DECIZIE Nr.
897 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (2) si art. 29 alin. (4)
teza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si
fundatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 561 din 10 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi art. 29 din Ordonanţa
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată
de Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Bihor în Dosarul nr.
2.361/271/2008 al Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 3 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.361/271/2008, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi
art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi
fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi
Bihor într-o cauză având ca obiect anulare act.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale,
întrucât permit controlul judecătoresc asupra hotărârilor organului de
conducere al unei asociaţii atât sub aspectul încălcării prevederilor legale,
cât şi sub acela al încălcării dispoziţiilor statutare. Prin urmare, se arată
că judecătorul realizează atât un control de legalitate, cât şi de temeinicie a
hotărârii atacate, ceea ce reprezintă o imixtiune a puterii judecătoreşti
dincolo de limitele în care aceasta a fost învestită prin Constituţie.
Judecătoria Oradea apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise
depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 23 şi art. 29 din Ordonanţa
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000. In
realitate, Curtea observă că obiect al excepţiei sunt dispoziţiile art. 23
alin. (2) şi art. 29 alin. (4) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr.
26/2000, care au următorul cuprins:
- Art. 23 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
26/2000: „(2) Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului
constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de
către oricare dintre membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea
generală sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în
procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la data când au luat
cunoştinţă despre hotărâre sau de la data când a avut loc şedinţa, după
caz.";
- Art. 29 alin. (4) teza a doua din Ordonanţa Guvernului
nr. 26/2000: „[...]. Deciziile contrare legii, actului constitutiv sau
statutului fundaţiei pot fi atacate în justiţie, în condiţiile prevăzute la
art. 23, de fondator sau de oricare dintre membrii consiliului director care a
lipsit sau a votat împotrivă şi a cerut să se insereze aceasta în
procesul-verbal de şedinţă."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 40 privind dreptul de
asociere şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că instanţele
judecătoreşti au competenţa de a cenzura hotărârea organului de conducere al
unei asociaţii sub aspectul încălcării dispoziţiilor statutare.
Art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000
prevede că o condiţie esenţială pentru dobândirea personalităţii juridice de
către o asociaţie şi, implicit, pentru înscrierea în Registrul asociaţiilor si
fundaţiilor, este existenta unui statut. Astfel, activitatea viitoare a
asociaţiei se va conduce după reglementările specifice acestui statut, precum
şi în conformitate cu legea. Existenţa statutului denotă grija legiuitorului ca
asociaţiile să se conducă după un set de reguli prestabilite pentru buna
funcţionare a acestora.
Nerespectarea statutului atrage un climat de
instabilitate la nivelul funcţionării asociaţiei şi, în ultimă instanţă, acest
lucru echivalează cu modificarea de facto a prevederilor statutului în
virtutea căruia a fost acordată personalitatea juridică a asociaţiei. Având în
vedere acest aspect, Curtea constată că legiuitorul nu poate lăsa respectarea
statutului numai la aprecierea organului de conducere sau a altor organe ale
asociaţiei, aflate până la urmă sub influenţa subiectivă a asociaţilor, ci, din
contră, respectarea statutului poate fi impusă în mod conform numai de către un
organ independent de asociaţie şi care beneficiază de garanţii de
imparţialitate şi independenţă. Faptul că un asemenea organ este unul etatic,
respectiv instanţa judecătorească, se explică prin aceea că înregistrarea
asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor se face prin hotărâre
judecătorească. Prin urmare, se observă că instanţele judecătoreşti nu judecă
oportunitatea măsurilor, ci strict dacă acestea sunt legale sau statutare, după
caz.
De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 126
alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este prevăzută de lege, ceea
ce înseamnă că legiuitorul este liber să stabilească modalităţile concrete prin
care se manifestă accesul liber la justiţie. Or, posibilitatea atacării în faţa
instanţelor judecătoreşti a diverselor acte ce emană de la organele asociaţiei
nu echivalează decât cu respectarea şi garantarea accesului liber la justiţie
al asociaţilor.
In consecinţă, Curtea nu poate reţine încălcarea
dreptului constituţional la asociere, întrucât statul nu intervine arbitrar în
funcţionarea asociaţiei.
In fine, pentru aceleaşi argumente nu se poate susţine
că textele legale criticate încalcă art. 124 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) şi art. 29 alin. (4)
teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi
fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi
Bihor în Dosarul nr. 2.361/271/2008 al Judecătoriei Oradea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly