DECIZIE Nr.
939 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1020 si 1021 din Codul civil, precum
si a celor ale art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1, art. 3 pct. 1 si art. 4 pct. 1 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 561 din 10 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 1020 şi 1021 din Codul civil, precum şi a celor ale art. 1
pct. 1, art. 2 pct. 1, art. 3 pct. 1 şi art. 4 pct. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Dorin Bălu în Dosarul nr. 7.204/325/2009 al
Judecătoriei Timişoara.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea,
având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 6
iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 5 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 7.204/325/2009, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1020
şi 1021 din Codul civil, precum şi a celor ale art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1,
art. 3 pct. 1 şi art. 4 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Dorin Bălu într-o cauză având ca obiect rezoluţiune antecontract de
vânzare-cumpărare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că prevederile art. 1020 şi 1021 din
Codul civil şi cele ale art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1, art. 3 pct. 1 şi art. 4
pct. 1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece încalcă
dreptul la un proces echitabil, egalitatea cetăţenilor în faţa legii, precum şi
dreptul de proprietate, prin posibilitatea conferită de articolele criticate
din Codul civil de a se putea opta între desfiinţarea şi executarea contractului.
Totodată, apreciază că textele de lege din Codul de
procedură civilă, care reglementează competenţa materială a instanţelor de
judecată, discriminează cetăţenii, întrucât unele procese sunt judecate de
instanţe superioare, astfel încât părţile beneficiază de un proces echitabil şi
o aplicare corectă a legii. Ca atare, consideră că toate procesele ar trebui
judecate în primă instanţă de aceeaşi instanţă de judecată, deoarece au aceeaşi
importanţă, altfel se instituie o discriminare între justiţiabili în ceea ce
priveşte dreptul la un proces echitabil.
Judecătoria Timişoara şi-a
exprimat opinia în sensul că prevederile de lege criticate nu contravin
normelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, în ceea ce
priveşte art. 1020 şi 1021 din Codul civil apreciază că acestea reprezintă
expresia aplicării principiului constituţional al garantării dreptului de
proprietate şi rezultatul voinţei părţilor contractante, în limitele legii. In
acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 24/2009.
Cu privire la art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1, art. 3 pct.
1 şi art. 4 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Avocatul Poporului consideră
că aceste texte legale, care reglementează competenţa materială a instanţelor
de diferite grade, nu instituie discriminări de natură a aduce atingere
principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi nici nu îngrădesc accesul
liber la justiţie sau dreptul la un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1020 şi 1021 din Codul civil, precum şi cele ale
art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1, art. 3 pct. 1 şi art. 4 pct. 1 din Codul de
procedură civilă.
Textele de lege criticate din Codul civil au următorul
cuprins:
- Art. 1020: „Condiţia rezolutorie este subînţeleasă
totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părţi nu
îndeplineşte angajamentul său.";
- Art. 1021: „Intr-acest caz, contractul nu este
desfiinţat de drept. Partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are
alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil,
sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune de interese. Desfiinţarea trebuie să se
ceară înaintea justiţiei, care, după circumstanţe, poate acorda un termen
părţii acţionate."
Normele legale criticate din Codul de procedură civilă
prevăd următoarele:
- Art. 1 pct. 1: „Judecătoriile judecă:
1. în primă instanţă, toate procesele şi cererile,
în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe;";
- Art. 2 pct. 1: „Tribunalul judecă: 1. în primă instanţă:
a) procesele şi cererile în materie comercială al
căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi
cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani;
b) procesele şi cererile în materie civilă al căror
obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de
împărţeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor
neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv
cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii
vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;
c) conflictele de muncă, cu excepţia celor date
prin lege în competenţa altor instanţe;
d) procesele şi cererile în materie de contencios
administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel;
e) procesele şi cererile în materie de creaţie
intelectuală şi de proprietate industrială;
f) procesele şi cererile în materie de expropriere;
g) cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau
desfacerea adopţiei;
h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate
prin erori judiciare săvârşite în procesele penale;
i) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele
pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine;";
- Art. 3 pct. 1: „Curţile de apel judecă:
1. în primă instanţă, procesele şi cererile în
materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi
instituţiilor centrale;";
- Art. 4 pct. 1: „Curtea Supremă de Justiţie judecă:
1. recursurile declarate împotriva hotărârilor
curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;".
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2)
referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin.
(1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care prevăd dreptul la un
proces echitabil şi art. 44 privind dreptul de proprietate.
Examinând excepţia, Curtea constată că nu pot fi
primite criticile autorului acesteia privind neconstituţionalitatea
prevederilor art. 1020 şi 1021 din Codul civil, deoarece, aşa cum a statuat
prin Decizia nr. 24 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, „încheierea unui contract
fiind guvernată de principiul libertăţii contractuale, părţile pot să
determine, prin voinţa lor, clauzele contractuale şi efectele pe care acestea
urmează să le producă. Totodată, prin reglementarea în cuprinsul art. 1020 şi
art. 1021 din Codul civil a rezoluţiunii contractelor sinalagmatice cu
executare uno ictu sau rezilierii contractelor cu executare succesivă,
pentru neexecutarea culpabilă a unor obligaţii contractuale, se recunoaşte
părţii care şi-a executat sau este gata să-şi execute obligaţiile posibilitatea
de a alege între executarea silită şi încetarea contractului prin rezoluţiune,
respectiv reziliere, în cazul când cealaltă parte nu-şi execută obligaţiile
sale contractuale, legiuitorul realizând astfel un echilibru între principiul
forţei obligatorii a contractului şi principiul executării în natură şi cu
bună-credinţă a obligaţiilor asumate.
Garanţia acestui echilibru este dată tocmai de
competenţa instanţei judecătoreşti, reglementată prin teza ultimă a art. 1021
din Codul civil, de a aprecia asupra posibilităţii părţii creditoare de a cere
rezoluţiunea sau rezilierea, acordând un termen de graţie, în situaţiile în
care apreciază că este posibilă executarea în natură a obligaţiilor debitorului
sau de a respinge acţiunea când debitorul şi-a executat obligaţiile în cursul
procesului."
Aşa fiind, aceste texte de lege constituie tocmai
expresia aplicării principiului constituţional al garantării dreptului de
proprietate şi a dreptului părţilor la un proces echitabil.
De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reţinută
nici pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 pct. 1, art. 2 pct.
1, art. 3 pct. 1 şi art. 4 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care
reglementează competenţa materială a instanţelor de judecată, deoarece
delimitarea competenţei materiale între instanţe de grad diferit nu aduce
atingere dreptului la un proces echitabil sau egalităţii în faţa legii. Aceasta
întrucât toţi cetăţenii aflaţi în situaţii similare beneficiază de aceleaşi
etape ale procesului civil şi pot uza de aceleaşi mijloace probatorii şi acte
de procedură care le asigură egalitatea armelor, în sensul consacrat de art. 6
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Mai mult, aceste prevederi legale sunt conforme şi cu
dispoziţiile art. 126 din Constituţie, care prevăd că justiţia se înfăptuieşte
prin instanţele judecătoreşti stabilite de lege, iar competenţa şi procedura de
judecată sunt stabilite numai prin lege.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1020 şi 1021 din Codul civil, precum şi a celor ale art. 1
pct. 1, art. 2 pct. 1, art. 3 pct. 1 şi art. 4 pct. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Dorin Bălu în Dosarul nr. 7.204/325/2009 al
Judecătoriei timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora