DECIZIE   Nr. 937 din 19 decembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) din  Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 64 din 26 ianuarie 2007

Ioan Vida                                    -  preşedinte

Nicolae Cochinescu                   -  judecător

Aspazia Cojocaru                       -  judecător

Kozsokar Gabor                         -  judecător

Acsinte Gaspar                          -  judecător

Petre Ninosu                              -  judecător

Ion Predescu                              -  judecător

Tudorel Toader                          -  judecător

Antonia Constantin                     -  procuror

Daniela Ramona Mariţiu            -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Froni Daniela Sofia în Dosarul nr. 607/2006 al Tribunalului Brăila - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că soluţia aleasă de legiuitor corespunde scopului legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 4 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 607/2006, Tribunalul Brăila - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Froni Daniela Sofia.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, prin faptul că acordă indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, în funcţie de naşteri, iar nu în funcţie de numărul copiilor rezultaţi în urma naşterii, creează o discriminare vădită între copii, contravenind art. 16 din Constituţie.

Tribunalul Brăila - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că legiuitorul a înţeles să susţină familia, iar nu un membru al acesteia, din această cauză indemnizaţia fiind una singură.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări în raport de criteriile egalităţii, prevăzute de art. 4 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Deşi, prin dispozitivul încheierii, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, din examinarea opiniei instanţei, exprimată în cuprinsul încheierii de sesizare, precum şi din notele scrise ale autorului excepţiei se constată că de fapt obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005. Textul criticat a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi a Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 23 iunie 2006.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Concediul şi indemnizaţia lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum şi stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 naşteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 aiin. (2), după data de 1 ianuarie 2006."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 instituie o formă de protecţie socială destinată familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătăţirii echilibrului social-economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului, în scopul stimulării creşterii natalităţii şi diminuării fenomenului de abandon al copiilor. Curtea observă că, potrivit textului de lege criticat, concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi indemnizaţia lunară corespunzătoare acestuia se cuvin unuia dintre părinţii fireşti ai copilului, în cazul primelor 3 naşteri sau pentru primii 3 copii ai persoanei care a adoptat copilul, căreia i s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, cu excepţia asistentului maternal profesionist, precum şi persoanei care a fost numită tutore. Astfel, dreptul la concediu, prevăzut de ordonanţă, este un drept complex format din două componente indisolubil legate, cea nepatrimonială ce se constituie din perioada de 2, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptăţită o dedică exclusiv creşterii copilului, şi  cea patrimonială, reprezentată de indemnizaţia lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade. Or, se constată că aceste drepturi se nasc exclusiv în considerarea calităţii pe care o are persoana îndreptăţită, fiind drepturi cu caracter personal, netransmisibile.

Sub acest aspect apare ca firească acordarea unei singure indemnizaţii lunare, indiferent de numărul de copii rezultaţi în urma unei naşteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creşterea copilului, de care persoana îndreptăţită beneficiază în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

De altfel, Curtea constată că, potrivit Legii nr. 61/1993, copiii beneficiază, fără discriminare, de o alocaţie lunară, ca formă de ocrotire din partea statului.

Astfel, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 nu contravine prevederilor referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, excepţia de neconstituţionalitate urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Froni Daniela Sofia în Dosarul nr. 607/2006 al Tribunalului Brăila - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 decembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu