DECIZIE   Nr. 93 din 17 septembrie 1996

privind constitutionalitatea dispozitiilor art. 15 alin. (2) partea finala

din Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 235 din 27 septembrie 1996

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 28 iunie 1996, de catre 28 senatori, respectiv de domnii Haydu Menyhert Gabor, Matei Boila, Tanase-Pavel Tavala, Florin Buruiana, Ioan-Paul Popescu, Dumitru Calueanu, Tiberiu Vladislav, Szabo Karoly Ferenc, Mihail Buracu, Nistor Badiceanu, Kozsokar Gabor, Petre Constantin Buchwald, Tiberiu Stefan Incze, Iosif Csabo, Bela Marko, Denes Seres, Hosszu Zoltan, Magyari Lajos, Stefan-Traian Mocuta, Gheorghe Catuneanu, Sabin Ivan, Andrei Potcoava, Stefan Popa (Stefan Augustin Doinas), Ioan Manea, Ioan Lup, Ion Barbus, Radu Vasile si Mihail Iurcu, asupra neconstitutionalitatii art. 15 alin. (2) partea finala din Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului.
    Dispozitia din legea sus-mentionata la care se refera sesizarea prevede urmatoarele: "Raspunderea civila pentru pagubele cauzate de vanat revine gestionarului fondului de vanatoare si, pentru cele cauzate de vanatul din speciile strict protejate, autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, in masura in care nu si-au indeplinit obligatiile privind prevenirea si limitarea producerii acestora si numai in conditiile in care detinatorul bunurilor astfel prejudiciate face dovada indeplinirii obligatiilor ce ii revin pentru paza acestora".
    In sesizare se considera ca partea finala a acestui text de lege, potrivit careia raspunderea civila pentru pagubele cauzate de vanat revine gestionarului fondului de vanatoare sau, dupa caz, autoritatii centrale din domeniul silviculturii "numai in conditiile in care detinatorul bunurilor astfel prejudiciate face dovada indeplinirii obligatiilor ce ii revin pentru paza acestora", este contrara prevederilor art. 41 si art. 135 alin. (1) din Constitutie.
    In acest sens, se arata ca aceasta conditie "ii impune proprietarului sa asigure paza eficienta a bunurilor expuse la prejudicierea din partea vanatului", incalcandu-se astfel art. 41 din Constitutie care, in legatura cu garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate, nu prevede ca "Proprietatea este ocrotita numai daca proprietarul isi indeplineste obligatia de a asigura paza bunurilor sale".
    De asemenea, se considera ca dispozitiile art. 135 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora statul ocroteste proprietatea, implica "repararea justa a pagubelor cauzate prin distrugerea sau deteriorarea bunurilor care formau obiectul proprietatii".
    In temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului spre a comunica punctele lor de vedere.
    In punctul sau de vedere, presedintele Senatului considera ca sesizarea este neintemeiata, iar dispozitiile art. 15 alin. (2) din lege sunt constitutionale, conditionarea despagubirii de luarea unor masuri de prevenire, necesare pazei bunurilor, fiind "conforma regulilor generale si fundamentale in materia raspunderii delictuale civile". Aceasta concluzie este intemeiata pe principiul solidaritatii sociale, pe "contributia tuturor la respectarea legii, la prevenirea incalcarii ei, la prevenirea faptelor vatamatoare", pe caracterul coercitiv si reciproc al reflectarii raporturilor sociale sub aspect juridic, pe faptul ca atat titularul fondului de vanatoare, cat si detinatorul bunurilor "trebuie sa concure la realizarea prevenirii producerii de pagube". De asemenea, se arata ca raspunderea priveste atat proprietarul, cat si detinatorul bunurilor ce ar putea suferi degradari, ceea ce corespunde unei orientari moderne in materia raspunderii delictuale, ce se regaseste si "in alte sectoare de activitate sociala, in care exista interferari de relatii, de sarcini si obligatii, de interese si, de aici, de obligatii".
    In nota prezentata de Camera Deputatilor, provenind de la cabinetul presedintelui, se arata ca obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile art. 15 alin. (2) din lege, ce fac obiectul sesizarii, "nu instituie o raspundere delictuala, ci una legala, izvorata direct din lege". De aceea se considera ca in speta sunt aplicabile prevederile art. 1.080 din Codul civil "referitoare la obligatiile reale, izvorate din raportul de vecinatate". De altfel, prevederile art. 1.001 din Codul civil, invocate in sesizare, nu sunt aplicabile, deoarece gestionarul sau administratorul fondului de vanatoare "nu este nici proprietarul unui animal si nici nu se serveste de dansul", intrucat, potrivit art. 2 alin. (2) din lege, "Vanatul este bun public de interes national". Potrivit art. 41 alin. (6) din Constitutie, "Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului", ceea ce implica, avand in vedere noua reglementare, sarcina proprietarului de a proteja bunurile sale de actiunea vanatului. In consecinta, "proprietarul care va lasa vraiste proprietatea sa, la discretia vanatului, nu va beneficia de despagubiri (...) spre deosebire de alti proprietari care - in raport direct cu diligenta de buni proprietari manifestata - le va obtine si culege, potrivit dispozitiilor legale".
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata, tinand seama de prevederile art. 41 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate privata sunt stabilite de lege. In acest sens se arata ca "prin textul legal atacat in sesizare se consacra implicit ideea potrivit careia detinatorii unor bunuri aflate in zone in care exista vanat au obligatia de a lua masuri destinate pazei acestor bunuri impotriva prejudiciilor ce ar putea fi produse de vanat. In acest context, art. 15 alin. (1) din lege este si mai clar, dispunand ca autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, impreuna cu Ministerul Agriculturii si Alimentatiei vor elabora norme privind protectia culturilor agricole, silvice si a animalelor domestice impotriva pagubelor ce pot fi cauzate de vanat". Constitutionalitatea prevederii ce face obiectul sesizarii rezulta si din dispozitiile art. 41 alin. (6) din Constitutie, potrivit carora dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si a celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Conditionarea obtinerii despagubirilor de dovada indeplinirii masurilor impuse de lege pentru paza bunurilor detinatorului de terenuri prejudiciat se considera ca este "o concretizare a dispozitiei constitutionale sus-citate" si da expresie "principiului conform caruia toti participantii la circuitul civil (care, in mod potential, sunt persoane pagubite si persoane care raspund civil) sunt obligati sa actioneze astfel incat, impreuna, sa evite producerea pagubei". De asemenea, se considera ca, chiar daca s-ar face aplicarea art. 1.001 din Codul civil, detinatorul bunului prejudiciat, care nu a luat masurile necesare pentru asigurarea bunurilor sale, nu poate pretinde sa fie despagubit, intrucat paguba este consecinta faptei "victimei insasi", adica a pasivitatii sale. In ce priveste art. 135 alin. (1) din Constitutie, se arata ca statul ocroteste proprietatea, dar "numai cu luarea in considerare a circumstantierilor operate in art. 41 alin. (1) si alin. (6) din legea fundamentala".
    In temeiul art. 53 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, s-a solicitat opinia domnului prof. univ. dr. Liviu Pop, decanul Facultatii de Drept a Universitatii "Babes-bolyai" din Cluj-Napoca.
    In opinia sa, domnul prof. univ. dr. Liviu Pop apreciaza ca obiectia de neconstitutionalitate formulata de grupul de senatori este neintemeiata deoarece, in esenta, prevederea ce face obiectul sesizarii nu incalca dispozitiile art. 41 din Constitutie, instituind o masura generala, ce nu are caracter discriminatoriu, intemeiata pe obligatia detinatorului de terenuri pentru paza materiala a bunurilor distruse sau avariate de vanat, care, in functie de scopul ocrotirii vanatului ca bogatie de interes national, constituie o obligatie propter rem. Temeiul raspunderii il reprezinta o prezumtie de culpa, pe care cel pagubit o poate rasturna numai dovedind ca si-a indeplinit obligatia de paza. De aceea, considera ca, desi constitutionala, reglementarea este criticabila, fiind "contrara orientarii actuale a jurisprudentei si doctrinei de specialitate, care tind sa interpreteze reglementarile care alcatuiesc sistemul raspunderii civile delictuale in interesul victimei, ca instituind prezumtii de culpa in sarcina persoanei raspunzatoare sau incearca sa fundamenteze raspunderea pe temeiuri obiective, in afara culpei".

    CURTEA,
avand in vedere sesizarea grupului de senatori, punctul de vedere al presedintelui Senatului, nota prezentata de Camera Deputatilor provenind de la cabinetul presedintelui, punctul de vedere al Guvernului, opinia domnului prof. univ. dr. Liviu Pop, raportul judecatorului-raportor si dispozitiile art. 15 alin. (2) partea finala din Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17 si urmatoarele ale Legii nr. 47/1992, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze obiectia de neconstitutionalitate supusa jurisdictiei sale.
    In legatura cu primul motiv de neconstitutionalitate invocat, referitor la incalcarea prevederilor art. 41 din Constitutie, este de retinut ca, potrivit alin. (1) al acestui articol, continutul si limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, ceea ce corespunde prevederilor art. 480 din Codul civil, iar, potrivit alin. (6) al aceluiasi articol 41, dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.
    Potrivit art. 2 alin. (2) din lege, vanatul este bun public de interes national, astfel incat nu constituie proprietatea detinatorilor de terenuri pe care el se afla si nici a gestionarilor fondurilor de vanatoare sau a statului, prin autoritatea publica centrala ce raspunde de silvicultura.
    Pentru prevenirea pagubelor cauzate de vanat, potrivit alin. (1) al art. 15 din lege, coroborat cu prevederile art. 8 lit. i), autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, impreuna cu ministerul de resort, este autorizata sa stabileasca norme privind protectia culturilor agricole, silvice si a animalelor domestice. Tinand seama de principiul proportionalitatii, prevazut de art. 49 din Constitutie, aceste norme sunt constitutionale numai in masura in care obligatiile pe care le instituie sunt rezonabile. Respectarea normelor de protectie astfel stabilite revine detinatorilor de terenuri atat in virtutea dreptului lor asupra terenurilor pe care le detin si a pazei materiale pe care o implica acest drept, cat si in considerarea sarcinilor ce le revin, in scopul protectiei vanatului, potrivit art. 16 din lege. De aceea, neluarea acestor masuri de catre detinatorii terenurilor nu poate avea decat semnificatia incalcarii unei obligatii legale, instituite, in conditiile de mai sus, in temeiul art. 8 lit. i) si art. 15 alin. (1) al legii, asa incat paguba produsa este consecinta neindeplinirii din culpa a obligatiei respective.
    Deci, cu referire la proprietarul terenului, acesta suporta paguba numai daca nu a luat, pentru terenul pe care il detine, masurile de paza a proprietatii sale impotriva daunelor ce ar putea fi provocate de vanat, intrucat, fiind consecinta culpei sale, despagubirea nu poate fi pusa in sarcina altuia, ceea ce nu contravine prevederilor art. 41 din Constitutie. Desigur ca stabilirea culpei implica si aprecierea asupra posibilitatilor efective ale proprietarului de a realiza masurile de paza, deoarece, altminteri, paguba produsa nu-i poate fi imputata.
    In legatura cu cel de-al doilea motiv de neconstitutionalitate, dedus din prevederile art. 135 alin. (1) din Constitutie, sustinerea ca ocrotirea proprietatii de catre stat implica despagubirea proprietarului pentru paguba cauzata este intemeiata numai daca, pentru dauna produsa, urmeaza sa raspunda o alta persoana decat proprietarul. In caz contrar, paguba urmeaza a fi suportata de proprietar, potrivit principiului res perit domino. De aceea, neluarea de catre proprietar a masurilor de paza impotriva daunelor ce ar putea fi provocate de vanat nu poate avea alta semnificatie decat aceea a asumarii de catre acesta a riscului producerii pagubelor respective. In asemenea conditii, suportarea de catre proprietar a pagubei nu este contrara principiului constitutional al ocrotirii de catre stat a proprietatii, prevazut de art. 135 alin. (1), ci consecinta incalcarii unei sarcini ce ii revine in considerarea regimului de protectie a vanatului.
    Problema stabilirii culpei proprietarului pagubit, precum si, daca este cazul, a culpei gestionarului fondului de vanatoare sau a autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, este de competenta exclusiva a instantei judecatoresti, in caz de litigiu, potrivit alin. (6) al art. 15 din lege. In cadrul unui asemenea litigiu, dovada indeplinirii obligatiilor ce revin gestionarului fondului de vanatoare sau, dupa caz, autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura este in sarcina acestora, potrivit principiului onus probandi incumbit qui dicit, non qui negat.

    Avand in vedere considerentele expuse si dispozitiile art. 41, ale art. 135 alin. (1) si ale art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si prevederile art. 20 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca prevederile art. 15 alin. (2) partea finala din Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului sunt constitutionale, sub rezerva interpretarilor date prin prezenta decizie.
    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei.
    Deliberarea a avut loc la data de 17 septembrie 1996 si la ea au participat: Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Florin Bucur Vasilescu si Romul Petru Vonica, judecatori.

                  PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                  prof. univ. dr. IOAN MURARU

                             Magistrat-asistent,
                             Doina Suliman