DECIZIE Nr.
945 din 30 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3)
lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 779 din 16 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion
Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de cetăţeanul chinez Chen Liwei în Dosarul nr. 9.280/2/2006
al Curţii' de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 524D/2007 al Curţii
Constituţionale.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei,
lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limba chineză desemnat în
cauză spre a asigura traducerea, domnul Ioan Budura.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
525D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 55 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, ridicată de Hu Xueliang în
Dosarul nr. 10.542/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei,
lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea
parţială dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în
dosarele susmenţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Autorii excepţiilor, prin traducător, sunt de acord cu
conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de
acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 525D/2007 la Dosarul nr.
524D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţilor prezente. Acestea
formulează, prin traducător, susţineri asemănătoare, referitoare la situaţia
financiară şi investiţiile realizate în România pe timpul şederii în ţară şi
care sunt grav puse în pericol prin refuzul autorităţilor de a prelungi dreptul
de şedere şi prin executarea dispoziţiilor de părăsire a teritoriului ţării.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în
acest sens, jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, de
exemplu Decizia nr. 341/2007, care, pentru motive de identitate cu privire la
obiect şi motivare ale excepţiei, îşi păstrează soluţia şi în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 22
martie 2007 şi 27 martie 2007, pronunţate în dosarele nr. 9.280/2/2006 şi nr.
10.542/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) şi alin. (2) lit. a)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România. Excepţia a fost ridicată de Chen Liwei
şi Hu Xueliang în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea
unor dispoziţii de părăsire a teritoriului României.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având
un conţinut identic, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate,
care enumera condiţiile de prelungire a dreptului de şedere pentru desfăşurarea
de activităţi comerciale, limitează excesiv şi discriminatoriu dreptul
constituţional la proprietate al străinilor care au realizat investiţii în
timpul şederii legale în România. In opinia autorilor excepţiei, textul
criticat instituie o stare de discriminare, întrucât condiţiile legale impuse
se referă numai la categoria cetăţenilor străini. Totodată, acesta este lipsit
de precizie şi claritate şi nu îndeplineşte criteriul de calitate prevăzut de
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în
înţelesul dat de practica jurisprudenta a Curţii Europene, în sensul de a fi
„suficient de accesibil şi precis încât să înlăture orice risc de arbitrariu."
Se mai susţine, de asemenea, că „nu este obiectiv
posibil ca realizarea unei investiţii să corespundă adlitteram
unui plan de afaceri iniţial", în condiţiile
în care, din cauze independente de voinţa străinului, legate de obţinerea
formalităţilor necesare, investiţia începe a se derula după o perioadă mare de
timp de la proiectarea acelui plan de afaceri, iar piaţa afacerilor este într-o
continuă transformare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
dispoziţiile de lege criticate fiind constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele criticate
nu creează nicio stare de discriminare între străinii destinatari ai normei şi
nici nu afectează dreptul de proprietate al acestora, drept care, potrivit
Constituţiei, este garantat numai cu respectarea condiţiilor legale.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale examinate nu instituie nicio discriminare, fiind
aplicabile în mod unitar străinilor, în funcţie de situaţiile identice în care
se află, şi nu conţin norme contrare dreptului de proprietate privată.
Condiţiile cerute de norma criticată se circumscriu scopului pentru care
fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului
de şedere temporară în România şi se justifică prin însuşi interesul pretins de
solicitantul dreptului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului
şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (1) şi alin. (2) lit.
a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Din motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate ce constituie obiectul Dosarului nr.
525D/2007 al Curţii Constituţionale, se constată că, în realitate, autorul
acesteia vizează, pe lângă dispoziţiile art. 55 alin. (2) lit. a) din
ordonanţă, numai pe cele ale art. 55 alin. (1) lit. a) din aceasta, şi nu
întregul alineat (1) al aceluiaşi articol. De asemenea, Curtea constată că,
anterior sesizării sale cu soluţionarea prezentei excepţii, textele legale
criticate au fost parţial modificate şi completate prin dispoziţiile art. I pct. 42 din Legea nr. 56/2007 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, astfel încât soluţiile legislative iniţial criticate se
regăsesc, în prezent, în art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din
ordonanţa menţionată, acestea având următorul cuprins:
Art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) -
Prelungirea dreptului de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale: „(2)
Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară se pot acorda dacă
străinul îndeplineşte următoarele condiţii: a) activitatea societăţii
comerciale se desfăşoară în conformitate cu
planul de afaceri. (...)
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în
prezentul articol se face cu următoarele documente: (...) b) documentele care
atestă că activitatea se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri."
In opinia autorului excepţiei,
textele de lege criticate încalcă dreptul de proprietate privată, garantat de
art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi de art. 1 paragraful 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, şi contravin, totodată, principiului
nediscriminării, consacrat de art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la
aceeaşi Convenţie.
Examinând prezenta cauză, Curtea Constituţională reţine
că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi norme
constituţionale şi internaţionale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin
Decizia nr. 341 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 298 din 4 mai
2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55
alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, statuând, pentru motivele
acolo reţinute, că aceste dispoziţii de lege nu conţin norme contrare dreptului
de proprietate privată sau principiului nediscriminării.
Intrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât
argumentele, cât şi soluţia pronunţată prin decizia indicată îşi păstrează
valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Chen Liwei şi Hu Xueliang în dosarele nr. 9.280/2/2006 şi nr.
10.542/2/2006 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 30 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi