DECIZIE Nr. 91
din 4 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 171 din 17 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, excepţie invocată de Lorenţa Adriana
Butnaru în Dosarul nr. 6.800/197/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 22 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 6.800/197/2006, Tribunalul Braşov - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
invocată de Lorenţa Adriana Butnaru.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că, prin plângerea formulată, s-a contestat
„vinovăţia stabilită de către agentul constatator".
Or, atât timp cât instanţa nu s-a pronunţat definitiv şi
irevocabil cu privire la această chestiune, dispoziţiile criticate
sunt neconstituţionale, întrucât încalcă dreptul la un proces
echitabil, „cealaltă parte implicată în accident având la
îndemână promovarea unei acţiuni în despăgubiri".
Tribunalul Braşov - Secţia comercială
şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, întrucât textul criticat nu încalcă accesul liber
la justiţie, ci, dimpotrivă, instituie posibilitatea persoanei
interesate de a se adresa instanţei de judecată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, având
următorul cuprins: „Partea vătămată poate face plângere
numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi
aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce
priveşte măsura confiscării."
Autorul excepţiei consideră că prin
dispoziţiile legale citate sunt încălcate prevederile
constituţionale ale art. 21 -Accesul liber la justiţie, precum
şi ale art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2), cu raportare la art.
13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
astfel cum a fost formulată, se constată că aceasta este
neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.
Astfel, contrar susţinerilor autorului
excepţiei, textul de lege criticat dă expresie prevederilor
constituţionale care consacră liberul acces la justiţie,
stabilind posibilitatea părţii vătămate prin
procesul-verbal de contravenţie de a face plângere în ceea ce priveşte
bunurile confiscate, respectiv a celui căruia îi aparţin bunurile
confiscate, altul decât contravenientul, în ceea ce priveşte măsura
confiscării. Potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001, sesizată cu plângerea formulată, instanţa de
judecată „ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte
persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează
orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării
legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte
asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra
măsurii confiscării", atât persoana contravenientă, cât
şi partea vătămată ori persoana căreia îi aparţin
bunurile confiscate, după caz, beneficiind de toate garanţiile
dreptului la un proces echitabil.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de
Lorenţa Adriana Butnaru în Dosarul nr. 6.800/197/2006 al Tribunalului
Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ
şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta