DECIZIE   Nr. 94 din 30 aprilie 1997

privind exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Decretului nr. 176/1948 pentru trecerea in proprietatea statului a bunurilor bisericilor congregatiilor, comunitatilor sau particularilor, ce au servit pentru functionarea si intretinerea institutiilor de invatamant general, tehnic sau profesional

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 264 din  3 octombrie 1997

    Ioan Muraru          - presedinte
    Costica Bulai        - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu - judecator
    Romul Petru Vonica   - judecator
    Victor Dan Zlatescu  - judecator
    Raul Petrescu        - procuror
    Constantin Burada    - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Parohia Romano-Catolica I Targu Mures impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 134 din 31 octombrie 1996.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 22 aprilie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa celorlalte parti, legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 30 aprilie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 134 din 31 octombrie 1996, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Decretului nr. 176/1948, invocata de Parohia Romano-Catolica I Targu Mures, reclamanta in Dosarul nr. 120/1995 al Judecatoriei Targu Mures. Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut ca, in drept, subzista in cauza motivele care au fundamentat solutia de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate privind prevederile Decretului nr. 92/1950 - Decizia nr. 3/1993 - si ale Decretului nr. 134/1949 - deciziile nr. 134/1994 si nr. 48/1996. In esenta, se motiveaza ca, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, neconstitutionalitatea unei legi preconstitutionale, avand ca efect abrogarea acesteia in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, se poate constata doar cu referire la raporturile juridice stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din anul 1991. Aceasta regula face inaplicabile dispozitiile art. 150 din Constitutie in cazul imobilelor nationalizate prin Decretul nr. 176/1948, deoarece, in ceea ce priveste aceste imobile, dreptul subiectiv de proprietate al statului s-a constituit anterior Constitutiei. Exercitarea dreptului de proprietate al statului, astfel constituit, este supusa prevederilor constitutionale actuale, ca urmare a aplicarii imediate a noii legi asupra regimului juridic al acestui drept, dar nu si in ceea ce priveste constituirea dreptului de proprietate al statului, care este supusa regimului constitutional de la data la care dreptul respectiv a fost stabilit.
    Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, Parohia Romano-Catolica I Targu Mures, sustinand, in esenta, ca s-a interpretat gresit actul dedus judecatii si, in consecinta, ca completul de fond a facut o aplicare eronata a legii. Se sustine ca prin decizia criticata s-a retinut nejustificat ca imobilul in litigiu a trecut in proprietatea statului, potrivit Decretului nr. 176/1948, si ca dispozitiile Constitutiei din anul 1991 nu se pot aplica, intrucat s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii - art. 15 alin. (2).
    Deoarece imobilul nu a fost mentionat expres in anexa la Decretul nr. 176/1948, considera ca este si in prezent in proprietatea tabulara a Parohiei Romano-Catolice I Targu Mures, proprietate care nu se pierde prin neuz, astfel ca evacuarea s-a facut arbitrar, iar supravietuirea unui act abuziv si chiar validarea acestuia contravin regimului constitutional al dreptului de proprietate privata, instituit prin Constitutia din anul 1991. Se solicita admiterea recursului si, pe fond, admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Intrucat judecata in fond s-a facut fara citarea partilor, in temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare, decizia pronuntata si recursul au fost transmise Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere asupra exceptiei.
    In punctul de vedere al Guvernului, transmis de catre ministrul delegat pe langa primul-ministru pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului si a Departamentului pentru Administratie Publica Locala, se considera ca decizia atacata este temeinica si legala, prin exceptie urmarindu-se repararea in natura a daunelor suferite prin aplicarea Decretului nr. 176/1948, in conditiile in care repararea unor asemenea daune este o problema rezervata legii, potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 si ale art. 77 din Legea nr. 58/1991. Se apreciaza insa ca aceste dispozitii legale nu pot ingradi accesul la justitie, astfel incat instanta investita cu actiunea in revendicare ar urma sa examineze cauza sub aspectul legalitatii modului de aplicare a Decretului nr. 176/1948.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile Decretului nr. 176/1948, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Din examinarea recursului se constata ca, in realitate se reitereaza argumentele invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, precum: imobilul in litigiu nu a fost cuprins in anexa Decretului nr. 176/1948 si deci nu a trecut in proprietatea statului, proprietatea nu se pierde prin neuz, iar evacuarea s-a facut arbitrar.
    Recursul nu este intemeiat.
    Desi recurenta pretinde ca imobilul in cauza nu a fost nationalizat, a invocat exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 176/1948, temeiul acestei nationalizari. Potrivit practicii sale jurisdictionale constante, Curtea Constitutionala se poate pronunta numai asupra constitutionalitatii actului normativ cu care a fost sesizata, fara a putea lua in cercetare situatii de fapt. In rezolvarea problemei de constitutionalitate, avandu-se in vedere ca se solicita declararea ca neconstitutional a unui act normativ preconstitutional prin care s-a constituit un drept de proprietate, trebuie distins, pe de o parte, intre constituirea dreptului si efectele sale, sub imperiul actelor normative anterioare si care sunt atacate, si efectele dreptului constituit anterior care se produc, in continuare, sub regimul Constitutiei din anul 1991, pe de alta parte.
    Legea posterioara, deci Constitutia din anul 1991, nu poate atinge dreptul nascut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca ea sa fie aplicata retroactiv, ceea ce interzice art. 15 alin. (2) din Constitutie. Noua lege poate modifica regimul juridic anterior, poate suprima acest drept sau il poate inlocui cu un alt drept, care astfel se naste, cum ar fi cazul reconstituirii dreptului abolit de legea anterioara. Dar, fara retroactivitate, noua lege nu poate desfiinta modalitatea in care legea interioara a constituit dreptul respectiv. Aceasta concluzie nu este infirmata de faptul ca dreptul de proprietate al statului, constituit pe baza decretului atacat, reprezinta o situatie juridica in curs, deoarece, in acest caz, nu mai suntem in domeniul neretroactivitatii, ci in acela al aplicarii imediate a legii noi, astfel incat dreptului de proprietate constituit anterior Constitutiei ii sunt aplicabile prevederile regimului constitutional actual.
    Prin exceptia invocata se urmareste repararea, in natura, a daunelor suferite prin aplicarea actului normativ atacat. Dar art. 77 din Legea nr. 58/1991 prevede ca reparatiile pentru bunurile preluate de stat in mod abuziv se vor reglementa printr-o lege speciala, iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stabileste ca repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din anul 1991 se reglementeaza prin lege. Deci repararea unor asemenea daune este rezervata legii si nici un organ de jurisdictie nu poate, fara incalcarea acestor prevederi si a principiului separarii puterilor in stat, sa se substituie legiuitorului in solutionarea problemei respective. Asa fiind, in situatia in care ar fi sesizata cu ilegalitati si abuzuri, cu incalcari ale ordinii constitutionale, savarsite inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei din anul 1991, Curtea Constitutionala nu este competenta sa le rezolve. Daca ar face un asemenea lucru, Curtea Constitutionala insasi ar incalca Constitutia si principiile dreptului, pentru ca ar inlatura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuziva de competenta, ceea ce este, evident, in afara ideii de justitie constitutionala. Clarificarea si rezolvarea unor asemenea situatii revin numai autoritatilor publice competente, deoarece, potrivit art. 123 alin. (1) din Constitutie, justitia se infaptuieste in numele legii, deci prin aplicarea ei, nu prin ignorarea unor dispozitii legale.
    In sensul acestor considerente, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat si prin alte decizii, precum: deciziile nr. 3/1993, nr. 5/1993, nr. 14/1993, nr. 27/1993, nr. 134/1994, nr. 3/1995, nr. 5/1995 si nr. 48/1996. Chiar daca ele se refera la alte acte normative anterioare Constitutiei, cum ar fi: Decretul nr. 92/1950, H.C.M. nr. 606/1959, Decretul nr. 223/1974, Decretul nr. 134/1949, Legea nr. 119/1948, Decretul nr. 218/1960 si Decretul nr. 712/1966, motivele care au fundamentat solutiile respective sunt pe deplin valabile si in cauza de fata si deci nu justifica indepartarea Curtii de la practica sa.
    Asa fiind, din moment ce decizia atacata nu face decat sa reia din considerentele unor decizii anterioare, pentru a evoca astfel conceptia si practica constanta a jurisdictiei constitutionale in situatii similare, se constata ca recursul este neintemeiat si urmeaza a fi respins.

    Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Parohia Romano-Catolica I Targu Mures impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 134 din 31 octombrie 1996.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 30 aprilie 1997.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
          prof. univ. dr. IOAN MURARU

                          Magistrat asistent,
                          Constantin Burada