DECIZIE   Nr. 94 din 15 februarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania

ACT EMIS DE:     CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 262 din 30 martie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Aurelia Popa            - procuror
    Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Liu Kaijun in Dosarul nr. 6.496/2004 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens arata ca termenul instituit de textul de lege criticat nu are o natura imperativa si, in cazul depasirii sale, actele de procedura nu sunt lovite de nulitate. De asemenea, cerinta termenului rezonabil trebuie sa fie interpretata in sensul diligentelor statului de a asigura celeritatea procedurilor, iar nu un proces mai lung. In sprijinul acestor argumente invoca si jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 15 iulie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 6.496/2004, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania. Exceptia a fost ridicata de catre Liu Kaijun, cetatean chinez, cu prilejul solutionarii unei plangeri impotriva Hotararii nr. 819.196/h/DN din 17 mai 2004 a Oficiului National pentru Refugiati.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, in esenta, ca prevederile art. 15 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 aduc atingere, sub aspectul nerespectarii cerintei termenului rezonabil, dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, precum si dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra dreptul la un proces echitabil. In acest sens arata ca termenul de 30 de zile, in care instanta trebuie sa solutioneze plangerea impotriva hotararii privind acordarea statutului de refugiat, este un termen prea scurt, atat in raport cu obiectul cauzei "care obliga la o investigare minutioasa, vizand relevarea si analizarea tuturor circumstantelor si motivelor care l-au determinat pe reclamant sa refuze protectia tarii de origine si sa solicite protectia Romaniei", cat si cu dificultatea administrarii probatoriului. Consecinta este aceea ca, in imposibilitate de a parcurge toate etapele cercetarii judecatoresti, atat magistratul, cat si partile se vad obligati fie sa renunte la unele etape, precum administrarea probelor, fie sa le parcurga in mare viteza, realizandu-se astfel, "un proces pur formal", in care reclamantul este prejudiciat. In conceptia autorului exceptiei, dreptul la un proces echitabil impune "posibilitatea efectiva si reala de exercitare a dreptului la justitie si de participare directa la propriul proces, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, inclusiv a dreptului de aparare, si la administrarea intregului probatoriu necesar dovedirii temeiurilor cauzei sale [...]", iar exigentele impuse de legiuitor trebuie sa fie indeajuns de rezonabile incat sa nu antreneze insasi existenta dreptului. Aceasta interpretare a cerintei termenului rezonabil si-o intemeiaza pe solutia pronuntata in cauza Airey contra Irlandei (1979), in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca "un obstacol de fapt poate sa incalce prevederile Conventiei in aceeasi masura ca un obstacol juridic".
    Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. In acest sens, arata ca termenul de 30 de zile prevazut de textul de lege criticat este un termen de recomandare, "termen ce nu poate retine instanta in a efectua o cercetare judecatoreasca completa si a acorda petentilor dreptul la un proces echitabil cu solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil". De asemenea, considera ca textul de lege ce face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu contine nici o prevedere care sa contravina principiului infaptuirii justitiei in numele legii, al independentei judecatorilor si al supunerii lor numai legii. De altfel, observa ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii acestui text de lege, respingand criticile de neconstitutionalitate ca neintemeiate.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, referindu-se la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 in raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, arata ca legislatia romana referitoare la acordarea statutului de refugiat confera celui ce solicita acest statut toate garantiile prevazute de actele internationale ce reglementeaza acest domeniu. In acest sens mentioneaza Conventia de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, act ce nu indica o procedura de urmat in vederea stabilirii statutului de refugiat, lasand statelor competenta de a stabili cadrul procedural cel mai adecvat si mai adaptat sistemului administrativ si jurisdictional intern. Prevederi asemanatoare se regasesc si in Manualul privind procedurile si criteriile de determinare a statutului de refugiat, elaborat de Inaltul Comisariat pentru Refugiati, care obliga statele sa acorde solicitantilor un minimum de garantii, si anume posibilitatea formularii unei plangeri impotriva actului prin care se refuza acordarea statutului de refugiat, precum si posibilitatea de a ramane pe teritoriul statului caruia ii solicita acordarea statutului de refugiat, pe durata solutionarii acestei plangeri. De asemenea, potrivit art. 21 din Directiva 2003/9/CE privind normele minimale de examinare ale cererilor de acordare a statutului de refugiat, statele membre ale Uniunii Europene trebuie sa prevada posibilitatea ca deciziile negative sa fie contestate, conform procedurilor prevazute de dreptul national, fiind necesar, in ultima instanta, ca decizia sa faca obiectul unui control judiciar. Guvernul observa ca nici unul dintre aceste acte internationale nu interzice statelor parti sa stabileasca norme procedurale in materia examinarii cererilor de acordare a statutului de refugiat, care sa prevada anumite termene de solutionare. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, retine ca, in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de "termen rezonabil" presupune ca procedura in fata instantelor sa nu prezinte intarzieri, tergiversari pentru care autoritatile statale sa fie responsabile. In acest sens aminteste cazurile Botazzi contra Italiei (1999), Kudla contra Poloniei (2000), Yagtzilar si altii contra Greciei (2001) si Rouard contra Belgiei (2004). Asa fiind, apreciaza ca textul de lege criticat nu poate fi interpretat decat ca o expresie a vointei legiuitorului de a raspunde acestor exigente. In fine, referindu-se la dispozitiile constitutionale care consacra dreptul la un proces echitabil, apreciaza ca termenul de 30 de zile in care urmeaza sa fie solutionata plangerea are caracter de recomandare, neexistand nici un impediment ca partile sa solicite si sa obtina administrarea unui amplu probatoriu si desfasurarea unei cercetari judecatoresti minutioase. Cat priveste cerinta asigurarii unei proceduri judiciare efective avand ca obiect examinarea plangerii impotriva deciziei organului administrativ prin care s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat, precizeaza ca, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului se limiteaza la a obliga statele parti sa confere acestei proceduri un caracter suspensiv de executare a deciziei negative a organului administrativ, asa cum reiese din cauza Conka contra Belgiei (2002).
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. In acest sens arata ca textul de lege criticat nu opreste partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza, intr-o societate democratica, desfasurarea unui proces echitabil. Din contra, apreciaza ca instituirea unor termene mai scurte da expresie preocuparii legiuitorului de a asigura solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. De altfel, constata ca in acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 231/2004 si Decizia nr. 295/2001.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 15 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii potrivit carora: "Plangerea se inainteaza de indata instantei competente, care o va solutiona in termen de 30 de zile."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora: "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil."
    De asemenea, critica de neconstitutionalitate este raportata si la prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevad ca: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. [...]"
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, ulterior sesizarii sale, Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, art. 15 alin. (5) devenind, dupa renumerotare, art. 16 alin. (5). Prin urmare, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii acestui articol de lege.
    Curtea observa, de asemenea, ca prevederile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate in raport cu dispozitiile art. 16 alin. (1), art. 52 si 53 din Constitutie. Printre argumentele retinute in sprijinul constitutionalitatii acestui text de lege, in Decizia nr. 231 din 25 mai 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004, instanta de contencios constitutional l-a mentionat si pe acela ca, prin prevederile legale criticate, "nu a fost restransa exercitarea unor drepturi sau libertati constitutionale, stabilirea termenelor de judecata sau procedura solutionarii cailor de atac nefiind prevazute de Constitutie, ci de lege".
    Alaturi de aceste considerente, Curtea retine si faptul ca termenul instituit de art. 16 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 este un termen relativ sub aspectul sanctiunilor ce le implica nerespectarea sa. Asa fiind, in cazul depasirii sale, validitatea actelor de procedura nu este afectata, ci, eventual, pot fi sanctionate doar persoanele care au tergiversat nejustificat indeplinirea acestor acte. In consecinta, acest termen este conceput sa vina in sprijinul persoanelor care solicita acordarea statutului de refugiat si ale caror cauze comporta o urgenta evidenta, prin asigurarea unui proces rapid.
    De asemenea, Curtea constata ca textul de lege criticat se circumscrie conditiei termenului rezonabil, asa cum apare acesta in interpretarea Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, in nici una dintre cauzele supuse judecatii Curtii de la Strasbourg aceasta cerinta nu a fost interpretata in sensul obligatiei statelor si a autoritatilor de a asigura un proces mai lung. Din contra, solutia constanta a fost aceea ca "justitia nu trebuie realizata cu intarzieri de natura sa-i compromita eficacitatea si credibilitatea", sens in care pot fi amintite hotararile pronuntate in cauzele Moreira de Azevedo contra Portugaliei (1990) si H. contra Frantei (1989).
    Faptul ca instanta de judecata a inteles sa renunte la unele etape, precum administrarea probelor, fie sa le parcurga in mare viteza, realizand astfel, "un proces pur formal", asa cum sustine autorul exceptiei, reprezinta o chestiune de aplicare a legii, ce nu intra insa in competenta Curtii Constitutionale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Liu Kaijun in Dosarul nr. 6.496/2004 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 15 februarie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Patricia Marilena Ionea