DECIZIE Nr.
893 din 10 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 580 2 si art. 580 3 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 578 din 31 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5802 şi 5803
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Anton Constantin în Dosarul nr. 10.094/233/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent-şef referă asupra cauzei, arătând
că autorul excepţiei a depus la dosar „Precizări" prin care solicită să se
constate că dispoziţiile art. 5802 şi 5803 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în
care încheierea prin care se respinge cererea de aplicare a amenzii civile este
irevocabilă şi nu poate fi atacată prin nicio cale de atac.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 10.094/233/2007, Tribunalul Galaţi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 5802 şi 5803 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Anton Constantin cu ocazia
soluţionării recursului formulat împotriva Incheierii din 22 octombrie 2007 a
Judecătoriei Galaţi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt contrare
prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 24 şi 124, deoarece „încalcă
dreptul la două grade de jurisdicţie, dreptul la un control judiciar ierarhic,
dreptul la un proces public şi echitabil şi dreptul accesului liber la justiţie
prin aceea că cetăţeanul justiţiabil nu mai poate exercita o altă cale de
atac."
Instanţa de judecată apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 5802 şi art. 5803 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:
Art. 5802: „Dacă
debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu
executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi
autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea
părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala
debitorului.";
Art. 5803: „Dacă
obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul,
acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi
civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere
irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o
amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere
până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa
obligaţia prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanţa
care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de
întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu,
prin încheierea irevocabilă, dată cu citarea părţilor, iar pentru acoperirea
prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de alin. 1, creditorul
poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz,
dispoziţiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în
parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul
executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestaţie
la executare.
Incheierile date în
condiţiile prezentului articol sunt executorii şi se comunică din oficiu, prin
grija grefierului de şedinţă, organelor fiscale competente în vederea
executării silite, potrivit Codului de procedură fiscală.
Pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii."
Autorul excepţiei susţine că aceste texte de lege
contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24
privind dreptul la apărare şi ale art. 124 referitoare la înfăptuirea
justiţiei, întrucât încheierea pronunţată de instanţa de judecată are caracter
irevocabil, debitorul neavând la dispoziţie nicio cale de atac împotriva
acesteia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate.
Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 484 din 9
noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 14 ianuarie 2005, şi Decizia
nr. 207 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007, Curtea a
statuat, referitor la dispoziţiile art. 5803 din Codul de procedură civilă, că „reglementarea criticată se
subsumează Cărţii a V-a a Codului de procedură civilă, consacrată executării
silite a obligaţiilor stabilite printr-un titlu executoriu, constituind
secţiunea a IV-a referitoare la executarea silită a obligaţiilor de a face sau
de a nu face. Finalitatea acesteia este evidentă şi constă în determinarea
debitorului rău-platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul
unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei
amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin
exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte
contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii
obligaţiilor asumate de debitor,
în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă imperativă a executării silite.
Aşa fiind, ar fi ilogic şi contrar finalităţii urmărite
ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie supusă
unor căi de atac. Consacrarea caracterului irevocabil al acestei încheieri este
deci în deplină concordanţă cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta
să se încalce prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât,
aşa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justiţie nu înseamnă
accesul la toate căile de atac şi, deci, la toate gradele de jurisdicţie,
legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru raţiuni impuse de specificul
domeniului supus reglementării, un atare acces".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia adoptată şi argumentele ce
au stat la baza deciziilor menţionate se menţin şi în cauza de faţă.
Referitor la dispoziţiile art. 5802 din Codul de procedură civilă,
Curtea constată că argumentele reţinute în prealabil sunt pe deplin aplicabile,
astfel încât critica cu un atare obiect nu poate fi reţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5802 şi art. 5803 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Anton
Constantin în Dosarul nr. 10.094/233/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman