DECIZIE   Nr. 91*) din 12 octombrie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 346 din 14 decembrie 1994

    *) Definitiva prin nerecurare

    Mihai Constantinescu - presedinte
    Antonie Iorgovan     - judecator
    Victor Dan Zlatescu  - judecator
    Constantin Burada    - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea nr. 1 din 30 iunie 1994 a Colegiului jurisdictional Salaj al Curtii de Conturi, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate invocata de paratii Crisan Alexandru si Culda Maria in Dosarul nr. 16/1994.
    Prin exceptie, paratii sustin ca prevederile art. 1 alin. (1) ale art. 73 si ale art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, dispozitiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992, precum si cele ale art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 35/1993, sunt neconstitutionale. In acest sens, apreciaza ca art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, potrivit caruia Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar si de jurisdictie in domeniul financiar, este contrar art. 139 alin. (1) si art. 21 din Constitutie. De asemenea, considera neconstitutional art. 73 din Legea nr. 94/1992, care prevede obligatia colegiului jurisdictional de a lua masuri asiguratorii in vederea repararii prejudiciului rezultat din actul de investire, in lipsa unui titlu executoriu definitiv, deoarece in acest mod se ingradeste dreptul de proprietate. Dispozitiile art. 77 alin. (2), in temeiul carora colegiul jurisdictional, in urma admiterii sesizarii, obliga persoanele raspunzatoare la plata despagubirilor civile si la dobanda practicata de Banca Nationala a Romaniei la data pronuntarii hotararii, se sustine ca incalca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, consacrat de art. 16 din Constitutie, intrucat stabileste o sarcina mult mai grea pentru persoanele supuse controlului Curtii de Conturi, fata de raspunderea celorlalti cetateni ai tarii. Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 si art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 35/1993, sunt considerate, de asemenea, neconstitutionale, contravenind art. 53 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.
    Colegiul jurisdictional Salaj, exprimandu-si opinia in incheierea de sesizare, in temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera ca exceptiile invocate sunt neintemeiate. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi este organ suprem atat in domeniul financiar, cat si in domeniul jurisdictional, dispozitii care nu contravin art. 139 alin. (1) din Constitutie. Prevederile art. 73 din Legea nr. 94/1992 se apreciaza ca nu sunt neconstitutionale intrucat ele nu ingradesc dreptul de proprietate al cetatenilor, ci constituie un mijloc prin care societatea se apara impotriva autorilor faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii, iar procedura de instituire a masurilor asiguratorii este cenzurata de instanta o data cu pronuntarea hotararii. Dispozitia cuprinsa in art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 se considera ca nu creeaza o situatie mai grea celor obligati, intrucat nu indica care din dobanda practicata de Banca Nationala a Romaniei va fi aplicata, instanta fiind aceea care o va aprecia, in vederea asigurarii unei juste reparari a pagubei, in raport cu rata inflatiei.
    Referitor la dispozitiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 cu privire la corelarea salariilor prevazute de Legea nr. 53/1991, Legea nr. 40/1991 si Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societatile comerciale si regiile autonome, potrivit carora salariile realizate prin cumul de functii, precum si veniturile realizate in afara functiei de baza se impoziteaza separat, aplicandu-se impozitul prevazut de lege, majorat cu 100%, vizand numai salariatii care cumuleaza functii in institutii publice, se opineaza ca sunt neconstitutionale, intrucat incalca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor - art. 16 alin. (1) din Constitutie -, precum si prevederile art. 53 alin. (2) din Constitutie referitoare la asezarea justa a sarcinilor fiscale. In schimb, colegiul jurisdictional considera ca prevederile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 35/1993, sunt constitutionale, intrucat au in vedere un criteriu unic de impozitare a veniturilor din salarii pentru munca prestata in afara functiei de baza - un impozit majorat cu 30% - indiferent de locul de munca si fara vreo diferentiere pe categorii sociale. Totodata, se apreciaza ca sunt respectate si prevederile art. 53 alin. (2) din Constitutie, deoarece, daca impozitul s-ar aplica asupra salariilor cumulate, s-ar putea ajunge, in unele situatii, la suportarea unor impozite mai mari.
    In temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    In punctul sau de vedere, Guvernul considera ca notiunea de organ suprem, cu referire la activitatea jurisdictionala a Curtii de Conturi, prevazuta in art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, este neconstitutionala, deoarece aceasta activitate, fiind a unui organ administrativ, este supusa controlului jurisdictional al instantei de contencios administrativ. Cu privire la art. 73 din Legea nr. 94/1992, se arata ca, prin dispozitiile respective, nu se ingradeste dreptul de proprietate al cetatenilor, ci, din contra, masurile asiguratorii sunt menite sa garanteze recuperarea daunelor suferite de institutii, regii autonome sau societati comerciale. In legatura, cu prevederile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, se considera ca acestea nu contravin nici unui text constitutional, deoarece se refera la dobanda practicata de Banca Nationala a Romaniei la data pronuntarii hotararii, care vizeaza recuperarea integrala a prejudiciului, inclusiv beneficiul nerealizat, avand in vedere rata inflatiei. Referitor la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992, se considera ca dispozitiile respective nu incalca prevederile constitutionale, deoarece art. 53 alin. (2) din Constitutie, care consacra principiul potrivit caruia sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale, permite organelor legislative sa fixeze impozitele in raport cu profesiunea sau indeletnicirea anumitor categorii de cetateni, tocmai spre a stabili in mod just impozitele pe care acestia urmeaza sa le suporte. De asemenea, Guvernul apreciaza ca art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991, modificat prin Legea nr. 35/1993, nu contravine prevederilor art. 16 si art. 53 alin. (2) din Constitutie, deoarece prin dispozitiile sale se asigura tratarea in mod egal a cetatenilor, fara discriminare, respectandu-se, totodata, cerinta aplicarii juste a impozitelor.
    Cele doua Camere ale Parlamentului nu si-au comunicat punctele lor de vedere.
    Fata de cele aratate,

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere exceptia de neconstitutionalitate invocata, opinia Colegiului jurisdictional Salaj al Curtii de Conturi asupra acestei exceptii, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, precum si prevederile art. 1 alin. (1), ale art. 73 si ale art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992, ale art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991, dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata, aceasta facandu-se cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992.
    Prima dispozitie a carei constitutionalitate a fost contestata este acea a art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, considerandu-se ca incalca prevederile art. 139 alin. (1) si ale art. 21 din Constitutie, intrucat proclama ca jurisdictia Curtii de Conturi este suprema, ceea ce exclude competenta instantelor judecatoresti. Caracterul neconstitutional al notiunii organ-suprem din art. 1 alin. (1) al Legii nr. 94/1992 a fost constatat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 64 din 2 iunie 1994, ramasa definitiva si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994. De aceea, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si practicii constante a Curtii, in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate admisa nu poate fi reiterata, rezulta ca exceptia invocata in cauza de fata este fara obiect.
    Referitor la al doilea motiv de neconstitutionalitate, privind art. 73 din Legea nr. 94/1992, potrivit caruia Colegiul jurisdictional al Curtii de Conturi este obligat sa ia, prin incheiere, masuri asiguratorii in vederea recuperarii prejudiciului rezultat din actul de investire, se sustine ca textul de lege ar fi neconstitutional, intrucat ar incalca regimul dreptului de proprietate, neexistind un titlu executoriu.
    Este de mentionat insa ca, potrivit art. 41 din Constitutie, legiuitorul este abilitat sa stabileasca continutul si limitele dreptului de proprietate. De aceea, instituirea obligatiei colegiului jurisdictional de a lua o masura asiguratorie, in considerarea pretentiei ce face obiectul litigiului, nu este neconstitutionala, cat timp aceasta masura are un caracter provizoriu, neputand fi executata decat in temeiul unei hotarari definitive, si este destinata sa-l impiedice pe parat sa-si micsoreze patrimoniul in dauna creditorului.
    De asemenea, nici cel de-al treilea motiv de neconstitutionalitate, referitor la art. 77 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, nu poate fi acceptat. In justificarea exceptiei se apreciaza ca fiind neconstitutionala obligativitatea, in caz de admitere a actiunii, a platii dobanzii practicate de Banca Nationala a Romaniei, la data pronuntarii hotararii, intrucat in domeniul raporturilor de munca se urmareste numai paguba efectiva, nu si beneficiul nerealizat care, in domeniul raporturilor comerciale, trebuie dovedit. In consecinta, se sustine ca a fost incalcat principiul egalitatii cetatenilor in fata legii.
    Curtea apreciaza ca fiind nefundamentata critica adusa textului de lege, in functie de specificul determinarii despagubirii in cadrul raporturilor de munca. In domeniul muncii exista riscul intreprinzatorului, care justifica solutia derogatorie de la principiile generale ale raspunderii civile. De aceea aceasta solutie nu poate fi extrapolata si in ce priveste raspunderea civila, angajata in fata Curtii de Conturi. Principiul egalitatii nu impune stabilirea unei masuri unice in situatii diferite, ci, dimpotriva, un tratament diferentiat pentru fiecare dintre aceste situatii. Fiind destinata sa asigure repararea integrala a pagubei, dobanda nu poate fi neconstitutionala, deoarece, in caz contrar, ar insemna ca pagubitul sa suporte, fara justificare, o parte din prejudiciu, ceea ce constituie o incalcare a dreptului sau de proprietate.
    In legatura cu dobanda concret aplicabila, aceasta este o problema de interpretare si aplicare a legii, ce constituie exclusiv un atribut al instantei de judecata, nu de constitutionalitate.
    Referitor la contestarea constitutionalitatii art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992, se mentioneaza ca, prin Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, definitiva prin nerecurare. Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 sunt neconstitutionale.
    De aceea, din acest punct de vedere, exceptia de neconstitutionalitate invocata este lipsita de obiect.
    Un ultim aspect al exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991, modificat prin Legea nr. 35/1993. Paratii sustin ca dispozitiile sale sunt neconstitutionale, reluind un considerent din Decizia Curtii Constitutionale nr. 3/1994, potrivit caruia fiscalitate trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni. Daca art. 3 alin. (2) din Legea  nr. 58/1992 facea o discriminare intre diferite categorii de salariati cumularzi, ceea ce insemna o incalcare a principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, art. 7 alin. 4 din Legea nr. 32/1991, modificat, inlatura aceasta inegalitate si discriminare, fiind in concordanta cu prevederile art. 53 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale", in temeiul caruia cu cat veniturile totale ale unei persoane sunt mai mari, cu atat aportul sau fiscal creste.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate invocata de Crisan Alexandru si Culda Maria in Dosarul nr. 16/1994 al Colegiului jurisdictional Salaj al Curtii de Conturi.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta din 12 octombrie 1994.

             PRESEDINTE,
             dr. Mihai Constantinescu

                       Magistrat-asistent,
                       Constantin Burada