DECIZIE   Nr. 913 din 5 decembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. O 1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 55 din 24 ianuarie 2007

Ioan Vida                               -  preşedinte

Nicolae Cochinescu              -  judecător

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Kozsokar Gabor                    -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu          -  judecător

Tudorel Toader                     -  judecător

Antonia Constantin                -  procuror

Doina Suliman                       -   magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. o1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Grupul Doi Internaţional" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.164/310/2006 al Judecătoriei Sinaia.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 16 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.164/310/2006, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. o1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Grupul Doi Internaţional" - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării cererii în anulare formulate în contradictoriu cu Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" - Sucursala pentru reprezentare şi protocol Sinaia.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) din Constituţie, întrucât „acţiunile de emitere a somaţiei de plată, care întotdeauna au caracterul unor cereri sau acţiuni evaluabile în bani, sunt taxate potrivit art. 3 din Legea nr. 146/1997, care se referă la acţiunile şi cererile neevaluabile în bani".

Judecătoria Sinaia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că procedura somaţiei de plată este o procedură specială pusă la îndemâna creditorului care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, constatată printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii. Fiind o procedură specială ce are ca scop punerea la îndemâna creditorului a unei căi facile pentru obţinerea titlului executoriu, ea este supusă regulilor speciale prevăzute de lege inclusiv în ceea ce priveşte taxa judiciară de timbru.

Legiuitorul are opţiunea de a determina cererile pentru care trebuie achitată taxa de timbru, precum şi cuantumul acesteia, fără a se încălca prin aceasta dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în faţa legii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. o1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, dispoziţii introduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 742/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001.

Textul de lege criticat are următorul conţinut:

Art. 3 lit. o1): „Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]

o1) cereri pentru emiterea somaţiei de plată 366.000/36,60 lei;".

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 162 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 9 mai 2003, Decizia nr. 391 din 16 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 10 decembrie 2003, şi Decizia nr. 168 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 28 aprilie 2005, Curtea a constatat că acestea sunt constituţionale. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că obligaţia plăţii taxelor judiciare de timbru, ca una dintre condiţiile sesizării legale a instanţelor judecătoreşti, este prevăzută de norme procedurale, a căror adoptare, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Legiuitorul are opţiunea liberă în determinarea cererilor pentru care trebuie plătite taxe judiciare de timbru, a cuantumului acestora, precum şi a părţilor care au obligaţia să le plătească, cu condiţia să nu instituie un tratament juridic diferit pentru situaţii identice. In raport cu obiectul acţiunilor sau al cererilor, cuantumul taxelor judiciare de timbru este stabilit în mod diferit, prin sume fixe în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani şi prin cote procentuale aplicate la valoarea obiectului cererii când acesta este evaluabil în bani. Totodată, Curtea a constatat că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 nu instituie nici privilegii şi nici discriminări, toate persoanele care promovează un anumit tip de acţiune sau cerere fiind obligate să plătească taxele judiciare de timbru în valoare şi în condiţii identice.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. o1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Grupul Doi Internaţional" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.164/310/2006 al Judecătoriei Sinaia.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman