DECIZIE Nr.
942 din 18 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul functionarilor publici
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 763 din 12 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Valentin Zoltan
Puskas -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 911 din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul
Harghita - Secţia civilă în Dosarul nr. 2.484/96/2007.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că
prevederile de lege criticate nu sunt contrare art. 16 alin. (1) şi art. 53 din
Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.484/96/2007, Tribunalul
Harghita - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 911 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia
a fost ridicată, din oficiu, de acest tribunal într-o cauză de contencios
administrativ având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Harghita -Secţia civilă susţine că această dispoziţie
legală contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), în sensul
că, urmare a modificării legii prin Legea nr. 251/2006, „funcţionarilor publici
li se aplică un tratament diferenţiat în soluţionarea conflictelor de muncă ce
se ivesc în cadrul raporturilor de serviciu ale acestora faţă de ceilalţi
cetăţeni-angajaţi, astfel fiind discriminaţi în sens negativ sub mai multe
aspecte." Aşa fiind, consideră că soluţionarea conflictelor de muncă
privitoare la funcţionarii publici conform Legii nr. 554/2004, care prevede
obligativitatea procedurii prealabile şi timbrarea acţiunii, precum şi
compunerea completului de judecată în astfel de conflicte cuprinsă în Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară îi privează pe aceştia „de avantajele
oferite de Legea nr. 168/1999, care reglementează cadrul legal al soluţionării
conflictelor de muncă". „O asemenea diferenţiere dintre diferitele
categorii de salariaţi ai societăţii în soluţionarea conflictelor de muncă,
chiar dacă nu împiedică accesul
la justiţie, echivalează cu restrângerea exerciţiului unor drepturi şi
libertăţi cetăţeneşti care poate fi restrâns numai în condiţiile statuate de
art. 53 din Constituţia României, ori instanţa nu poate considera că o asemenea
restrângere a exerciţiului dreptului este necesară într-o societate
democratică."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât
dispoziţia de lege criticată „nu este de natură a încălca principiile
constituţionale, dat fiind faptul că, potrivit art. 2 din Legea nr. 188/1999,
«funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor,
stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere
publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală
şi autorităţile administrative autonome», fiind pe deplin justificată atribuirea
în competenţa instanţelor de contencios administrativ a unor astfel de
cauze". In sprijinul acestui punct de vedere mai invocă şi prevederile
constituţionale ale art. 126 alin. (2), precum şi jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, de exemplu, deciziile nr. 20 din 24 ianuarie 2002, nr. 156 din
15 mai 2001 şi nr. 47 din 3 mai 1995, cu privire la înţelesul principiului
egalităţii în drepturi a cetăţenilor prevăzut de art. 16 din Constituţie.
Avocatul Poporului consideră
că art. 911 din
Legea nr. 189/1999, care, în urma renumerotării şi republicării legii, a
devenit art. 109, cu păstrarea soluţiei legislative, este constituţional.
Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 170 din 27 februarie
2007, ale cărei considerente referitoare la art. 16 alin. (1) şi art. 126 alin.
(2) le evocă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 911 din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, astfel cum acestea au fost introduse prin
Legea de modificare şi completare nr. 251/2006. In temeiul art. III din Legea
nr. 251/2006, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici a fost
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 365 din 29 mai 2007, dându-se textelor o nouă numerotare, iar art. 911 din
aceasta, criticat ca fiind neconstituţional, a devenit art. 109, cu acelaşi
cuprins, şi anume: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al
funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios
administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin
lege competenţa altor instanţe."
In opinia autorului excepţiei, aceste prevederi de lege
contravin art. 16 alin. (1)şi art. 53 din Constituţie, potrivit cărora:
- Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii
sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări.";
- Art. 53: „(1) Exerciţiul
unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai
dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a
sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor;
desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi
naturale, ale unui dezastru ori ale unui
sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este
necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu
situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără
a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Art. 911, criticat
ca fiind neconstituţional, a devenit art. 109 din Legea nr. 188/1999,
republicată, cu menţinerea soluţiei legislative de principiu din redactarea
anterioară, astfel că, prin prezenta decizie, Curtea Constituţională se va
pronunţa asupra constituţionalităţii acestui din urmă text.
In esenţă, potrivit criticilor formulate, dispoziţiile
de lege ce fac obiectul excepţiei contravin prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1), prin aceea că „funcţionarilor publici li se aplică un
tratament diferenţiat în soluţionarea conflictelor de muncă ce se ivesc în
cadrul raporturilor de serviciu ale acestora faţă de ceilalţi
cetăţeni-angajaţi, astfel fiind discriminaţi în sens negativ sub mai multe
aspecte". Diferenţierea constă în obligativitatea procedurii prealabile şi
timbrarea acţiunii, precum şi în compunerea completului de judecată, ceea ce îi
privează pe funcţionarii publici „de avantajele oferite de Legea nr. 168/1999,
care reglementează cadrul legal al soluţionării conflictelor de muncă". Se
susţine că aceste diferenţieri, chiar dacă nu împiedică accesul la justiţie,
echivalează cu restrângerea exerciţiului
unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, încălcându-se astfel art. 53 din
Constituţie.
Analizând susţinerile menţionate, Curtea constată că
asupra constituţionalităţii art. 911, devenit art. 109 din Legea nr. 188/1999, aceasta s-a mai
pronunţat, alături de alte articole din lege, prin Decizia nr. 170 din 27
februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007. Cu acel
prilej, în legătură cu critici asemănătoare referitoare la diferenţe de
reglementare între funcţionarii publici şi alte categorii de salariaţi sub
aspectul competenţei de soluţionare a conflictelor de muncă, s-a reţinut că,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie „Competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" şi
că o asemenea lege este Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici. Prin decizia menţionată, cu privire la critici privind încălcarea art.
16 alin. (1) din Constituţie, motivate prin diferenţe de reglementare între
Legea nr. 188/1999 şi Codul muncii (în cauză, între Legea nr. 188/1999 şi Legea
nr. 168/1999), s-a reţinut că acestea nu reprezintă o problemă de
constituţionalitate. Constituţionalitatea unei dispoziţii de lege nu poate fi
examinată prin raportare la o altă dispoziţie legală, ci, potrivit art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, aceasta efectuează controlul de constituţionalitate numai prin
raportare la prevederile şi principiile Constituţiei. Curtea a mai constatat
că, de altfel, nici în sine art. 911 (în prezent art. 109) din Legea nr. 188/1999 nu cuprinde prevederi
contrare principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, fără privilegii şi fără discriminări, întrucât, potrivit art. 73 alin.
(3) lit. j) din Legea fundamentală, statutul funcţionarilor publici se
stabileşte prin lege organică, iar voinţa legiuitorului cu privire la acesta se
regăseşte în cuprinsul Legii nr. 188/1999.
Cele statuate prin Decizia nr. 170 din 27 februarie
2007 îşi menţin valabilitatea şi în această cauză, întrucât nu au intervenit
elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei.
In plus, în acest dosar se invocă încălcarea art. 53
din Constituţie, referitor la „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi". Or, faţă de cele statuate prin decizia menţionată,
în sensul absenţei contradicţiei dintre art. 109 din lege şi art. 16 alin. (1)
din Constituţie, rezultă că nici încălcarea art. 53 din aceasta nu poate fi
reţinută.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Harghita - Secţia civilă în
Dosarul nr. 2.484/96/2007.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu