DECIZIE Nr.
912 din 23 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) teza finala din Legea
nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 516 din 28 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) teza finală din Legea
nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie
ridicată de Ion Sebastian Bădiţă în Dosarul nr. 13.352/3/2008al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 13.352/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) teza finală din Legea
nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Excepţia
de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ion Sebastian Bădiţă într-un
litigiu de contencios administrativ având ca obiect obligarea pârâtei
Universitatea Babeş Bolyai din Cluj-Napoca la comunicarea unor informaţii de
interes public.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că, deşi Legea nr. 544/2001
introduce procedura prealabilă facultativă a aşa-numitei reclamaţii
administrative, prevăzută de art. 21 din lege, termenul de introducere a
acţiunii în faţa instanţei judecătoreşti competente se calculează fără a ţine
cont de aceasta, prin raportare la art. 7 din lege. Or, controlul judiciar trebuie
să se facă ulterior procedurii administrative prealabile, iar nu înainte sau în
acelaşi timp cu derularea acesteia, aşa cum, în opinia autorului excepţiei,
textul de lege criticat lasă să se înţeleagă. Arată că, dacă prevederile art.
22 alin. (1) teza finală din Legea nr. 544/2001 ar fi interpretate strict,
procedura reclamaţiei administrative ar deveni iluzorie şi ineficientă.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 22 alin. (1) teza finală din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, care au următorul
cuprins:
- Art. 22 alin. (1): „In cazul în care o persoană se
consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta
poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a
cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află
sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen
de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7."
Art. 7, la care face referire textul de lege criticat,
prevede că autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în
scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau,
după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de
dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa
solicitării. In cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea
informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat
solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în
scris despre acest fapt în termen de 10 zile. Refuzul comunicării informaţiilor
solicitate se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea
petiţiilor.
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală
cuprinse la art. 21, care consacră dreptul de acces liber la justiţie, şi la
art. 126 alin. (6), care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative
ale autorităţilor publice, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă
că prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 oferă persoanei care se
consideră vătămată în drepturile prevăzute de acest act normativ posibilitatea
de a face plângere la instanţa de contencios administrativ competentă,
constituindu-se astfel într-o concretizare a dreptului consacrat la nivel
constituţional prin chiar dispoziţiile invocate de autorul excepţiei în
motivarea pretinsei neconstituţionalităţi a textului de lege ce formează obiect
al acesteia, şi anume art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, care
garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor
publice pe calea contenciosului administrativ.
Autorul excepţiei este nemulţumit de pretinsa
necorelare a termenelor prevăzute de lege, susţinând că un eventual control
judiciar ar trebui să aibă loc ulterior procedurii administrative prealabile,
iar nu înainte sau în acelaşi timp cu derularea acesteia. Curtea observă însă
că introducerea unei plângeri, potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001, la
instanţa competentă nu este condiţionată de parcurgerea vreunei proceduri
prealabile administrative. Prin intermediul dispoziţiilor art. 21, legea
conferă persoanei interesate posibilitatea de a depune la conducătorul
autorităţii sau al instituţiei publice respective o reclamaţie cu privire la
refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori
instituţii publice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 544/2001. Un astfel
de demers nu reprezintă însă un impediment în exercitarea dreptului de acces liber
la justiţie, ci o modalitate suplimentară, mai rapidă, prin care persoana care
se consideră vătămată poate obţine o satisfacere a interesului său, constând în
obţinerea informaţiilor de interes public dorite. Curtea observă că, pentru a
se putea adresa instanţei competente să îi soluţioneze plângerea, persoana
lezată nu trebuie să dovedească în vreun fel nici că a făcut reclamaţie
administrativă conform art. 21 din lege, nici că această reclamaţie a fost
soluţionată. Din toate acestea se desprinde concluzia că nu se poate reţine
nesocotirea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie ori a celor ale art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, In plus, în ipoteza în care, în urma cercetării administrative,
reclamatia se dovedeşte întemeiată, răspunsul transmis persoanei lezate va
conţine, pe lângă menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui
vinovat, şi informaţiile de interes public solicitate iniţial, ceea ce, în
principiu, ar duce la lipsa de interes a declanşării controlului pe calea
contenciosului administrativ.
De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat
asupra constituţionalităţii prevederilor din Legea nr. 544/2001 privind liberul
acces la informaţiile de interes public criticate în prezenta cauză, prin
prisma contrarietăţii acestora cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală,
în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 27 noiembrie
2004. Cu acel prilej, examinând constituţionalitatea prevederilor art. 7, 21 şi
22 din Legea nr. 544/2001, Curtea a constatat că acestea nu încalcă dreptul
fundamental de liber acces la justiţie, cel interesat având posibilitatea de a
se adresa instanţei de judecată pentru apărarea sau recunoaşterea drepturilor
sale prevăzute de Legea nr. 544/2001.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 22 alin. (1) teza finală din Legea nr. 544/2001 privind
liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Ion
Sebastian Bădiţă în Dosarul nr. 13.352/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu