DECIZIE Nr.
895 din 16 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 261/2008
privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 504 din 22 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 2/33 din Legea nr.
261/2008 privind modificarea şi completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997", excepţie invocată din oficiu de Judecătoria
Focşani în Dosarul nr. 1.581/231/2008.
La apelul nominal răspund părţile Mănăstirea Rogozu,
judeţul Vrancea, prin avocat, cu delegaţie la dosar, Comisia locală de aplicare
a legilor fondului funciar din comuna Slobozia Bradului, judeţul Vrancea,
prin primar, precum şi Dragoş Alexandru Pantazescu. Lipsesc celelalte părţi.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Având cuvântul, reprezentantul părţii Mănăstirea Rogozu
din judeţul Vrancea solicită admiterea excepţiei, arătând că, prin excluderea
de la reconstituirea pe vechiul amplasament a dreptului de proprietate asupra
terenurilor forestiere, potrivit prevederilor Legii nr. 1/2000, sunt încălcate
dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată şi
la dreptul la moştenire, cu atât mai mult cu cât nu se cunoaşte data finalizării
procesului de reconstituire a dreptului de proprietate, când va exista
posibilitatea legală a comasării terenurilor.
Partea Comisia locală de aplicare a legilor fondului
funciar din comuna Slobozia Bradului, judeţul Vrancea, prin primar, solicită
respingerea excepţiei invocate, arătând că, în cauză, Mănăstirea Rogozu din
judeţul Vrancea a contestat deciziile Comisiei locale de aplicare a legilor
fondului funciar, deşi terenurile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de
proprietate au fost atribuite în mod legal foştilor proprietari. Se arată că
sunt constituţionale dispoziţiile legale criticate, potrivit cărora
structurilor de cult prevăzute la art. 29 alin. (31) le vor fi
oferite suprafeţe de teren forestier pe alte amplasamente, în situaţia în care
suprafeţele avute în înzestrare sau în folosinţă au fost atribuite legal în
proprietate altor persoane fizice sau juridice.
Partea Dragoş Alexandru Pantazescu solicită respingerea
excepţiei invocate, arătând că terenurile solicitate de către partea Mănăstirea
Rogozu din judeţul Vrancea au fost atribuite în mod legal foştilor proprietari,
iar soluţia legiuitorului de a oferi terenuri pe alte amplasamente structurilor
de cult respective este deplin constituţională.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens,
arată că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 21 şi 44, deoarece punerea în posesie se
realizează doar după ce s-a stabilit şi amplasamentul terenului, iar dacă
respectivele suprafeţe au fost atribuite în mod legal altor persoane fizice sau
juridice, se oferă teren pe alte amplasamente, existând şi posibilitatea
comasării.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.581/231/2008, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 2/33
din Legea nr. 261/2008 privind modificarea şi completarea art. 29 din Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997", excepţie invocată din
oficiu de instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect judecarea unei
plângeri împotriva unei hotărâri a Comisiei judeţene pentru stabilirea
dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din judeţul Vrancea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale,
deoarece exercitarea dreptului de proprietate în plenitudinea atributelor sale,
posesie, folosinţă, dispoziţie, depinde de un eveniment incert, respectiv de
data finalizării efective a întregului proces de reconstituire a dreptului de
proprietate. Se arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor
Omului, recunoaşterea dreptului de proprietate trebuie să fie efectivă, iar nu
formală, însă în speţă, deşi dreptul de proprietate este recunoscut, titularul
său nu poate să intre în posesia efectivă a terenului atribuit în proprietate,
nefiind stabilit amplasamentul acestuia decât după finalizarea întregului
proces de reconstituire a dreptului de proprietate. In aceeaşi ordine de idei,
până la finalizarea întregului proces de reconstituire a dreptului de
proprietate, o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate întemeiată pe
dispoziţiile de lege criticate poate fi respinsă ca prematură, ceea ce
contravine principiului constituţional al accesului liber la justiţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
prevederile art. I pct. 2 din Legea nr. 261/2008 nu înlătură posibilitatea
părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin
lege, în cadrul unui proces public, judecată de o instanţă independentă,
imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. In ceea ce priveşte
invocarea încălcării art. 44 alin. (2) din Constituţie, se consideră că
stabilirea modalităţilor de reconstituire a dreptului de proprietate în cazul
structurilor de cult reprezintă o opţiune a legiuitorului, pe deplin
constituţională.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
In legătură cu obiectul excepţiei, Curtea constată că,
deşi în motivarea excepţiei, instanţa nominalizează prevederile „art. 2/33
din Legea nr. 261/2008 privind modificarea şi completarea art. 29 din Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997", publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 10 noiembrie 2008, în realitate,
este vorba de prevederile art. I pct. 2 din acelaşi act normativ, care au completat
art. 29 din Legea nr. 1/2000 cu alin. (33), al cărui text este în
mod corect reprodus integral în aceeaşi motivare a excepţiei.
Textul de lege criticat are următorul cuprins:
«2. După alineatul (32) se introduce un
nou alineat, alineatul (33), cu următorul cuprins:
„(33) In situaţia în care suprafeţele
avute în înzestrare sau în folosinţă au fost atribuite legal în proprietate
altor persoane fizice sau juridice, structurilor de cult prevăzute la alin. (31)
le vor fi oferite suprafeţe de teren forestier pe alte amplasamente, cu
posibilitatea comasării, la cerere, a acestor suprafeţe, după ce procesul de
reconstituire a dreptului de proprietate va fi finalizat."»
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art.
21 - Accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (2) privind garantarea şi
ocrotirea proprietăţii private.
Se invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia, Curtea constată că aceasta nu este
întemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind în concordanţă cu principiile
constituţionale ale accesului liber la justiţie şi garantării şi ocrotirii
proprietăţii private.
Curtea nu poate reţine ca fiind întemeiată susţinerea
potrivit căreia respingerea ca prematură a unei cereri de reconstituire a
dreptului de proprietate, întemeiată pe dispoziţiile textului de lege criticat,
are semnificaţia încălcării liberului acces la justiţie. Prin formularea
cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 24 şi următoarele din Legea nr.
1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, dreptul de acces liber la
justiţie este pe deplin exercitat.
Pe de altă parte, susţinerea privind încălcarea art. 44
alin. (2) din Constituţie este nefondată, deoarece reconstituirea dreptului de
proprietate, prin eliberarea unui titlu de proprietate, presupune în mod
automat şi stabilirea amplasamentului terenului forestier care face obiectul
retrocedării. Indiferent de împrejurarea că reconstituirea se face pe vechiul
sau, potrivit legii, pe un alt amplasament, punerea în posesie are loc după
reconstituirea dreptului de proprietate. Instanţa de judecată confundă
reconstituirea dreptului de proprietate cu posibilitatea comasării, la cerere,
a suprafeţelor atribuite în proprietate, proces ce poate avea loc, cu acordul
proprietarilor, după finalizarea întregului proces de reconstituire a dreptului
de proprietate, când se cunosc amplasamentele şi proprietarii.
Pentru aceleaşi considerente, în cauză Curtea nu poate
reţine nicio contradicţie a textului de lege criticat cu dispoziţiile art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la dreptul la un proces echitabil, raportate la dispoziţiile
constituţionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind
drepturile omului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 261/2008 privind modificarea şi
completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, excepţie invocată din oficiu de Judecătoria Focşani în Dosarul nr.
1.581/231/2008.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie