DECIZIE Nr.
902 din 16 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 771 din 14 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia
Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal, excepţie
ridicată de Andrei Costel Viorel în Dosarul nr. 52/324/2007 al Judecătoriei
Tecuci.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.154D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 215 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Gheorghe Drăgănescu în Dosarul
nr. 5.103/121/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii că, în acest
dosar, autorul excepţiei a depus o cerere de amânare pentru a-şi angaja un
apărător.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii
formulate.
Curtea respinge cererea de amânare, considerând că nu
sunt întrunite condiţiile art. 156 din Codul de procedură civilă.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.154D/2007 la Dosarul nr.
1.140D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 8 iunie 2007 şi 25 iunie 2007,
pronunţate în dosarele nr. 52/324/2007 şi nr. 5.103/121/2005, Judecătoria
Tecuci şi Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215
din Codul penal şi, respectiv, art. 215 alin. 3 din acelaşi cod. Excepţia a
fost ridicată de Andrei Costel Viorel şi, respectiv, Gheorghe Drăgănescu în cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile
art. 215 din Codul penal aduc atingere liberei iniţiative şi accesului liber al
persoanei la o activitate economică, prin incriminarea într-un obiect cu
formulare generică, interpretativă, a unor aspecte incidente unor relaţii
comerciale, care prin natura lor se nasc sau se sting, ori au o evoluţie
dependentă de voinţa părţilor. Arată că dreptul la libera iniţiativă şi la o
activitate economică este restrâns în alte condiţii decât cele prevăzute în
art. 53 din Constituţie, ceea ce, pe cale de consecinţă, atrage şi încălcarea
celorlalte texte invocate în excepţia de neconstituţionalitate. In ceea ce
priveşte art. 215 alin. 3 din Codul penal, se arată, în plus, că stabileşte o
sancţiune penală în condiţiile în care eroarea contractuală sau neîndeplinirea unei
obligaţii contractuale nu pot fi sancţionate decât prin aplicarea de sancţiuni
civile. Or, şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale statuează
imposibilitatea aplicării unor sancţiuni penale privative de libertate în
materia obligaţiilor contractuale.
Judecătoria Tecuci consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar Curtea de Apel
Galaţi - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţie,
limitându-se la a arăta că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu se
află în situaţia prezentată de acesta.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Arată, în acest
sens, că persoana care încalcă dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal nu
este pedepsită pentru neexecutarea unei obligaţii contractuale, ci pentru
încălcarea legii penale în vigoare. Apreciază că prevederile legale analizate
nu sunt de natură a afecta libertatea economică, libertatea comerţului şi
concurenţa loială, scopul lor fiind tocmai acela de a proteja aceste valori,
prin crearea unui climat de încredere în desfăşurarea activităţii economice.
Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege
criticat nu consacră niciun privilegiu sau discriminare şi nu cuprinde nicio
normă de natură a împiedica pe cel în cauză să se prevaleze de toate garanţiile
ce caracterizează un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
prevederile art. 215 din Codul penal, care au următorul cuprins:
„Inducerea în eroare a unei persoane, prin
prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte
adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material
injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 12 ani.
Inşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau
calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă
mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile
privind concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane
cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel
încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat
contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în
alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit
sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau
acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în
totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea
termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o
pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.
Inşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de
grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi."
In opinia autorilor excepţiei, textele de lege
criticate încalcă următoarele dispoziţii din Legea fundamentală: art. 11
privind dreptul internaţional şi intern, art. 20 referitor la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul
persoanelor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, art. 23 alin. (1) referitor la inviolabilitatea libertăţii
individuale şi a siguranţei persoanei, art. 45 privind libertatea economică,
art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
art. 124 alin. (1)şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 135 alin.
(2) lit. a) care priveşte economia. Totodată, în susţinerea excepţiei sunt
invocate şi prevederile art. 6 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil,
respectiv limitarea folosirii restrângerilor drepturilor, precum şi prevederile
art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea privării de
libertate pentru datorii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 215 din Codul penal au mai fost supuse controlului
de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din
documentele internaţionale invocate şi în prezenta cauză. De exemplu, prin
Decizia nr. 474 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, sau Decizia nr.
679 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 16 octombrie 2007, Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 din
Codul penal, pentru motivele acolo arătate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 215 din Codul penal, excepţie ridicată de Andrei Costel
Viorel în Dosarul nr. 52/324/2007 al Judecătoriei Tecuci şi de Gheorghe
Drăgănescu în Dosarul nr. 5.103/121/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu