Decizia Nr.935 din 07.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371², art. 371⁴ şi art. 373¹ din Codul de procedură civilă şi a art. 1 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lyk“ - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 11.575/193/2009 al Judecătoriei Botoşani. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.756D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.837D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371¹ alin. 2, art. 373¹ alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă şi a art. 1 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Majestic“ - S.R.L. din Săveni în Dosarul nr. 1.252/297/2010 al Judecătoriei Săveni.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.756D/2010 şi nr. 3.837D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, deliberând, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.837D/2010 la Dosarul nr. 3.756D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 august 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.575/193/2009, Judecătoria Botoşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371², art. 371⁴ şi art. 373¹ din Codul de procedură civilă şi a art. 1 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lyk“ - S.R.L. din Botoşani într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.Prin Încheierea din 3 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.252/297/2010, Judecătoria Săveni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371¹ alin. 2, art. 373¹ alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă şi a art. 1 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Majestic“ - S.R.L. din Săveni într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că executarea silită, ca parte a procesului civil, este efectuată, potrivit textelor de lege criticate, de către executorii judecătoreşti, fapt ce este de natură a contraveni prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1).Făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 458/2009, prin care s-a statuat că atribuirea competenţelor executorului judecătoresc de a dispune începerea executării silite este neconstituţională, arată că întreaga activitate a executorilor judecătoreşti este în contradicţie cu Legea fundamentală.Judecătoria Botoşani apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Judecătoria Săveni apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Deşi Judecătoria Botoşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371², art. 371⁴ şi art. 373¹ din Codul de procedură civilă, din motivarea excepţiei, precum şi din cuprinsul textelor redate în motivarea excepţiei rezultă că autorul excepţiei se referă la dispoziţiile art. 371¹ alin. 2, art. 373¹ alin. 1 şi 6 din Codul de procedură civilă. De asemenea, deşi Judecătoria Săveni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373¹ alin. 4 din Codul de procedură civilă, din motivarea excepţiei, precum şi din cuprinsul textului redat în cuprinsul motivării rezultă că autorul excepţiei se referă la dispoziţiile art. 373¹ alin. 6 din Codul de procedură civilă. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 371¹ alin. 2, art. 373¹ alin. 1 şi 6 din Codul de procedură civilă şi a art. 1 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000.Textele criticate au următorul conţinut:– Art. 371¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă: „În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel.“;

– Art. 373¹ alin. 1 şi 6 din Codul de procedură civilă: „Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.(...)În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.“; – Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/2000: „Executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătoreşti, dacă legea nu prevede altfel.“;

– Art. 7 din Legea nr. 188/2000: „Executorul judecătoresc are următoarele atribuţii:a)punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii;b)notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare;c)comunicarea actelor de procedură;d)recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe;e)aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească;f)constatarea unor stări de fapt în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă;g)întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă;h)întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin şi a cecurilor, după caz;i)orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti. Examinând critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia activitatea executorilor judecătoreşti este neconstituţională, Curtea constată că prin Decizia nr. 631 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, a statuat că executorii judecătoreşti acţionează în interesul unei bune administrări a justiţiei, reprezentând un organ auxiliar al acesteia, care are rolul de a pune în practică hotărârea pronunţată de instanţă. În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, „dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă, în detrimentul unei părţi. Întradevăr, nu ar fi de înţeles ca art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale să descrie în detaliu garanţiile procedurii - echitate, publicitate şi celeritate - acordate părţilor şi să nu apere punerea în aplicare a deciziilor judiciare. [...] Executarea unei sentinţe sau a unei hotărâri, indiferent cărei jurisdicţii ar aparţine, trebuie deci considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 (Hotărârea din 19 martie 1997 pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40). Or, este bine cunoscut că, prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti, instanţa legată cu soluţionarea cauzei, prin rezolvarea acesteia, se dezînvesteşte. În aceste condiţii, chiar dacă executarea hotărârii este circumscrisă noţiunii de „proces“, nimic nu susţine teza potrivit căreia această activitate trebuie îndeplinită tot de instanţa care a soluţionat litigiul, cu atât mai mult cu cât punerea în aplicare a hotărârii aparţine sferei administrative a procesului civil. Astfel, este evident că executorul judecătoresc nu spune dreptul, deci nu realizează o activitate jurisdicţională, ci numai execută întocmai dispoziţiile judecătorului, cuprinse în hotărârea instanţei, potrivit competenţelor atribuite de lege. De asemenea, prin Decizia nr. 1.339 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 11 februarie 2009, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 371^1-8 şi art. 373^1-4 din Codul de procedură civilă nu reglementează o procedură de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci o procedură execuţională, dată în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de executat titluri executorii, între care şi hotărârile judecătoreşti, care se învestesc cu formulă executorie, în cazul în care au rămas definitive, iar punerea lor în executare se realizează de executorul judecătoresc. Totodată, potrivit art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Pe cale de consecinţă, se constată că dispoziţiile criticate nu încalcă dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Constituţie, deoarece actele de executare silită sunt supuse controlului judecătoresc. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371¹ alin. 2 şi art. 373¹ alin. 1 şi 6 din Codul de procedură civilă şi a art. 1 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lyk“ - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 11.575/193/2009 al Judecătoriei Botoşani şi de Societatea Comercială „Majestic“ - S.R.L. din Săveni în Dosarul nr. 1.252/297/2010 al Judecătoriei Săveni. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu