Decizia Nr.96 din 01.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304¹ şi art. 582 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tomis Team“ - S.R.L. din comuna Gălbiori în Dosarul nr. 10.990/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Comercială „Tomis Team“ - S.R.L. din comuna Gălbiori, doamna avocat Corina Mardale şi domnul avocat Doru Postelnicu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentanţilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate care solicită admiterea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 10.990/118/2009, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 304¹ şi art. 582 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Tomis Team“ - S.R.L. din comuna Gălbiori într-un dosar având ca obiect emiterea unei ordonanţe preşedinţiale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin dispoziţiile legale criticate care reglementează recursul în materia ordonanţei preşedinţiale, cale de atac care afectează caracterul urgent şi vremelnic al procedurii speciale, este permisă reformarea ordonanţei preşedinţiale, act emis de un reprezentant al autorităţii judecătoreşti, care este inamovibil şi care prezintă suficiente garanţii pentru a lua o măsură temporară pe calea procedurii consacrate de art. 581 din Codul de procedură civilă.Prin exercitarea şi eventual admiterea recursului împotriva unei hotărâri pronunţate pe calea ordonanţei preşedinţiale, partea care a obţinut câştig de cauză şi a convins judecătorul de necesitatea instituirii unei măsuri vremelnice, în considerarea caracterului lor urgent, se vede lipsită de beneficiul acestor măsuri, ce fuseseră ordonate de judecător tocmai în considerarea drepturilor sale.Exercitarea recursului împotriva unei ordonanţe preşedinţiale vatămă dreptul la un proces echitabil prin posibilitatea apariţiei unei incertitudini nepermise cu privire la raporturile dintre părţi pe perioada derulării litigiului. Prin dispoziţiile legale criticate, în opinia autorului, se ajunge la o situaţie contrară avută în vedere de legiuitor, parcurgerea a două grade de jurisdicţie pentru a avea nevoie de confirmarea unui drept ce necesită o determinare sumară, dar urgentă, din partea autorităţii judecătoreşti, lipsind de conţinut procedura ordonanţei preşedinţiale şi nesocotind previzibilitatea şi caracterul constant al măsurilor temporare dispuse pe perioada desfăşurării litigiului de fond între părţi.Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 304¹ şi art. 582 din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul conţinut:– Art. 304¹: „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.“;– Art. 582: „Ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronunţării şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile. Împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie.“ În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 din Constituţie, precum şi de art. 6 paragraful 1 teza a doua din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat prin mai multe decizii şi, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 1.362 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010, Curtea reţinea că „justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ţine de deosebirile esenţiale existente între cele două situaţii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situaţia în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral şi sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de prima instanţă, examinată de o instanţă de control judiciar, la un grad de jurisdicţie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret şi limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunţate în apel. În situaţia în care părţilor nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanţa să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecăţii. Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanţa are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, este menită să asigure părţilor o judecată echitabilă şi să conducă instanţa la cercetarea şi aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunţarea unei soluţii.“ În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 582 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 396 din 5 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 8 decembrie 2004, şi prin Decizia nr. 305 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 3 mai 2006, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a statuat că reglementările criticate instituie o procedură specială potrivit căreia instanţa de judecată poate dispune, prin ordonanţă preşedinţială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite sunt valabile şi în prezenta cauză. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304¹ şi art. 582 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tomis Team“ - S.R.L. din comuna Gălbiori în Dosarul nr. 10.990/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae