DECIZIE Nr.
955 din 30 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 889 din 27 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
ridicată de „Federalcoop" din Constanţa în Dosarul nr. 3.176/118/2006 al
Tribunalului Constanţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
consilier juridic, cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul autorului excepţiei arată că obiectul
acesteia, aşa cum a fost formulat prin cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale, îl constituie prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001, precum şi toate dispoziţiile din Codul de procedură
civilă şi din legile speciale care prevăd că recursul este singura cale de atac
pentru anumite hotărâri judecătoreşti. Se apreciază că legiuitorul a împărţit
cetăţenii în două categorii; în prima categorie sunt cei care beneficiază de un
triplu grad de jurisdicţie, iar în cea de-a doua categorie, cei care au la
dispoziţie numai două grade de jurisdicţie. Se încalcă în acest fel principiul
egalităţii în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, se apreciază că legiuitorul
nu trebuia să abroge prevederile referitoare la recursul în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că obiectul acesteia
îl constituie doar prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001. Se susţine că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate
căile de atac, pentru situaţii diferite tratamentul juridic fiind diferit.
Celelalte critici formulate de autorul excepţiei privesc modificarea şi
completarea textului de lege criticat, aspecte ce excedează competenţei Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 martie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.176/118/2006, Tribunalul Constanţa -
Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34
alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o
contestaţie în anulare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001, precum şi toate dispoziţiile din Codul de procedură
civilă şi din legile speciale care prevăd că recursul este singura cale de atac
pentru anumite hotărâri judecătoreşti sunt neconstituţionale, deoarece legea
prevede doar această cale de atac, ceea ce este de natură să genereze erori
judiciare ireparabile.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că
prin stabilirea competenţei secţiei de contencios a tribunalului, de a judeca
recursul declarat împotriva hotărârii judecătoreşti de soluţionare a plângerii
împotriva procesului-verbal de contravenţie, nu se creează nicio discriminare.
Aceasta deoarece principiul egalităţii în faţa legii nu înseamnă uniformitate,
astfel încât la situaţii egale trebuie să existe un tratament egal, iar la
situaţii diferite să existe un tratament diferenţiat. In legătură cu invocarea
art. 129 din Constituţie, se arată că textul criticat statuează chiar în sensul
acestor dispoziţii.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt
constituţionale. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
principiul egalităţii în drepturi impune un tratament juridic identic numai în
situaţii egale, iar accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate
cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, în opinia autorului excepţiei, art. 34 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi
toate dispoziţiile din Codul de procedură civilă şi din legile speciale care prevăd că recursul
este singura cale de atac pentru anumite hotărâri judecătoreşti.
Instanţa de judecată a sesizat Curtea, în temeiul art.
29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34
alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, asupra cărora se va pronunţa Curtea
prin prezenta decizie.
Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Hotărârea
judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în
termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a
tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot
fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea
hotărârii."
Excepţia se raportează la prevederile art. 16 privind egalitatea
în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 129
privind folosirea căilor de atac din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că în jurisprudenţa sa constantă a statuat că accesul la justiţie nu
presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte
justiţia. Legiuitorul are competenţa exclusivă de a reglementa cu privire la regulile de desfăşurare a procesului
în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi cu privire la exercitarea căilor
ordinare sau extraordinare de atac, putând institui, în considerarea unor
situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.
Totodată, Legea fundamentală nu cuprinde prevederi prin
care să se stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti,
statuând în art. 129 că acestea se exercită „în condiţiile legii". De
aceea, instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte
exercitarea căilor de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a
cetăţenilor în utilizarea lor, nu este contrară principiului accesului liber la
justiţie. Aşa fiind, nu poate fi primită critica potrivit căreia prin textul de
lege criticat se aduce atingere dispoziţiilor art. 21 şi 129 din Legea
fundamentală.
Cu privire la principiul egalităţii, Curtea a statuat
că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în
funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, toţi cetăţenii aflaţi în
ipoteza descrisă de textul de lege criticat pot folosi calea de atac a recursului
împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat plângerea contravenţională, aşa
încât nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 16 din
Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
In numele legii,
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de „Federalcoop" din
Constanţa în Dosarul nr. 3.176/118/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu