DECIZIE Nr.
944 din 25 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 646 din 1 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Valeriu Gheorghe Precup în
Dosarul nr. 2.434/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, personal, autorul
excepţiei, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul autorului excepţiei. Acesta arată că, în opinia sa, textul de
lege criticat nu asigură un acces real la justiţie, întrucât cel care solicită
anularea unui act administrativ unilateral individual care se bazează pe un act
administrativ cu caracter normativ nu poate contesta legalitatea acestuia din
urmă pe calea excepţiei de nelegalitate ridicată în cadrul procesului având ca
obiect anularea actului administrativ individual, ci este obligat să introducă
o acţiune directă împotriva unui asemenea act administrativ cu caracter
normativ.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că
textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale şi
convenţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.434/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Valeriu Gheorghe Precup într-un litigiu
de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea excepţiei de
nelegalitate a unei hotărâri de Guvern.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dreptul
părţilor dintr-un proces de a invoca, în apărare, ilegalitatea actului
administrativ normativ pe care se sprijină susţinerile părţii adverse. Autorul
excepţiei arată că, în opinia sa, prevederile art. 4 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 nesocotesc dreptul la un proces
echitabil şi principiul securităţii raporturilor juridice, fiind în
contradicţie şi cu art. 241 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,
în legătură cu care precizează că „prevede că actele administrative normative
sunt cele care fac obiectul excepţiei de nelegalitate".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154
din 7 decembrie 2004. Ca urmare a modificărilor survenite prin Legea nr.
262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ
nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din
30 iulie 2007, textul de lege criticat are următorul cuprins:
-Art. 4 alin. (1): „Legalitatea unui act
administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii
acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de
excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. In acest caz, instanţa,
constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond,
sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ
competentă şi suspendă cauza. Incheierea de sesizare a instanţei de contencios
administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se
respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea
cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat
excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă
să o soluţioneze."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3)
din Constituţie care garantează dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul
părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 4
alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sub aspectul
unor critici asemănătoare celor formulate şi în prezenta cauză, prin Decizia nr.
342 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 276 din 28 aprilie 2009. Cu acel prilej, a statuat că „faptul că excepţia
de nelegalitate vizează, potrivit art. 4 alin. (1) din legea criticată, doar
actele administrative unilaterale cu caracter individual, nu are semnificaţia
excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la
controlul de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ,
acest control realizându-se pe calea acţiunii directe, separate, şi nu a
incidentului procedural, adică, în speţă, a excepţiei de nelegalitate".
In cauza de faţă, Curtea observă că autorul excepţiei
este nemulţumit, întrucât, în cadrul unui proces declanşat împotriva unui act
administrativ unilateral cu caracter individual, nu are posibilitatea de a
contesta, pe calea excepţiei de nelegalitate, actul administrativ cu caracter
normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual. Curtea
constată însă, în spiritul jurisprudenţei menţionate, că autorul are la
îndemână calea unei acţiuni directe prin care poate să solicite oricând
examinarea legalităţii actului administrativ cu caracter normativ, astfel că
accesul liber la justiţie nu este restricţionat în ceea ce priveşte contestarea
legalităţii unor astfel de acte administrative, fiind respectate toate
garanţiile specifice unui proces echitabil.
Referitor la sancţiunea inexistenţei actului
administrativ cu caracter normativ ca urmare a nepublicării sale în Monitorul
Oficial al României, Curtea constată că aceasta reprezintă un aspect a cărui
clarificare revine instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului
în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, fiind, în
esenţă, o chestiune de stabilire a reglementărilor legale aplicabile speţei,
care excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.
In ceea ce priveşte invocarea art. 241 din Tratatul de
instituire a Comunităţii Europene, Curtea observă că acesta prevede că, „fără a
fi afectată de expirarea termenului prevăzut la articolul 230 paragraful al
cincilea [adică în termen de două luni, după caz, de la publicarea actului, de
la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care
reclamantul a luat cunoştinţă de actul respective], în cazul unui litigiu
privind un regulament adoptat în comun de Parlamentul European şi de Consiliu
sau un regulament al Consiliului, al Comisiei sau al BCE, orice parte se poate
prevala de motivele de drept prevăzute la articolul 230 paragraful al doilea
pentru a invoca în faţa Curţii de Justiţie inaplicabilitatea acestui
regulament". Potrivit art. 230 paragraful întâi, Curtea de Justiţie
controlează legalitatea actelor adoptate în comun de Parlamentul European şi de
Consiliu, a actelor Consiliului, ale Comisiei şi ale BCE, altele decât
recomandările şi avizele, şi a actelor Parlamentului European menite să producă
efecte juridice faţă de terţi, Tratatul stabilind că, în acest scop, Curtea are
competenţa, conform paragrafului 2 al aceluiaşi articol, să se pronunţe cu
privire la acţiunile formulate de un stat membru, de Parlamentul European, de
Consiliu sau de Comisie, pentru motive de necompetenţă, de încălcare a unor
norme fundamentale de procedură, de încălcare a prezentului tratat sau a
oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia ori de abuz de putere.
Aşadar, în rezumat, textul art. 241 din Tratatul de
instituire a Comunităţii Europene, pe care autorul excepţiei de
neconstituţionalitate îl menţionează în motivarea criticii, se referă la
posibilitatea invocării, fără termen, de către orice parte dintr-un proces, a
inaplicabilităţii unui regulament adoptat în comun de Parlamentul European şi
de Consiliu sau unui regulament al Consiliului, al Comisiei sau al Băncii
Centrale Europene. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a clarificat, în
jurisprudenţa sa, înţelesul acestui text comunitar. Astfel, în cauzele conexate
Milchwerke Heinz Wohrmann & Sohn KG şi Alfons Lutticke GmbH împotriva
Comisiei Comunităţii Economice Europene (cauzele 31 şi 33 din 1962), instanţa
europeană a observat că „rezultă din formularea şi din cadrul general al
articolului că nu este avută în vedere declararea inaplicabilităţii unui
regulament, pe cale incidentală şi cu efect limitat, decât în cadrul unei
acţiuni introduse chiar în faţa Curţii de Justiţie pe baza unei alte dispoziţii
a tratatului" şi că „articolul 184 [actualmente 241] are ca scop unic
protejarea justiţiabilului împotriva aplicării unui regulament nelegal, fără
a pune în discuţie, pentru aceste motive, regulamentul, care nu mai poate
fi contestat din cauza expirării termenelor stabilite la articolul 173
[actualmente 230]".
In concluzie, excepţia de nelegalitate a actelor
administrative cu caracter normativ nu poate fi ridicată în faţa unei instanţe
naţionale, astfel că nu poate fi reţinută critica formulată de autorul
excepţiei prin prisma art. 241 din Tratatul de instituire a Comunităţii
Europene.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Valeriu Gheorghe Precupîn Dosarul nr.
2.434/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu