DECIZIE Nr.
956 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 2 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul
Romaniei a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic
European
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 600 din 25 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe
teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi
Spaţiului Economic European, excepţie ridicată de Kaplan Ismail în Dosarul nr.
25.105/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate
în încheierea de la acea dată, când Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru
data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 25.105/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 312 alin. (î) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a
cetăţenilor statelor membre ale' Uniunii Europene şi Spaţiului Economic
European.
Excepţia a fost ridicată de Kaplan Ismail într-o cauză
privind soluţionarea unui apel formulat într-o acţiune având ca obiect
solicitarea de ridicare a interdicţiei de intrare în România.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate creează discriminări între două categorii de străini aflaţi în
situaţii juridice similare, şi anume cei împotriva cărora s-a aplicat măsura
interdicţiei de intrare în România înainte, respectiv după data de 1 ianuarie
2007, deoarece doar cea din urmă categorie poate solicita reducerea
interdicţiei după împlinirea a jumătate din perioada interdicţiei dispuse în
condiţiile art. 30 alin. (1) din ordonanţa criticată.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât nu poate fi vorba de o situaţie discriminatorie între două categorii
de persoane al căror regim juridic este reglementat diferit, prin acte
normative distincte, şi anume Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005
privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre
ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European şi Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 312 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr! 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a
cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European
sunt constituţionale. Acest text se aplică în mod egal tuturor destinatarilor
săi, fără discriminări pe criterii arbitrare, şi este în concordanţă, totodată,
cu dispoziţiile art. 126 alin.' (1) din Constituţie', potrivit cărora
legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli
speciale privind competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu'au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 312 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a
cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic
European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 21
iulie 2005, completată prin art. I pct. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/2006
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor
statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, publicată
în Monitorul Oficial al' României, Partea I, nr. 636 din 24 iulie 2006. Textul
de lege criticat are următorul cuprins:
- Art. 312 alin. (1): „(1) După
împlinirea a jumătate din perioada interdicţiei dispuse în condiţiile art. 30
alin. (2), persoana expulzată poate solicita ridicarea interdicţiei.";
- Art. 30 alin. (2), la care textul legal criticat face
trimitere, prevede următoarele: „(2) Instanţa poate dispune interzicerea
intrării pe teritoriul României persoanei împotriva căreia s-a dispus măsura
expulzării, pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 5 ani. Perioada de interdicţie
curge de la data ieşirii din ţară."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine, în' ordinea invocării lor, dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, art. 11 alin. (1)'şi (2) referitoare la dreptul internaţional şi
dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile
omului. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din
Protocolul nr. 12 la Convenţie şi ale art. 7 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, texte referitoare la principiile egalităţii şi
nediscriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constata că aceasta este neîntemeiată.
Autorul excepţiei ar dori o egalitate de tratament
juridic între persoane care se află în situaţii juridice reglementate diferit
în timp. Astfel, dispoziţiile art. 312 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul
României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului
Economic European, criticate, au fost introduse prin art. I pct. 47 din
Ordonanţa Guvernului nr. 30/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, act normativ ce a intrat în vigoare la
data aderării României la Uniunea Europeană şi care, evident, urmărea
asigurarea aceloraşi drepturi în cadrul Uniunii Europene sub aspectul liberei'
circulaţii a cetăţenilor statelor membre pe teritoriul României.
In virtutea principiului reglementat de art. 15 din
Constituţie, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia
legii penale sau contravenţionale mai favorabile, dar şi a principiului
aplicării imediate a legii noi, beneficiul legii' constând în posibilitatea ca
persoana expulzată să solicite ridicarea interdicţiei intrării pe teritoriul
României după împlinirea a jumătate din perioada interdicţiei produce efecte
juridice pentru situaţiile create după intrarea în vigoare a legii, şi nu
pentru cele deja existente, sau ale căror efecte juridice s-au stins, deoarece,
în acest caz, s-ar încălca principiul constituţional al neretroactivităţii
legii. Aşadar, sub aspectul criteriului obiectiv al momentului
legiferării,'persoanele aflate în ipoteza art. 30 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, adică împotriva cărora instanţa de judecată
a dispus interzicerea intrării pe teritoriul României, se află în situaţii
diferite, care justifică, prin urmare, tratamente juridice distincte.
Mai mult, modalitatea în care instanţa de judecată sau
organele competente interpretează şi aplica legea nu reprezintă aspecte de
neconstituţionalitate,' iar asupra lor Curtea Constituţională nu se poate
pronunţa, acestea fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe
teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi
Spaţiului Economic European, excepţie ridicată de Kaplan Ismail în Dosarul nr.
25.105/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi