DECIZIE   Nr. 92*) din 12 octombrie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 294 din 20 decembrie 1995

    *) Definitiva prin nerecurare.

    Antonie Iorgovan     - presedinte
    Costica Bulai        - judecator
    Mihai Constantinescu - judecator
    Florentina Geangu    - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat conform dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Prin Rechizitoriul nr. 733/P/1995 al Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta, inculpatul Gieniu Geniu-Ion a fost trimis in judecata in stare de arest preventiv, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, potrivit art. 108 raportat la art. 209 alin. 1 lit. e) din Codul penal. La termenul de judecata din 14 aprilie 1995, inculpatul a solicitat revocarea arestarii preventive intemeindu-se pe Decizia Curtii Constitutionale nr. 20/1995 si aratand ca prejudiciul a fost recuperat, ca acesta este modic si ca are varsta de 18 ani. Judecatoria Constanta, verificand din oficiu prelungirea arestarii preventive in raport cu prevederile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 20/1995, a considerat ca nu mai subzista motivele care au stat la baza masurii luate, inculpatul fiind arestat din data de 7 februarie 1995. In consecinta, prin incheierea din 14 aprilie 1995 a admis cererea de revocare a masurii arestarii preventive si a dispus punerea in libertate a inculpatului.
    Impotriva acestei incheieri, Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta a declarat recurs, motivand ca, pe de o parte, inculpatul este recidivist si a comis fapta la scurt timp de la liberarea conditionata, iar pe de alta parte, decizia Curtii Constitutionale nu este incidenta in cauza, deoarece instanta aplica prevederile art. 300 alineatul ultim din Codul de procedura penala. Prin Decizia penala nr. 149 din 6 iulie 1995, Tribunalul Constanta a admis recursul parchetului, a casat incheierea instantei de fond si a respins cererea de revocare a arestarii preventive. Totodata, tribunalul a sesizat, din oficiu Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alineatul ultim din Codul de procedura penala.
    In ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor art. 149 alineatul ultim din Codul de procedura penala, Tribunalul Constanta apreciaza ca acestea nu contravin Constitutiei, deoarece:
    1. dispozitiile constitutionale referitoare la prelungirea arestarii preventive privesc exclusiv masura preventiva luata in cursul urmaririi penale;
    2. Codul de procedura penala prevede conditiile si modul de arestare preventiva numai pentru situatia cand dosarul este in curs de solutionare la procuror; daca legiuitorul ar fi inteles ca si pe parcursul judecatii la instanta sa se dispuna prelungirea arestarii preventive, el ar fi prevazut si modalitatile in care sa se faca aceasta (persoana care solicita, completul care verifica conditiile prelungirii, caile de atac).

    CURTEA,
    luand act de exceptia de neconstitutionalitate invocata, de raportul intocmit de judecatorul desemnat in acest scop si avand in vedere dispozitiile art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, de practica Curtii Constitutionale in materie, precum si de prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea constata ca este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
    Din continutul exceptiei rezulta ca, pe de o parte, instanta a sesizat Curtea cu controlul constitutionalitatii art. 149 alineatul ultim din Codul de procedura penala, iar, pe de alta parte, instanta sustine ca aceste prevederi sunt constitutionale. Deci exceptia priveste legitimitatea constitutionala a art. 149 alineatul ultim din Codul de procedura penala, pe care insa instanta care a invocat-o nu o contesta. Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, exceptia poate avea ca obiect numai "neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante". De aceea nu constituie o exceptie sesizarea care nu are ca obiect contestarea legitimitatii constitutionale a unui text de lege. Sub acest aspect, exceptia invocata este deci inadmisibila.
    Exceptia este inadmisibila insa si pentru ca, in realitate, instanta, prin invocarea acesteia, urmareste exclusiv infirmarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 60/1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 20/1995, prin care s-a constatat ca dispozitiile art. 149 alineatul ultim din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca durata arestarii, dispusa de instanta in cursul judecatii, poate depasi 30 de zile, fara a fi necesara prelungirea in conditiile art. 23 din Constitutie. Or, potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, o exceptie de neconstitutionalitate poate avea ca obiect numai contestarea legitimitatii constitutionale a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta, nu si o decizie a Curtii Constitutionale. Atacarea, printr-o exceptie, a deciziei Curtii este echivalenta cu exercitarea unei cai de atac, neprevazuta de lege si contrara prevederilor art. 145 alin. (2) din Constitutie. Totodata, o asemenea exceptie este contrara si prevederilor art. 26 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992, potrivit carora deciziile definitive ale Curtii Constitutionale, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, sunt obligatorii erga omnes pentru viitor. O asemenea decizie este si cea sus-mentionata, nr. 60/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995.
    Sub alt aspect, exceptia este inadmisibila si pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 107/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legala declarata neconstitutionala printr-o decizie a Curtii nu mai poate face obiectul unei noi exceptii. Faptul ca Decizia nr. 60/1994 a constatat neconstitutionalitatea, in limitele interpretarii date art. 149 alineatul ultim din Codul de procedura penala, nu schimba, in nici un fel, datele problemei, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constitutionale a textului de lege respectiv si deci constatarea caracterului sau neconstitutional pentru ceea ce excede aceasta legitimitate.
    Pentru motivele aratate, exceptia invocata este vadit nefondata in sensul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
    Ca atare, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin (1) lit. A.c) si al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alineatul ultim din Codul de procedura penala, ridicata, din oficiu, de Tribunalul Constanta in Dosarul nr. 2.842/1995 al acestei instante, constatandu-se ca este inadmisibila.
    2. Constata ca, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 60/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, dispozitiile art. 149 alineatul ultim din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca durata arestarii, dispusa de instanta, in cursul judecatii, poate depasi 30 de zile, fara a fi necesara prelungirea in conditiile art. 23 din Constitutie.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta din 12 octombrie 1995.

               PRESEDINTE,
               prof. univ. dr. Antonie Iorgovan

                          Magistrat-asistent,
                          Florentina Geangu