DECIZIE Nr. 95
din 4 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 146 din 5 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Dan Sebastian
Mircea, Dan Mariana, Dragoş Diaconeasa şi Doina Diaconeasa în Dosarul
nr. 2.712/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti -
Secţia penală.
La apelul nominal sunt prezenţi Dan Sebastian
Mircea şi Dan Mariana, asistaţi de doamna avocat Maria Cristina Manda
din cadrul Baroului Bucureşti, care reprezintă şi pe autorii
execepţiei Dragoş Diaconeasa şi Doina Diaconeasa. Lipsesc
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită. Avântul cuvântul, avocatul autorului excepţiei
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Depune
şi concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 9 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 2.712/303/2009, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti
- Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din
Codul de procedură penală, excepţie invocată de Dan
Sebastian Mircea, Dan Mariana, Dragoş Diaconeasa şi Doina Diaconeasa.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional,
deoarece îngrădeşte dreptul de a solicita extinderea efectelor cu
privire la alte persoane, lăsând numai la latitudinea procurorului
extinderea procesului penal cu privire la alte persoane. De aici concluzia
„că numai o singură parte a procesului penal are drepturi. Cu alte
cuvinte, aceasta este mai presus de restul părţilor din proces."
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, întrucât „procedura extinderii procesului penal cu
privire la alte persoane este în concordanţă cu art. 131 alin. (1)
din Constituţie."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 337 din Codul de procedură
penală, având următorul cuprins: „In cursul judecăţii,
când se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte
persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală
pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârşirea
unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă
persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul
poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.
Dispoziţiile art. 336 se aplică în mod
corespunzător."
Prevederile constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art.
20 raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră
dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor
art. 337 din Codul de procedură penală, prin raportare la o serie de
texte din Constituţie invocate şi în prezenta cauză şi
faţă de critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 762 din 18 septembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23
octombrie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 337 din Codul de procedură penală, reţinând
că procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane este
în concordanţă cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din
Constituţie, referitor la rolul Ministerului Public, potrivit căruia,
„în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele
generale ale societăţii şi apără ordinea de drept,
precum şi drepturile şi libertăţile
cetăţenilor". Corespunzător acestor atribuţii
constituţionale, Ministerul Public este singurul îndreptăţit
să ceară extinderea procesului penal, aşa cum este singurul care
întocmeşte actul de acuzare. Această simetrie juridică
respectă accesul liber la justiţie şi nu contravine prevederilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece se aplică
fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
Mai mult, prin Decizia nr. 484 din 29 mai 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 28 iunie
2007, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 337 din Codul de procedură penală, a reţinut că
în situaţia în care procurorul nu formulează o cerere de extindere a
procesului penal partea interesată poate sesiza organele de urmărire
penală, în temeiul art. 221 (Modurile de sesizare), respectiv art.
279 (Organele cărora li se adresează plângerea) din Codul de
procedură penală. Se asigură astfel accesul liber la
justiţie şi, în mod corespunzător, toate garanţiile ce
caracterizează un proces echitabil, inclusiv sub aspectul asigurării
dreptului la apărare şi al îndeplinirii exigenţelor privind
înfăptuirea justiţiei.
Aceeaşi soluţie de respingere a criticii de
neconstituţionalitate a pronunţat Curtea, pentru considerentele de
mai sus, şi prin Decizia nr. 195 din 27 iunie 2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 august 2002, şi
Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât
considerentele, cât şi soluţia din deciziile menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6)
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură penală,
excepţie invocată de Dan Sebastian Mircea, Dan Mariana, Dragoş
Diaconeasa şi Doina Diaconeasa în Dosarul nr. 2.712/303/2009 al
Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta