DECIZIE Nr. 94
din 20 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si art. 14 alin. (1) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 118 din 26 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Jili Import Export Company" - S.R.L, din
Bucureşti în Dosarul nr. 6.934/94/CV/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca fiind neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 iunie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 6.934/94/CV/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Jili
Import Export Company" - S.R.L, din Bucureşti cu ocazia soluţionării
cererii de recurs formulate împotriva Sentinţei civile nr. 6.108 din 27
noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Buftea într-o cauză având ca obiect
anularea unui proces-verbal de contravenţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin
prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi celor ale art. 1
paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi nu respectă principiul
proporţionalităţii consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului. In esenţă, arată că dispoziţiile de lege criticate „sunt lipsite de
precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în înţelesul dat de practica
jurisprudenţială a Curţii Europene, în sensul de a fi «suficient de accesibile
şi precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu, astfel încât cetăţeanul
să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile într-o anumită
situaţie.» (Cauza Silver şi alţii contra Regatului Unit, 1983)"
Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie,
republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
Art. 10 lit. b): „Constituie
contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate
infracţiuni: [...]
b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de
a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform
art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la
art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau
serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale,
precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile
efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei
operative;"
Art. 14 alin. (1): „Neîndeplinirea
obligaţiei agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 de a se dota cu aparate de
marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6 atrage şi
suspendarea activităţii unităţii până la momentul înlăturării cauzelor care au
generat aceasta."
Prevederile considerate a fi încălcate sunt cele ale
art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind dreptul de proprietate privată
şi cele ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale referitoare la
protecţia proprietăţii. De asemenea, autorul excepţiei susţine că textele de
lege criticate nu respectă nici principiul proporţionalităţii consacrat de
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate sunt redactate cu precizie şi
claritate, fiind suficient de accesibile încât să permită reglarea conduitei
celor interesaţi, în cuprinsul lor fiind utilizate formule adecvate în raport cu normele constituţionale şi
convenţionale invocate.
Pe această linie de interpretare, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a admis că, datorită caracterului de generalitate al legilor
şi în scopul evitării unei rigidităţi excesive, redactarea acestora nu poate
avea o precizie absolută (Cauza Cantorii contra Franţei, 1996).
Astfel, rămâne în sarcina judecătorilor ca, în cadrul
actului de justiţie pe care îl înfăptuiesc, să decidă cu privire la
interpretarea şi aplicarea acelor norme legale.
De altfel, Curtea Constituţională a stabilit, în mod
constant, în jurisprudenţa sa că aplicarea şi executarea unor sancţiuni
pecuniare, inclusiv a măsurii confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct
diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile
constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt
consecinţa unor încălcări ale legii. In acest sens este, de exemplu, Decizia
nr. 56 din 13 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999. De asemenea,
Curtea a statuat, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, că art. 14 din ordonanţă este
justificat de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept
prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a
faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar
fi evaziunea fiscală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Jili Import Export Company" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul
nr. 6.934/94/CV/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman