132 alin. (1)
referitoare la principiile care guvernează activitatea procurorilor, deoarece
restrânge rolul procurorului, limitându-i posibilitatea exercitării din oficiu
a acţiunii civile numai la cele două situaţii prevăzute de art. 17 alin. 1 din
Codul de procedură penală. Astfel, legiuitorul constituant a înţeles să confere
Ministerului Public rolul de reprezentant al interesului social, general şi
public, care să vegheze la aplicarea legii, una dintre formele concrete de
realizare a acestui rol fiind aceea de a instrumenta, în faza de urmărire
penală, cauzele penale sub toate aspectele (atât latura penală, cât şi latura civilă), precum şi de a
participa la judecarea proceselor, de a-şi manifesta rolul activ şi de a pune
concluzii în acord cu obiectivele stabilite de Constituţie. In timp ce textul
constituţional se referă la apărarea ordinii de drept, textul criticat
împiedică procurorul să răspundă acestui deziderat constituţional, fiind
evidentă împrejurarea că la soluţionarea laturii civile în cadrul procesului
penal există şi interese generale, cu implicaţii inclusiv asupra ordinii de
drept, în situaţia în care partea vătămată este una dintre instituţiile publice
la care se referă art. 145 din Codul penal. De altfel, necesitatea invocării
acestei excepţii de neconstituţionalitate izvorăşte din speţa dedusă judecăţii,
potrivit căreia, deşi inculpaţii au cauzat o pagubă de peste 5,5 miliarde lei
unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, aceasta
din urmă a emis oficial adrese, semnate de un inculpat în calitate de director,
că nu a suferit nicio vătămare. Or, este evident că textul legal criticat îl
împiedică pe procuror într-o astfel de situaţie să exercite din oficiu acţiunea
civilă, răspunzând astfel rolului său constituţional de a veghea la respectarea
legii şi la apărarea ordinii de drept.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate invocată, limitându-se doar la a sesiza instanţa de
contencios constituţional.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece faptul că
procurorul poate numai în anumite limite să exercite acţiunea civilă în
procesul penal nu este de natură să contravină rolului Ministrului Public în
activitatea judiciară. Sesizarea legală pentru exercitarea acţiunii civile
poate fi făcută numai de către persoana îndreptăţită să pretindă despăgubiri
pentru paguba suferită, singura excepţie putând viza doar persoana lipsită de
capacitate de exerciţiu şi de reprezentant legal.
Avocatul Poporului mai arată că, în realitate, autorul
excepţiei vizează extinderea dispoziţiei legale şi la alte situaţii neprevăzute
de text. Or, Curtea Constituţională nu poate modifica sau completa un text
legal, transformându-se în legislator pozitiv.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Exercitarea din oficiu a acţiunii civile, care
au următorul conţinut: „Acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, când cel vătămat
este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de
exerciţiu restrânsă." Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei este nemulţumit nu
de conţinutul reglementării, ci de ceea ce nu prevede. Or, potrivit art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau
completa prevederile supuse
controlului."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de
voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de procuror în Dosarul nr. 20.091/299/2007 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie
2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru