DECIZIE Nr. 91 din 4 martie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 494 alin.
3 teza finala din Codul civil
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 196 din 26 martie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil, exceptie ridicata
de Vasile Sterpu in Dosarul nr. 1.581/2002 al Judecatoriei Ramnicu Sarat,
judetul Buzau.
La apelul nominal se prezinta partea Mitica Hinta, personal si asistat de
avocat, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal
indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, avocatul partii prezente pune concluzii
de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca nu sunt
incalcate dispozitiile art. 41 din Constitutie referitoare la ocrotirea
proprietatii private, intrucat textele de lege criticate consacra protectia
constructorului de buna-credinta in raporturile cu proprietarul terenului pe
care s-a ridicat o constructie.
Reprezentantul Ministerului Public considera textul de lege criticat ca
fiind constitutional, art. 494 din Codul civil reglementand drepturile si
obligatiile corelative nascute in considerarea bunei-credinte a
constructorului. Prin recunoasterea dreptului acestuia la despagubiri nu se
aduce atingere dreptului de proprietate, astfel incat exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 iulie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.581/2002,
Judecatoria Ramnicu Sarat, judetul Buzau, a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 494 alin. 3 teza finala
din Codul civil, exceptie ridicata de Vasile Sterpu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de
lege criticat contravine art. 41 alin. (3) din Constitutie, intrucat prin
mentinerea plantatiilor, cladirilor sau lucrarilor facute de catre o persoana
de buna-credinta se aduce atingere prerogativelor esentiale ale dreptului de
proprietate asupra fondului, ceea ce ar echivala cu o expropriere pentru cauza
de utilitate privata.
Judecatoria Ramnicu Sarat, exprimandu-si punctul de vedere, considera
exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se apreciaza ca in
speta nu este vorba despre o situatie ce ar echivala cu o expropriere in
interes privat, ci numai despre posibilitatea proprietarului terenului de a-l
despagubi intr-o anumita forma pe cel care, cu buna-credinta, a construit pe terenul
sau.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil promoveaza,
prin lege, efectele bunei-credinte in raporturile juridice, prin recunoasterea
dreptului constructorului de buna-credinta la despagubiri reprezentand valoarea
materialelor si a muncii folosite la ridicarea constructiei sau sporirea
valorii fondului. Se mai arata ca, potrivit art. 15 alin. (1) din Constitutie,
cetatenii au drepturile, libertatile si obligatiile prevazute de lege,
continutul si limitele dreptului de proprietate fiind, de asemenea, stabilite
de lege, conform art. 41 alin. (1) din Legea fundamentala, iar exercitarea
drepturilor si libertatilor trebuie sa se faca cu buna-credinta, fara sa se
incalce drepturile si libertatile celorlalti.
In concluzie, exceptia de neconstitutionalitate este considerata ca fiind
neintemeiata.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin
prevederilor constitutionale cuprinse in art. 41 alin. (3), intrucat nu poate
fi pusa in discutie exproprierea pentru cauza de utilitate privata, cu lezarea
atributelor proprietatii, art. 494 alin. 3 teza finala din Codul civil
reglementand situatia speciala a constructorului de buna-credinta care are
dreptul la despagubiri din partea proprietarului fondului.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 494 alin. 3
teza finala din Codul civil, text de lege care are urmatorul continut:
- Art. 494 alin. 3 teza finala: "Cu toate acestea, daca plantatiile,
cladirile si operele au fost facute de catre o a treia persoana de
buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor
plantatii, cladiri si lucrari, dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea
materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a
cresterii valorii fondului."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale
criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 41 alin. (3) si art.
150 alin. (1), conform carora:
- Art. 41 alin. (3): "Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o
cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila
despagubire.";
- Art. 150 alin. (1): "Legile si toate celelalte acte normative raman
in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul de
lege criticat este cuprins in capitolul din Codul civil referitor la
"dreptul de accesiune asupra celor unite si incorporate cu lucrul".
Astfel, conform dispozitiilor Codului civil, accesiunea reprezinta un mod de
dobandire a proprietatii si consta in incorporarea materiala a unui lucru mai
putin important intr-un lucru mai important, proprietarul celui din urma
devenind proprietarul bunului incorporat, in ipoteza in care bunurile au
apartinut unor persoane diferite. Accesiunea se fundamenteaza pe principiul de
drept "accessorium sequitur principale", in considerarea caruia
proprietatea unui lucru principal o atrage pe aceea a unui lucru accesoriu.
Articolul 494 alin. 3 teza finala din Codul civil este aplicabil in cazul
accesiunii imobiliare artificiale, atunci cand o terta persoana realizeaza pe
terenul altcuiva plantatii, constructii sau alte lucrari, folosind propriile
materiale. In aceasta situatie proprietarul fondului pe care se afla
constructiile sau plantatiile facute de altul datoreaza despagubiri celui care
a construit sau a plantat. Atunci cand constructorul este de buna-credinta,
avand convingerea eronata ca acel teren este proprietatea sa, in mod
obligatoriu, proprietarul terenului devine si proprietarul constructiei, cu
obligatia de a-l despagubi pe constructor, fara a putea cere insa daramarea sau
ridicarea lucrarilor efectuate. Textul de lege criticat stabileste intinderea
obligatiei de despagubire, oferind posibilitatea proprietarului terenului de a
opta intre plata contravalorii materialelor si a pretului muncii, pe de o
parte, sau plata unei sume egale cu sporul de valoare dobandit de teren, pe de
alta parte.
Departe de a constitui o incalcare a dreptului de proprietate, asa cum
considera autorul exceptiei, textul de lege dedus controlului este in
concordanta cu definitia data proprietatii de art. 480 din Codul civil, care
prevede ca "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si
dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de
lege", si ofera o solutie rezonabila conflictului de interese legitime
dintre proprietarul fondului si constructorul de buna-credinta pe terenul
acestuia. Este adevarat ca, avand a alege intre cele doua posibilitati de
despagubire, fara a putea pretinde constructorului de buna-credinta ridicarea
lucrarii, proprietarul terenului sufera o restrangere a prerogativei de
dispozitie asupra bunului sau, insa aceasta restrangere opereaza in conditiile
legii, in considerarea pozitiei subiective a constructorului - buna-credinta -,
cu respectarea prevederilor constitutionale ale art. 41 alin. (1) teza finala,
conform carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite
de lege.
Prin urmare, intrucat titularul dreptului de proprietate asupra terenului
isi pastreaza in continuare titlul si, prin accesiune, devine proprietar al
plantatiilor, constructiilor sau al altor lucrari efectuate de un constructor
de buna-credinta, nu poate fi pusa in discutie exproprierea, astfel incat
prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei nu au legatura cu
cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 494 alin. 3
teza finala din Codul civil, exceptie ridicata de Vasile Sterpu in Dosarul nr.
1.581/2002 al Judecatoriei Ramnicu Sarat, judetul Buzau.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 4 martie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu