Decizia Nr.932 din 13.11.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, excepţie ridicată de Gheorghe Momanu în Dosarul nr. 12.563/121/2010* al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 958D/2012.Dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 4 octombrie 2012, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 11 octombrie 2012, dată la care, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi coroborat cu art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a repus cauza pe rol pentru data de 13 noiembrie 2012.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Gheorghe Momanu, iar pentru partea Societatea Comercială Pool de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale - PAID - S.A. din Bucureşti, consilier juridic Viorel Giuglea, cu împuternicire depusă la dosar, procedura de citare fiind legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă, pe rând, cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia şi invocă încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituţie, şi reprezentantului părţii adverse, care solicită respingerea excepţiei în principal ca inadmisibilă şi în secundar ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că soluţia legislativă are caracter social şi nu încalcă principiul statului de drept.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 12.563/121/2010*, Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor.Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Gheorghe Momanu într-o cauză în care solicită constatarea faptului că locuinţa sa nu este supusă niciunui risc în sensul Legii nr. 260/2008.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prin prevederile legale criticate este statuată înşelăciunea, astfel cum este definită de art. 215 din Codul penal. Arată că prin legea criticată este indusă în eroare întreaga populaţie, prin prezentarea ca adevărată a faptei mincinoase, în sensul că toate locuinţele din România ar fi supuse riscurilor celor trei dezastre naturale: cutremure de pământ, alunecări de teren sau inundaţii, întrucât majoritatea blocurilor din România nu sunt supuse niciuneia dintre aceste riscuri, pentru motivul că autorizaţiile de construire au fost eliberate numai pentru terenuri sigure, iar construcţiile au fost proiectate şi executate cu respectarea normelor corespunzătoare gradului de risc seismic al zonei. În continuare reclamantul susţine că dispoziţiile Legii nr. 260/2008 nu au ca scop protejarea proprietarilor de locuinţe, ci obţinerea de foloase materiale injuste sub formă de sinecuri pentru persoanele care formează aşa-numitul Pool de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale, de câştiguri uşoare şi de îmbogăţirea fără justă cauză a societăţilor private de asigurare, precum şi de completarea în mod fraudulos a bugetelor locale şi a celui naţional.În concluzie, autorul excepţiei arată că Legea nr. 260/2008 este o lege prin care este statuată înşelăciunea, iar o astfel de lege nu poate fi constituţională, fără a indica dispoziţiile din Constituţie pretins a fi încălcate.Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că Legea nr. 260/2008 este constituţională în condiţiile în care are un caracter social şi solidar. Primele anuale stabilite de art. 5 alin. (2) lit. a) şi b) din lege sunt de 20, respectiv 10 euro în echivalent lei la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, pentru construcţii de tip A, respectiv tip B. Această lege a implementat sistemul de asigurare obligatorie a locuinţelor împotriva dezastrelor naturale, astfel cum sunt definite de art. 2 lit. b) din lege (respectiv: cutremure de pământ, alunecări de teren şi inundaţii, ca fenomene naturale) şi a degrevat bugetul de stat de obligaţia eventuală a suportării costurilor unor posibile dezastre. Totodată, şi proprietarii acestor locuinţe, persoane fizice sau juridice, beneficiază de o sumă asigurată, în caz de producere a evenimentului asigurat.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă. Autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, fiind mai mult nemulţumit de soluţia legislativă a instituirii asigurării obligatorii a locuinţelor împotriva dezastrelor naturale, respectiv a cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, apreciind că marea majoritate a locuinţelor din România nu sunt supuse niciunuia din aceste riscuri. Mai mult, autorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate fără raportare la dispoziţiile Legii fundamentale.Avocatul Poporului apreciază că legea criticată este constituţională, prin această lege fiind instituit sistemul de asigurare obligatorie a locuinţelor împotriva dezastrelor naturale. Mai arată că prin Legea nr. 260/2008 bugetul de stat este degrevat de obligaţia eventuală a suportării costurilor unor posibile dezastre, dar şi proprietarii persoane fizice sau juridice beneficiază de o sumă asigurată, în cazul producerii evenimentului asigurat, acest act normativ având un caracter social şi solidar.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi ale reprezentantului părţii adverse, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 15 februarie 2011.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, dispoziţii constituţionale invocate în faţa instanţei de contencios constituţional.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:1. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat în faţa instanţei de contencios constituţional în data de 4 octombrie 2012, dată la care au avut loc dezbaterile iniţiale, precum şi în data de 13 noiembrie 2012, dată la care cauza a fost repusă pe rol, încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, iar în susţinerea acestei contrarietăţi a depus la dosar şi concluzii scrise.Astfel, autorul excepţiei invocă nesocotirea prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie şi face precizarea că înşelăciunea nu este şi nu poate fi un atribut al statului de drept, iar legea criticată are la bază tocmai înşelăciunea, astfel cum această infracţiune este definită de art. 215 din Codul penal. În concluziile scrise depuse la dosar, autorul excepţiei motivează lipsa indicării prevederii constituţionale încălcate în faţa instanţei de fond prin aceea că, legea criticată încalcă principiile constituţionale ale statului de drept, pe de o parte, iar, pe de altă parte, situaţia extraordinară a legiferării unui act normativ are la bază înşelăciunea, astfel că nu mai era necesară indicarea unui anumit articol din Constituţie. De asemenea, consideră că indicarea prevederilor constituţionale pretins a fi încălcate poate fi făcută în orice fază a procesului, chiar în timpul judecării cauzei la Curtea Constituţională.În continuarea susţinerilor sale, autorul excepţiei de neconstituţionalitate analizează silogismul prin care a înţeles să dovedească neconstituţionalitatea Legii nr. 260/2008 sub aspectul că în România există o întreagă zonă în care nu sunt cutremure, respectiv Oradea-Arad şi, prin urmare, sunt multe locuinţe în România care nu sunt supuse niciunuia dintre riscurile pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit Legii nr. 260/2008. Mai susţine că locuinţele din România construite după 1950 şi, în special, după 1977 nu sunt supuse niciunui risc pentru care asigurarea este obligatorie, deoarece acestea au fost executate ţinând seama de efectul cutremurelor, iar autorizaţiile de construcţie au fost eliberate doar pentru amplasamente sigure. Mai susţine că, având în vedere pedepsele mari prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 24 ianuarie 1995, nu există vreun constructor, proiectant sau executant care să-şi permită riscul de a nu respecta normele legale privind disciplina în construcţii.Referindu-se la Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că această societate ar trebui să facă fapte de comerţ, adică să producă şi să vândă un bun pentru producerea căruia trebuie să cumpere materiale, utilaje, forţă de muncă, sau să cumpere şi să revândă produse făcute de alţii, pentru a putea fi o societate comercială privată, astfel cum aceasta este calificată de Legea nr. 260/2008. De asemenea, mai susţine că această societate încheie contractul de asigurări fără ca un reprezentant al societăţii să evalueze la faţa locului locuinţa asigurată, ci numai pe baza declaraţiei asiguratului, care poate să nu corespundă realităţii în situaţia în care acesta a greşit la momentul la care a dat-o. Astfel, în situaţia producerii evenimentului asigurat, asiguratul ar putea fi pus în situaţia de a nu beneficia de despăgubiri datorită greşelii sale din declaraţie, chiar mai mult, putând fi învinuit de fals în declaraţii.Drept concluzie, autorul excepţiei indică soluţia ce ar putea fi adoptată pentru rezolvarea situaţiei prezentate, respectiv majorarea cuantumului impozitului pe toate clădirile, sumele rezultate putând fi vărsate în conturile inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, urmând ca aceste inspectorate să folosească aceste sume în toate cazurile în care solidaritatea trebuie să se manifeste. Astfel, statul român nu trebuie să cheltuiască nimic, întrucât structura de colectare a acestor sume există, respectiv secţiile financiare.2. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autorul acesteia este nemulţumit de soluţia legislativă, respectiv de faptul că prin Legea nr. 260/2008 se instituie asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva dezastrelor naturale, fapt ce constituie, în opinia acestuia, o legiferare a înşelăciunii.În această situaţie, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a reţinut existenţa unei structuri inerente şi intrinseci oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepţiei se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituţional, fie menţionării conţinutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituţional pretins încălcat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia.Curtea a mai statuat că invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecată, contravine art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată.Aşadar, o atare situaţie echivalează cu neindicarea de către autorul excepţiei a normei constituţionale pentru a cărei încălcare consideră că textul legal atacat este neconstituţional, ceea ce constituie un motiv de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, întrucât ea nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. Această consecinţă se impune, întrucât jurisdicţia constituţională nu se poate substitui părţii în privinţa invocării motivului de neconstituţionalitate, un control de constituţionalitate a posteriori din oficiu fiind inadmisibil. Astfel, în acest caz, instanţa de judecată ar fi trebuit să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992. Întrucât, instanţa de judecată nu şi-a îndeplinit rolul de filtru, revine Curţii Constituţionale competenţa de a respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate formulată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, excepţie ridicată de Gheorghe Momanu în Dosarul nr. 12.563/121/2010* al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin