DECIZIE Nr.
895 din 16 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 771 din 14 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Daco
Construct Intl" - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 3.706/101/2007 al
Tribunalului Mehedinţi' - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi
de Societatea Comercială „Danubiana" - S.A. din Popeşti-Leordeni în
Dosarul nr. 856/94/2006 al Judecătoriei Buftea.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
Dosarului nr. 1.035 D/2007 la Dosarul nr. 702 D/2007, care a fost primul înregistrat,
având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea celor două dosare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele: Prin încheierile din 4 mai 2007 şi 9 august 2006, pronunţate în
dosarele nr. 3.706/101/2007 şi nr. 856/94/2006, Tribunalul Mehedinţi -
Secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi Judecătoria Buftea
au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Daco Construct
Intl" - S.R.L. din Piteşti şi de Societatea Comercială „Danubiana" -
S.A. din Popeşti-Leordeni.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile
art. 1 alin. (1) şi cele ale art. 6 sunt neconstituţionale, deoarece permit
instanţei să soluţioneze cauza fără a-şi exercita obligaţia de aflare a
adevărului, doar pe baza susţinerilor creditoarei şi pe baza înscrisurilor
depuse la dosar, fără ca pârâta să poată solicita şi folosi în favoarea sa
toate probele pe care le prevede Codul de procedură civilă, contravenindu-se
astfel dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi,
dreptul la apărare, accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil. Se
arată că dispoziţiile legale criticate încalcă şi prevederile art. 16, 20, 21,
24, 53 şi 126 din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece prevăd norme procedurale contrare celor prevăzute de Codul de
procedură civilă. De asemenea, se încalcă dispoziţiile constituţionale şi prin
aceea că ordonanţa care va conţine somaţia de plată poate fi atacată numai cu o
acţiune în anulare, iar nu prin recurs.
Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercială şi de
contencios administrativ consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Judecătoria Buftea consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi este menită doar a
tergiversa judecarea cauzei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul consideră că
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, aşa
cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura
somaţiei de plată (publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002 (publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 380
din 5 iunie 2002), cu modificările şi completările ulterioare.
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16, 20, 21, 24,
53 şi 126. De asemenea, apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin şi
prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că procedura somaţiei de plată, reglementată prin Ordonanţa Guvernului
nr. 5/2001, este o procedură specială, simplificată şi accelerată în materia
executării creanţelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul căreia
se urmăreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide
şi exigibile.
Astfel, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia
dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi cele ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 sunt neconstituţionale, deoarece permit instanţei să soluţioneze cauza
doar pe baza susţinerilor creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar,
se constată că aceasta este neîntemeiată. Limitarea mijloacelor de probă doar
la înscrisuri completate cu explicaţii şi lămuriri date de părţi a fost
determinată tocmai de caracterul special al procedurii ce se aplică, potrivit
art. 1 alin. (1), doar „creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă
obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat
printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui
înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
(...)". Intrucât ordonanţa privind somaţia de plată, ce urmează a fi emisă
de judecător, se va referi doar la obligaţii de plată a unor sume de bani
rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este justificată cerinţa ca dovada acestora să se facă prin
înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a
fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este
deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având condiţii identice pentru
exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în
drepturi sau accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil.
In acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 348
din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003,
şi prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004.
De asemenea, Curtea constată că prin Decizia nr. 72 din
5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, şi prin
Decizia nr. 332 din 11 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 803
din 14 noiembrie 2003, a statuat că în timpul examinării cererii pentru
emiterea ordonanţei cu somaţia de plată, în termenul prevăzut pentru
introducerea cererii în anulare, precum şi în tot cursul soluţionării cererii
în anulare, debitorul are posibilitatea de a-şi exercita neîngrădit dreptul la
apărare, fiind asigurate pentru toate părţile condiţii ca interesele lor
legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil. Posibilitatea
exercitării dreptului la apărare de către debitor este asigurată şi prin
reglementarea, în art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, a posibilităţii
de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecătorul a
admis, integral sau în parte, cererea creditorului.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia
dispoziţiile art. 8 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 sunt neconstituţionale, deoarece ordonanţa care va conţine somaţia de
plată poate fi atacată numai cu o acţiune în anulare, iar nu prin recurs,
Curtea constată că şi această critică este neîntemeiată. Astfel, prin Decizia
nr. 270 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 25 iulie 2003, Curtea a
statuat că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor
soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun, una dintre acestea
constituind-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă, evident, o cale
de atac împotriva ordonanţei. Imprejurarea că legiuitorul a instituit o cale de
atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun
nu relevă niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplină concordanţă
cu prevederile art. 129 din Constituţie. Legiuitorul ordinar este deplin
îndreptăţit ca, în considerarea anumitor particularităţi, să opteze pentru o
cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, o asemenea
concluzie rezultând, de altfel, şi din redactarea adoptată de legiuitorul
constituţional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac
este de competenţa exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit
atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, stabileşte
competenţa şi procedura de judecată, evident, cu condiţia ca nicio normă de
procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale.
De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat
asupra constituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, atât în ansamblul
său, cât şi asupra dispoziţiilor art. 1 alin. (1), al art. 6 şi 8, statuând că
acestea sunt constituţionale, de exemplu, prin Decizia nr. 173 din 6 mai 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 18 iunie 2003, prin Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, prin Decizia nr. 348 din 18 septembrie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, sau prin
Decizia nr. 198 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 435 din 19 iunie 2003.
Atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate în
deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Daco Construct Intl" - S.R.L. din
Piteşti în Dosarul nr. 3.706/101/2007 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi de Societatea Comercială
„Danubiana" - S.A. din Popeşti-Leordeni în Dosarul nr. 856/94/2006 al
Judecătoriei Buftea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu