DECIZIE Nr.
935 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 si art. 40 din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 561 din 10 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 şi art. 40 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Mihai Mândru în Dosarul nr. 1.636/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate
în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera,
Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi ale art. 58 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a
amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 27 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.636/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 şi art. 40 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Mihai Mândru într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei
împotriva unui act administrativ fiscal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile criticate conferă unei autorităţi
administrative fiscale competenţe specifice unei instanţe dejudecata. In aceste
condiţii, practic, funcţionarii publici exercită atribuţii specifice
judecătorilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul
nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 39 şi art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:
- Art. 39: „Funcţionarul public din cadrul organului
fiscal implicat într-o procedură de administrare se află în conflict de interese,
dacă:
a) în cadrul procedurii respective acesta este
contribuabil, este soţ/soţie al/a contribuabilului, este rudă până la gradul al
treilea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau împuternicit al
contribuabilului;
b) în cadrul procedurii respective poate dobândi un
avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct;
c) există un conflict între el, soţul/soţia, rudele
sale până la gradul al treilea inclusiv şi una dintre părţi sau soţul/soţia,
rudele părţii până la gradul al treilea inclusiv;
d) în alte cazuri prevăzute de lege.";
-Art. 40: „(1) Funcţionarul public care ştie că se
află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 39 este obligat să înştiinţeze
conducătorul organului fiscal şi să se abţină de la îndeplinirea procedurii.
(2)In cazul în care conflictul de interese se referă
la conducătorul organului fiscal, acesta este obligat să înştiinţeze organul
ierarhic superior.
(3)Abţinerea se propune de funcţionarul public şi se
decide de îndată de conducătorul organului fiscal sau de organul ierarhic
superior.
(4)Contribuabilul implicat în procedura în derulare
poate solicita recuzarea funcţionarului public aflat în conflict de interese.
(5)Recuzarea funcţionarului public se decide de
îndată de către conducătorul organului fiscal sau de organul fiscal ierarhic
superior. Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacată la
instanţa judecătorească competentă. Cererea de recuzare nu suspendă procedura
de administrare în derulare."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 21
alin. (4) referitor la jurisdicţiile administrative speciale, art. 124 alin.
(2) privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (5) privind interzicerea
înfiinţării de instanţe extraordinare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile
legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate,
Curtea constată următoarele:
1. Excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte art.
39 din Codul de procedură fiscală nu este motivată în sensul art. 10 alin. (2)
din Legea nr. 47/1992.
Simpla enumerare în susţinerea excepţiei a unor
prevederi constituţionale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă
exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. De altfel, în acest sens,
Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, dintre care, cu titlu
exemplificativ, se reţin: Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr.
465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367
din 30 mai 2007, Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008, Decizia nr. 245 din 19
februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166
din 17 martie 2009, Decizia nr. 727 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009.
Cele de mai sus demonstrează că excepţia de
neconstituţionalitate ce priveşte art. 39 din Codul de procedură fiscală este
inadmisibilă.
2. Referitor la critica de neconstituţionalitate ce
vizează art. 40 din Codul de procedură fiscală, se constată că acesta
reglementează o procedură administrativă şi nu instituie o procedură
administrativ-jurisdicţională. Textul criticat vizează o procedură de recurs
graţios soluţionată în mod firesc pe linie ierarhică. Conducătorul organului
fiscal sau organul ierarhic superior nu realizează o activitate jurisdicţională
(iuris dictio), ci aplică legea la cazul concret cu care este sesizat.
Accesul liber la justiţie al persoanei nu este limitat, întrucât această
decizie administrativă poate fi atacată în faţa instanţei judecătoreşti
competente.
In aceste condiţii, nu se poate reţine încălcarea
textelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Mihai Mândru
în Dosarul nr. 1.636/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de acelaşi autor
în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly