DECIZIE Nr.
898 din 16 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 1 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 762 din 9 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2811 din Codul penal, excepţie invocată de Ion Eana în Dosarul nr. 1.491/306/2006 (nr. în format
vechi 4.033/2006) al Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal se prezintă partea Autoritatea
Rutieră Română, prin doamna consilier juridic Mihaela Chiriac, lipsind autorul
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei
a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, cu
motivarea că la acest termen, apărătorul său nu se poate prezenta în faţa
Curţii Constituţionale, având deja angajate procese la instanţe din ţară. Nu
este ataşată nicio dovadă în acest sens.
Partea prezentă, prin consilier, lasă la aprecierea
Curţii soluţionarea cererii de amânare.
Ministerul Public nu este de acord cu amânarea cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
cauzei.
Autoritatea Rutieră Română, prin consilier juridic,
solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Ministerul Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 2 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr.
1.491/306/2006 (nr. în format vechi 4.033/2006), Judecătoria Sibiu a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2811 din Codul penal, excepţie invocată de
Ion Eana în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că aceeaşi faptă, cu un conţinut aproape
identic, respectiv efectuarea transportului rutier fără a îndeplini condiţiile
prevăzute de lege, este sancţionată atât contravenţional, prin dispoziţiile
art. 572 lit. a)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile
rutiere, aprobată prin Legea nr. 102/2006, cât şi penal, prin dispoziţiile art.
2811 din Codul penal. Se arată că „în aceste condiţii evident că ne aflăm în
situaţia unor paralelisme din punctul de vedere al unor activităţi identice,
care pot fi apreciate în mod diferit de către agentul constatator, aprecieri
care pot să creeze un arbitrariu destul de periculos pentru practica... în
această materie; se pot ivi astfel dese situaţii în care două constatări identice
făcute în locaţii deosebite, de către doi agenţi constatatori diferiţi, să fie
apreciate în mod diferit, una infracţiune, cealaltă doar contravenţie". In
opinia autorului excepţiei, „prin această modalitate ambiguă a legiuitorului de
a considera o faptă fie contravenţie,
fie infracţiune, în mod cu totul arbitrar, se încalcă prevederile art. 16 alin.
(1) din Constituţie", impunându-se o tratare egală a tuturor cetăţenilor
care încalcă într-un fel sau altul prevederile legale.
Judecătoria Sibiu apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
In plus, arată că din întreaga motivare a excepţiei rezultă că ceea ce îl
nemulţumeşte pe autorul acesteia este existenţa unui paralelism legislativ, în
sensul că fapte aproape identice ar fi reglementate fie ca şi contravenţii, fie
ca infracţiuni. Or, aplicarea legii este atributul exclusiv al instanţei de
judecată, căreia îi revine şi misiunea de a stabili în care text de lege s-ar
încadra faptele săvârşite.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că reglementarea
anumitor fapte în mod diferit, ca fiind infracţiuni sau contravenţii, nu
încalcă prevederile constituţionale care consacră egalitatea cetăţenilor în
faţa legii, fără privilegii sau discriminări.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2811 din Codul penal, având următorul cuprins:
„Efectuarea transportului rutier public fără licenţă
de transport, fără licenţă de execuţie pentru vehicul sau fără licenţă de
execuţie pentru traseu, după caz, ori cu licenţe cu valabilitatea expirată se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau amendă.
Persoana care dispune efectuarea transportului rutier
public în condiţiile prevăzute la alin. 1 sau consimte la efectuarea acestuia
se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori amendă.
Eliberarea, cu ştiinţă, a unei licenţe de transport
rutier public, a unei licenţe de execuţie pentru vehicul sau a unei licenţe de
execuţie pentru traseu, fără respectarea legii, se pedepseşte cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi
ale art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că autorul excepţiei îşi fundamentează criticile de
neconstituţionalitate pe compararea dispoziţiilor cuprinse în două acte
normative, care, în opinia sa, stabilesc sancţiuni diferite pentru aceeaşi
faptă - de natură contravenţională (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată prin Legea nr. 102/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006), respectiv penală (art. 2811 din Codul penal). Or, aşa cum a
statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (de exemplu,
prin Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 43 din
19 ianuarie 2004), examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în
vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins
încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi
raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori
principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la
concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională,
numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre
ele.
Curtea constată totodată că s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2811 din Codul penal, de exemplu, prin Decizia nr. 77 din 2 februarie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, ale cărei
considerente sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6)
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2811 din Codul
penal, excepţie invocată de Ion Eana în Dosarul nr. 1.491/306/2006 (nr. în
format vechi 4.033/2006) al Judecătoriei Sibiu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta